Ne-am propus ca în fiecare vară daca tot o petrecem la malul mării sa vizitam câte o bucățică din minunata noastră Deltă. Prima data a fost în 2013 cu ocazia miniîntâlniri AFA din vară organizata de Cornel, cu hotelul plutitor pe canalele Deltei, de joi pâna duminica. Apoi de câte ori s-a putut în excursii organizate de agentii diverse, la Mila 23 si Muzeul Patzaichin, cu barca pâna la linia de demarcatie dintre Dunare si Marea Neagra, Sulina … De ziua noastra am plecat spre [...] — citește

Ajungem în zona Lacului Bâlea pe la prânzul unei zile cu bune și rele, pornite la drum cu veselie și dornice de a revedea trasee pe care le mai străbătusem în anii trecuți, în alte circumstanțe. De această dată am participat la o excursie printr-o agenție de turism, cu autocarul pe cele două drumuri spectaculoase care deschid calea către Ardealul nostru drag. Programul prevedea în prima zi străbaterea Transfăgărășanului de la București, prin Curtea de Argeș, cu o pauză [...] — citește

Am ales acest hotel deoarece cunosteam Majesticul din Mamaia, cu multi ani in urma. Poate prea multi pentru a spera la aceleasi servicii. Check-in-ul a decurs normal pentru litoralul nostru, era sa mă aleg cu cameră cu balcon la parter, cand asteptarile conform rezervarii, era la etaj. Pana la urma indiferent unde era camera, toate arata jalnic, incremenite in timpul cand au insemnat ceva, iar astazi sund dovada degradarii si indiferentei, unde se urmareste doar castigul financiar nu [...] — citește

Offf... nici nu stiu de unde pot incepe... am ajuns la hotel am stat pentru a ne oferi camera platita cu vedere la mare... am asteptam 40 min dupa o domnisoara sictirita de munca de parca imi dadea ceva pe gratis, in fine receptia nota: 1 din 10 Camera foarte murdara fara nici un prosop in camera, neaspirata camera, si lenjeria de pat presupun ca nu a fost schimbata, ma am vazut nevoit sa astept 3 nopti pentru a cere schimbarea lor gratis... atentie la acest hotel se schimba lenjeria numai [...] — citește

Dintre cele trei brate importante ale Dunarii, in repetatele mele reveniri in delta, n-am ajuns niciodata pe bratul Chilia, pana in satul care-i da numele. Vizitarea deltei - insumand toate aceste reveniri - imi parea din acest motiv incompleta. Trebuie sa spun ca Chilia face parte din amintirile mele din primii ani ai copilariei cand tata ne povestea despre plimbari cu barca, despre pescuit si despre delta cu neasemuitul peste prajit caruia ii ducea dorul. Devenite povesti pentru noi, acestea [...] — citește