Pe serpentinele abrupte de pe Valea Fiarelor – cele mai abrupte din țară? (sau „Pe Valea Doftanei”)

TIPĂREȘTE

Bucureștenii caută mereu opțiuni de petrecere a timpului liber, preferabil în sânul naturii; exact același lucru l-am făcut și eu în minivacanța de Rusalii. O variantă la îndemâna orășenilor este Valea Doftanei, o incursiune în natură la doar 115 km distanță de Capitală.

Accesul auto către comuna Valea Doftanei, implicit Lacul Paltinu, se efectuează pe DN 1, centura Ploieștiului, traversarea Câmpinei și intrare pe DJ 102 l până la țintă (drumul județean se află de mai mulți ani în atenția autorităților județene din Brașov și Prahova pentru o posibilă amenajare ca rută alterantivă pentru Valea Prahovei: saceleanul.ro/judeteanul- ... nala-de-drumuri). Șoseaua urmează cursul râului Doftana, pe micile terase ale cursului de apă fiind instalate deja ici-colo mesele de picnic, în ciuda norilor de ploaie care se apropiau amenințător.

Cheile Doftanei. După ce traversăm satul Lunca Mare, în dreptul localității Podu (situată sus pe platou) observăm apropierea unor pereți de stâncă și gâtuirea cursului de apă. Ne aflăm în Cheile Doftanei sau Cheile Brebului întinse pe o distanță de circa 300 m. Oprim autoturismul în dreptul tunelului săpat în piatră, odinioară loc de trecere pentru mocănița care circula în zonă. Deschiderea cheilor este de circa 20 m, pereții fiind alcătuiți din formațiuni calcaroase, conglomerate, gresii și marne. Cele câteva hectare de teren constituie rezervație naturală din categoria Natura 2000. Coborâm în albia râului și facem câteva fotografii.

Barajul și lacul Paltinu. După alți câțiva kilometri urcăm serpentinele care ne aduc la înălțimea barajului construit în anii 1966-1971 în dreptul altor chei situate pe râul Doftana: „La Tocile”. În spatele colosului de beton înalt de peste 100 m se află un lac azuriu care alimentează cu apă orașele Câmpina și Ploiești, dar produce și energie electrică. Întins pe circa 200 ha și pe o lungime de 3 km lacul de acumulare constituie un loc căutat de turiștii doritori de ieșiri în natură. După ce se traversează un viaduct se ajunge într-un spațiu înierbat situat pe o terasă de circa 100 m lungime care coboară până la luciul apei. Este locul ales de mulți vizitatori pentru a petrece câteva ore în natură. La șosea sunt câteva locuri de parcare, un loc de camping mai pe coastă și un chioșc cu o terasă de lemn.

Întrucât norii s-au hotărât să își verse încărcătura lichidă asupra noastră am continuat drumul cu automobilele spre Trăisteni pe o distanță de circa 13 km până când s-a terminat drumul asfaltat. Chiar în acel moment ploaia a încetat și am putut încropi un mic picnic sub un pâlc de brazi, chiar pe malul râului Doftana. De aici începe șoseaua numită Calea Mocăniței, altă reminescență a existenței căii ferate înguste. Prin localitățile Trăisteni și Teșila am văzut case tradiționale vechi, frumoase peisaje naturale, liliac înflorit (la început de iunie). Se pare că în cadrul Căminului Cultural trăiteni se află un Muzeu de etnografie și folclor – eu nu am văzut vreo plăcuță indicatoare ori vreo mișcare în jurul clădirii căminului (valeadoftanei.ro/muzee.html).

Pe drumul de întoarcere către plaiul de lângă lacul de acumulare am vrut să ne abatem spre Pensiunea Atra pentru a vedea mult lăudata unitate de cazare. Ploaia torențială ne-a stricat planurile, mai ales când am văzut drumul îngust de acces pietruit.

Pe malul lacului am poposit circa o oră și ceva, soarele împrăștiind norii și oferind o culoare deosebită oglinzii de apă. Am băut o cafea pe terasa de lemn care oferă o vedere panoramică asupra lacului de acumulare după care am pornit spre casă.

Serpentinele de pe Valea Fiarelor – Seciuri. Drumul ales nu a coincis cu cel de la venire; doream să experimentăm un traseu despre care citisem cu câțiva ani în urmă pe blogurile de cicloturism. Este vorba despre o șosea care ar putea deține cele mai abrupte serpentine din țara noastră: breteaua de pe Valea Fiarelor care face legătura între DJ 102 L și DJ 207 (google.ro/maps/dir/45.220 ... 90c79b2!1m0!3e0). Pe această porțiune de circa 2 km se află o zonă cu două serpentine pe un interval de circa 60-70 m care ating undeva între 20-22 % înclinație (în medie pe toată porțiunea se înregistrează 13-14 %). Asfaltul e neted ca în palmă, drumul trece printr-un pâlc de pădure, pe margine erau salcâmi înfloriți plini de zumzăitoarele albine. Am oprit autoturismul puțin mai sus de serpentine și am coborât la pasa spre aceste curbe strânse încercând să prind în imagini foto înclinația traseului – nu prea am reușit. În schimb am captat câteva fotografii drăguțe spre Valea Doftanei. Ajunși la intersecția cu DJ 207 facem dreapta mai mult după fler (neexistând nici un indicator), spre localitățile Vistieru, Plaiu Cornului cu ieșire în DN 1 la Nistorești (exact lângă biserica „Sf. Ilie” și școala din sat), loc de unde deja era în formare coada către stațiunile prahovene. Drumul e asfaltat, dar având în vedere relieful se înregistrează numeroase alunecări de teren cu efect și asupra șoselei – trebuie circulat cu atenție (isuprahova.ro/pdf/Aluneca ... 011.04.2016.pdf). i]În schimb, peisajele de la înălțime sunt fantastice, florile de câmp superbe... o încântare.

Recomand zona Văii Doftanei și a Lacului Paltinu (Păltinoasa) pentru o ieșire reușită în natură în timpul weekendurilor călduroase de vară. Este un prilej de relaxare, de admirare a minunățiilor naturii, de observare a unor crâmpeie de viață tradițională etc. În apropiere puteți vizita Muzeul „Casa Domnească” Brebu (reședința domnească din vremea lui Matei Basarab, biserica-mănăstire din aceeași epocă, fortificația – vezi impresii), dar și Închisoarea Doftana (neamenjată pentru vizitare – vezi impresii).

Vacanțe plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 5376 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI