Era o frumoasă dimineață de la sfârșitul lui noiembrie. Noaptea ninsese puțin, iar pământul era acoperit cu un strat proaspăt de zăpadă, nu mai gros de trei degete. Pe întuneric, imediat după laude, ascultasem slujba într-un târgușor din vale. Apoi o pornisem la drum spre munte, la răsăritul soarelui. Cum ne cățăram pe cărăruia pieptișă care șerpuia în jurul muntelui, am văzut abația. Nu m-au uimit la ea zidurile care o încingeau din toate părțile, asemenea [...] — citește

Torino este capitala regiunii Piemont, dar are un aspect de capitală de stat, așa cum chiar a fost între 1861 și 1865, ales ca prima capitală a Italiei după unirea diverselor pronvincii, înainte ca aceasta să se mute la Florența apoi la Roma. Are două gări principale, facultăți, palate și muzee, o unică linie de metrou, autobuze și tramvaie. Este străbătut de fluviul Pad, care izvorăște în Alpi și se varsă în Marea Adriatică. Statuile și fântânile reprezintă puncte [...] — citește

Nu, nu sunt adepta uciderii animalelor sălbatice, nici măcar în scop sportiv. Vânătoarea din titlu se referă la modul „pe repede înainte” în care am fost nevoită să străbat orașul în numai câteva ore, alături de verișoara mea, în căutarea celor mai importante obiective turistice, și în special a mozaicurilor, timpul dovedindu-se un inamic necruțător. La fel și soarele de iulie... După ce în reviewul anterior vezi impresii v-am plictisit cu o introducere lungă [...] — citește

Răscolind dosarul cu articole nefinalizate, am dat de unul în care încercam să povestesc despre un restaurant interesant din Genova. Nu l-am dus la capăt pentru că nu am fotografiat ce am avut atunci pe masă, deci ar trebui să mă credeți pe cuvânt în privința a ceea ce am consumat. Realizez, însă, că nici măcar nu este important ce anume am comandat: e vorba despre un restaurant „cu un concept” atipic, cu atmosferă faină, cu un bun raport preț-calitate, bine situat – [...] — citește

„În Ravenna trebuie să pătrunzi cu umilință pe străduțele cu case modeste zugrăvite în alb pentru a te simți transportat dintr-o dată din secolul al XIX-lea în al V-lea și al VI-lea, pornind de la sarcofagele antice, sculptate în cele mai simple stiluri ale creștinătății timpurii, și terminând cu figurile impozante din mozaicurile sclipitoare înșirate în procesiuni solemne de-a lungul zidurilor ori privind în jos din domuri și abside.” Henry James, „Aripile [...] — citește