O primăvară... geroasă: 1 Martie 2018 în București (B-dul Lascăr Catargiu)

TIPĂREȘTE

O primăvară plină de bucurii, încărcată de soare și sufocată de noroc!

Calendaristic a sosit primăvara, e început de martie. În București pe 1 Martie la ora 07.00 se înregistrează minus (–) 16/17º C, oamenii se grăbesc spre locul de muncă, călătorii tropăie în stațiile transportului în comun, vânzătorii de mărțișoare sunt înghețați la propriu. Dar, e primăvară... Șnurul alb-roșu ne oferă această certitudine... Și soarele, luminos, strălucitor...

La amiază, zăpada care s-a lăsat așteptată toată iarna mă atrage la o scurtă plimbare prin centrul Capitalei. Am luat aparatul foto și am pornit la drum (prin zăpadă) pe una din principalele artere ale Bucureștiului, adevărată coloană vertebrală care leagă patru mari piețe: Unirii, Universitate, Romană și Victoriei. Am ales să străbat la pas circa doi km de-a lungul porțiunii de bulevard numită Lascăr Catargiu, cu o scurtă ieșire pe Calea Victoriei (prin str. Grigore Alexandrescu, cu revenire pe bulevard prin str. Gen. Gheorghe Manu) . Este vorba în acest areal despre o concentrație mare de obiective turistice, istorice și culturale, dar și despre o adevărată „expoziție” de stiluri arhitecturale, de arhitecți renumiți și construcții deosebite.

Scurt istoric. Arteră importantă de circulație, bulevardul de astăzi a fost „tăiat” la sfârșitul secolului al XIX-lea sub conducerea primarului Pache Protopopescu, purtând la început numele de Bulevardul Colței. În 1907 este amplasată în mijlocul Pieții Romane de azi statuia omului politic Lascăr Catargiu, moment în care își schimbă numele și porțiunea de bulevard cuprinsă între Romană și Victoriei. Regimul comunist modifică din nou titulatura arterei, numind-o: Ana Ipătescu; în epoca democratică actuală se revine la denumirea: Lascăr Catargiu. Întregul front de case reprezintă un șir neîntrerupt de reședințe de reprezentare a unor oameni cunoscuți (intelectuali, artiști, practicanți ai unor profesii liberale etc.) construite în prima jumătate a veacului al XX-lea.

Palatul Academiei Comerciale. Plimbarea începe din Piața Romană unde dominant este imobilul aparținând Academiei de Studii Economice, „palatul” inaugurat în 1926. Construit în stil neoclasic, sub directa îndrumare a arhitectului Edmond van Saanen-Algi, imobilul monumental oferea condiții de studiu avansate pentru acea epocă. Mai multe despre această clădire puteți lectura în articolul publicat în 2014 (vezi impresii).

Alături de clădirea ASE-ului se află Casa dr. Nanu-Muscel (1890) , achiziționată de universitatea economică cu scopul de a-și mări spațiile administrative și de învățământ. La intrarea pe strada Căderea Bastiliei, vis-a-vis de ASE, se află casa pictorului Gheorghe Petrașcu, construită în 1913 de arhitectul Spiridon Cegăneanu. Stilul neoromânesc transpare din ornamentele de ceramică smălțuită, minunate ancadramente ale ferestrelor, decroșeul de pe colț împodobit cu coloane decorate.

Casa Dinu Lipatti. Pătrundem încet-încet în mijlocul reședințelor burgheze aliniate pe o parte și pe cealaltă a bulevardului. Aici și-au ridicat locuințe confortabile și de reprezentare societatea de mijloc și înaltă a Bucureștiului. Pe locul spațiului verde plantat cu platani din mijlocul arterei se afla acum o sută de ani o alee pietruită, mărginită tot de arbori, pentru călăreți.

La intersecție cu str. I. C. Visarion se află casa ridicată de tatăl celebrului pianist Dinu Lipatti la 1902 după planurile arhitectului Petre Antonescu. Frumoasa locuință în stil eclectic a constituit pentru tânărul Lipatti loc de a-și rafina talentul de a cânta la pian, dar și casa unde se afla salonul în care a susținut scurte concerte. Mereu admir portalul intrării și ornamentele vegetale care înconjoară ferestrele; o simplă plăcuță amplasată pe un perete lateral amintește de faptul că în această casă monument istoric a aparținut familiei Lipatti. Acum vreo doi ani clădirea a fost scoasă la licitație; nu cunosc dacă Primăria Capitalei și-a exercitat dreptul de preemțiune asupra acestei casei, am citit doar că anul trecut, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la nașterea celebrului pianist, autoritățile locale au înființat Casa Artelor „Dinu Lipatti” – dar cu sediul în bdul Regina Elisabeta!!! (.pmb.ro/wwwt/L52/docs/01_20170809.pdf).

Pe de altă parte, Casa memorială Dinu Lipatti din Leordeni care ajunsese în patrimoniul PSD a fost donată către Consiliul Județean Argeș pentru a fi administrată și a-și continua menirea de muzeu (am scris pe AFA despre vizita din anul 2010: vezi impresii).

La câțiva pași de bulevard se află biserica Sfântul Visarion, lăcaș ridicat în forma de astăzi la începutul secolului al XX-lea de arhitectul Ernest Doneaud. În vechiul lăcaș de cult existent pe aceste locuri a fost botezat Sf. Calinic de la Cernica.

Statuia Lascăr Catargiu. Amplasată ințial în Piața Romană, în 1907, statuia a fost realizată de sculptorul francez Antonin Mercié (autor și al grupului statuar Alexandru Lahovari). În anii '50-'60 statuia este înlăturată de regimul comunist și depozitată în curtea Combinatului Fondului Plastic din București, ca multe altele. Este reamplasată în zona intersecției străzii Povernei cu bulevardul, în spatele unei stații Ratb, o parte a statuii fiind refăcută de sculptorul Ioan Bolborea, „prezent” în Capitală printr-o mulțime de statui controversate.

Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”. Amiralul Vasile Urseanu (miculparis.ro/orasul/pers ... le_urseanu.html), comandant al bricului Mircea, pasionat de astronomie, a comandat la începutul secolului al XX-lea construcția unei clădiri care să adăpostească o lunetă pentru observații celeste. Imobilul e proiectat de arhitectul I. D. Berindei, legătura cu marea fiind dată de forma arhitectonică de yaht, dar și de frumoasele statui de pe fațadă (astro-urseanu.ro/istoric.html). În ultimii ani clădirea aparținând Muzeului Municipal București a fost restaurată redându-i-se frumusețea.

Casa Coandă. La câțiva pași distanță se află Casa Coandă, edificată pe la 1910 de arhitectul Ernest Doneaud la cererea generalului Constantin Coandă, tatăl savantului Henri Coandă – inventatorul și constructorul primului avion cu reacție din lume (1910). Imobilul impresionează prin monumentalitate, prin mansarda înaltă, dar și asemănarea cu un castel franțuzesc. De mai mulți ani se încearcă înființarea aici a unei case memoriale, dar încă mai există piedici.

Casa Dr. Dobrovici. De-a lungul bulevardului Lascăr Catargiu clădirile impresionează prin compoziția fațadelor și ornamentica din jurul ferestrelor ori ușilor de acces. Construită în primul pătrar al veacului al XX-lea, sub bagheta arhitectului Duiliu Marcu, imobilul comandat de dr. Dobrovici are aspectul unei reședințe cochete, confortabilă și spațioasă la interior. Cărămida aparentă și decorațiunile sculptate în piatră – portalul intrării și ancadramentele ferestrelor – sunt deosebite.

Alte imobile de pe Bulevardul Lascăr Catargiu. Întreg ansamblul de arhitectură „Bd. Lascăr Catargiu” este inclus în lista monumentelor istorice din Municipiul București; pe timpul verii este o adevărată plăcere să te plimbi pe trotuarele acestei importante artere a orașului, pe sub arborii bătrâni. Mai ales că porțiunea de bulevard numită „Gheorghe Magheru” a devenit un fel de fantomă cu magazine închise, vitrine goale și prăfuite, clădiri încadrate în clasa I de risc seismic. Garajul Ciclop și cinematograful Scala s-au închis (retrocedate moștenitorilor familiei Bragadiru), librăria Sadoveanu a fost mutată după 65 de ai de funcționare neîntreruptă, cinematograful Patria a tras cortina după 80 de ani, teatrul Nottara a fost în aceeași situație pentru o vreme, brand de lux în epoca comunistă – magazinul Eva s-a transformat în librărie, apoi în supermarket.

Să revenim pe Lascăr Catargiu unde mai putem vedea clădiri frumoase: casa generalului Eraclie Arion (1885), casa cu cariatide (vis-a-vis de Hotelul Minerva), casa Ion Cămărășescu (arhitect Ion D. Berindei, 1913), casa inginerului Constantin M. Vasiliu (arhitect Duiliu Marcu), plus multe altele.

În ocolul efectuat pe Calea Victoriei am trecut pe lângă câteva clădiri emblematice: Casa Filipescu-Cesianu care găzduiește acum Muzeul Vârstelor și frescele fostei Mănăstiri Văcărești (vezi impresii), superbul Palat Cantacuzino în care își are sediul Muzeul Național „George Enescu”, Casa Dissescu, actualmente Institutul de Istorie a Artei „George Oprescu” al Academiei Române, Casa Niculescu-Dorobanțu – un superb palat în stil neorenascentist francez realizat de arhitectul Grigore Cerchez, casa Spiru Haret, iun controversat proiect imobiliar.

Concluzii? O plimbare într-un autentic peisaj hibernal, deși suntem la început de primăvară, calendaristic gândind. O lecție de istorie, arhitectură, cultură adunată într-o serie de clădiri care din fericire se prezintă încă în stare bună. Vă recomand o plimbare pe aceste artere în orice anotimp ori ceas al zilei, veți descoperi lucruri frumoase, colțuri pitorești, elemente de arhitectură deosebite, muzee inedite.

---

VIZUALIZĂRI: 2041 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI