ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 09.04.2019
DE Mika
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.08.09
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
APR-2019
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Muzeul Național al Satului / Dimitrie Gusti

Muzeul Satului și locuitorii lui permanenți

TIPĂREȘTE

Poate review-ul următor vi se va părea ciudat, poate nu este de ”interes editorial crescut” sau nu este suficient documentat, dar, cu toate acestea, cele scrise in el fac parte din viața de zi cu zi a unuia dintre cele mai frumoase și vizitate muzee bucureștene.

Intr-o zi de vineri din acest inceput de aprilie, plecând ceva mai devreme de la serviciu, ne-am decis să profităm de cele câteva ore cât soarele incă mai strălucea, și să dăm o fugă la pădurea Băneasa. Pe drum insă Cristi a avut o idee și mai bună. ” Hai să mergem la Muzeul Satului”, mi-a spus, ”să vedem ce mai este nou pe acolo”.

Zis și făcut, am intrat pe aleea din fața muzeului, am parcat mașina și am intrat la muzeu.

Nu am intenția de a descrie acum Muzeul Satului. Au făcut-o pe acest site, cu mult succes, alții, inaintea mea, printre care: @Mitică 49, @iulianic sau @Mishu.

Voi incerca să povestesc altceva despre muzeu, ceva legat de viața de zi cu zi desfășurată pe aleile și in casele satului muzeu din București.

De cum am pășit pe porțile muzeului, privirea mi-a fost atrasă de frumoasele flori ale cireșilor japonezi plantați in anul 2009 chiar de primul ministru al Japoniei și soția sa, cu ocazia unei vizite in România. Lângă micuța grădină japoneză, se ridica, maiestuos, cu crengile pline de muguri gata să plesnească, un frumos stejar roșu canadian.

De aici, ai două variante: să pornești spre dreapta, spre sectorul nou al muzeului sau spre stânga, spre ceea ce a insemnat, incepând cu anul 1936, Muzeul Satului din București.

Noi am inceput cu partea veche a muzeului, cu aleile mărginite de case din Transilvania, Muntenia, Oltenia, am trecut de Moara de Vant Sarichioi, din Tulcea, după care am coborât și ne-am intors pe aleea de pe malul lacului, pe lângă Fantana cu cai din Vâlcea, pe lângă morile de vânt și de apă din Dobrogea și frumoasele case pescărești, ajungând intr-un final la Biserica Maramureșeană și la satul maramureșean.

De câteva ori, drumurile noastre s-au intersectat cu cele ale unei doamne, blondă, distinsă, pe care am auzit-o răspunzând cu amabilitate unor intrebări puse de câțiva turiști. Doamna, pe care, absolut intâmplător și doar pentru ușurința povestirii o vom numi in continuare, ”Mimi”, făcea parte din personalul muzeului și, trăgând după ea un coș (ca cele cu care mergi la piață), intra in anumite curți și case, unde staționa câteva minute.

Am realizat cu ce se ocupă exact Mimi mai târziu, iar cheia misterului ne-a fost dată de un motan care aștepta pe o bancă din fața bisericii maramureșene, privind țintă spre capătul aleii care duce spre intrarea Zodiac. Din acea direcție, câteva minute mai târziu, aveam să o vedem venind pe Mimi cu căruciorul. Motanul nostru a sărit de pe bancă, a intâmpinat-o bucuros, iar Mimi a scos din coș două castronele, pe unul l-a umplut cu hrană pentru pisici iar pe celălalt cu apă, și le-a așezat cu grijă, in fața motanului flămând.

După ce l-a hrănit și a mai discutat cu el, a pornit mai departe și a intrat pe rând in alte două curți. Noi am urmat-o in curtea unei gospodării din Argeș, unde nu mai puțin de trei pisici o așteptau.

Am intrat in vorbă cu ea și așa am aflat că in curtea muzeului locuiesc 60 de pisici. Fiecare are casa ei (in unele curți sunt chiar două sau trei pisici) sunt castrate (mai puțin vreo două pe care nu a reușit să le prindă) și sunt hrănite zilnic de personalul muzeului. Pisicile nu pleacă la alte case decât in vizită, fiecare știindu-și locul și așteptând zilnic, să vină Mimi sau altcineva să le dea mâncare. Bineințeles că pisicile nu stau degeaba, ci păzesc curțile și casele in care locuiesc de rozătoarele care indrăznesc să le calce teritoriile.

Toate pisicile au câte un nume la care răspund, dar, calitate absolut pisicească, doar atunci când vor ele. Acolo in curte era Negruța, Frumoasa și Tigruța, care de fapt era in vizită, ea locuind in casa din Bistrița Năsăud, aflată in apropiere. In caruța din șopronul gospodăriei, trona șeful pisicilor din acea curte, un motan portocaliu pe nume Valentino. El a primit mâncarea acolo, in căruță, după care s-a intins și a continuat cu leneveala la soare, fără insă a părăsi căruța.

Ceea ce a spus Mimi, cum că in fiecare curte din muzeu se află câte o pisică, s-a dovedit a fi adevărat. Ne-am continuat plimbarea, și am văzut – aici una neagră, dincolo, pe alee, traversa tacticos una gri, in cealaltă curte dormea una tărcată, și tot așa, cele 60 de pisici cu rezidență permanentă la Muzeul Satului iși duceau liniștite traiul lor pisicesc.

La ieșire, am trecut iar pe lângă cireșii japonezi, și, ce să vezi. La umbra unuia dintre ei, dormea liniștită, in parfumul florilor de cireș, o pisică neagră. Imaginea mi-a adus aminte de o știre pe care o auzisem in acea dimineață referitoare la cercetătorii japonezi, care s-au apucat să studieze comportamentele pisicilor și ale câinilor, pentru a găsi asemănări și deosebiri. Cred că pisica de sub cireșii japonezi auzise și ea de rezultatele cercetării, motiv pentru care dormea liniștită știind că, in sfârșt, supremația lor asupra ”dușmanului” tradițional, câinele, a fost dovedită științific.

Vă recomand o plimbare prin Muzeul Satului in această perioadă, cînd pomii sunt infloriți și când tot ce inconjoară casele satului este colorat in verde crud. Și, vă rog, fiți atenți și la cele 60 de pisici, singurii locuitori ai caselor din muzeu.


---
Trimis de Mika in 09.04.19 20:23:45
Validat / Publicat: 09.04.19 21:10:05
VIZUALIZĂRI: 339INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ROMÂNIA.
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mika); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 33500 PMA (din 37 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

7 ecouri scrise, până acum

Carmen Ion [09.04.19 23:49:24] »

@Mika: Drăguță poveste! Si asta o spune o iubitoare a dușmanilor de moarte ai pisicilor. Deși nici ele nu-mi displac...

tata123 [10.04.19 09:44:18] »

@Mika: Profesorul Dimitrie Gusti preciza în cuvântarea prilejuită de inaugurarea „Muzeului Satului Românesc” în 1936 că: Muzeul nostru nu este un muzeu etnografic, ci este un muzeu social - un muzeu centrat în jurul omului și a vieții lui sociale sub toate aspectele.

Pisicile de azi, „locuitori” permanenți ai satului, sunt urmașele celor care au locuit cu adevărat în casele din muzeu, în primii ani de funcționare a acestuia. În doar două luni de zile (martie-aprilie 1936) muzeul a fost efectiv construit de la zero, cele 33 de case și anexe aduse din diferite regiuni ale țării fiind reasamblate cu ajutorul meșterilor din zonele respective. În fiecare an câte o familie de țărani reprezentând o regiune geografică se muta cu cățel și purcel în casa din muzeu care ilustra aria lor de locuire. Vizitatorii puteau intra astfel în contact direct cu viața țăranului autentic, cu graiul și comportamentul lui.

De asemenea, între 1940-1948 o parte din casele muzeului au fost locuite de refugiații basarabeni fugiți din calea războiului.

Azi, doar festivalurile tradiționale mai animă cumva gospodăriile aduse din toate colțurile României. Și pisicile...

Mulțumim pentru acest articol altfel.

Mika [10.04.19 10:13:07] »

@tata123: Ai dreptate. Ele sunt urmașele celor care au fost de la inceput aici, din acest motiv sunt și atât de atașate de acest loc. Mulțumesc de vizită și completare.

Mika [10.04.19 10:15:17] »

@Carmen Ion: Mulțumesc. Dusmania cred ca este mai mult o poveste. Eu am doi câini și o pisică și se ințeleg foarte bine - pisica este șefa.

mihaelavoicu [10.04.19 14:57:53] »

Frumos articol, dar mai ales tema. Mi-am amintit de Spiridon al meu, pe care l-am găsit în comă, l-am salvat, ne-a bucurat doi ani, dar soarta a fost să ne despărțim când Spiridon era tot în comă, în tratament, urmare altei întâmplări nefericite.

Referitor la bancnota de 10 lei, este a patra variantă pe care o aud, dar sigur nu este asta. Casa cu pricina nu mai există, dar în Vâlcea a fost. Diferența este vizibilă.

Cu drag!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
Mika [10.04.19 16:10:07] »

@mihaelavoicu: Sunt mai multe pareri. Unii zic ca este casa de la Muzeul Satului din Sibiu. Altii ca de la Muzeul din București (cu care seamana foarte mult). Acum aflu ca ar fi din Valcea. Nu va contrazic, se poate. E bine ca avem de unde alege. Mulțumesc de aprecieri.

Zoazore [10.04.19 19:38:34] »

@Mika: Inedit, interesant, altfel! O altă față a muzeului social, mai puțin cunoscută!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
mihaelavoicu, Mika, tata123, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.163566827774 sec
ecranul dvs: 1 x 1