Valea Doftanei, a zanelor, a ielelor

TIPĂREȘTE

6 august 2016

Dupa intalnirea de 30 de ani cu colegii de liceu, 4 dintre baietii din clasa (adica toti), ne-am hotarat sa iesim la iarba verde.

Primul lucru: unul din ei ne-a dat teapa, inventand o scuza oarecare… m-am simtit mandru ca-s roman… trecuse doar 30 de ani.

Restul ne-am hotarat sa ne intanlim la intrarea in Otopeni, la fast food.

In prealabil, am cumparat numai lucruri sanatoase, gen ceafa de proc hranit cu soia nemodificata genetic, etc.

In dimineata respectiva arunc o pereche de blugi pe mine, pantofi, etc. Zana din dotare, o pereche de pantaloni trei sferturi, un ticou chic si…. o funda rosie in par.

Ne-am urcat in masina, am facut dreapta catre primul hotel, cu gandul sa dau si eu teapa picnicului, cand aud: “vira ancora sailor, nu te tine de prostii”.

Ajungem la punctul stabilit, la intanlirea de la 9… care s-a facut 9:40

In fine; se intra in Campina si se merge incet (pe vremea aia era in lucrari soseaua principala), deoarece pe undeva este un semn la dreapta catre Telega (adica habar nu am catre ce localitate).

Noi nu l-am gasit, dar am rugat un sofer de maxi-taxi sa ne indrume.

Drumul este de o banda, dar destul de bun. Odata iesiti din Campina natura isi intra in drepturi si in ochii privitorului satul de betoane.

In realitate, locul unde va trimit nu exista precis, ci este intins de-a lungul acestei vai, la 5-6 km, departare de Campina.

Deci, daca va hotarati, puteti trage cam oriunde pe dreapta. Noi am gasit o portiune mai lata, intre sosea si raul din dreapta. Intrarea este destul de abrupta, dar nu aveti probleme daca aveti SUV. Eu n-am, dar nici nu am avut probleme, deoarece avem in Bucuresti service-uri excelente.

Esti pur si simplu in no mans land; ceea ce este foarte bine. Pe alocuri se vad mici urme de foc pe pamant, dar putine. Cel mai surprinzator lucru este ca era curat. Politia patruleaza destul de des zona, deci nu riscati cu focul la sol.

Evident, erau destule masini, dar mult mai putine decat pe valea Prahovei, avand loc sa respiri de ceilalti. Muzica din masini, era la un nivel decent, chiar daca era de toate genurile. Lume normala, peisaj superb, gratarele sfaraiau cu spor. Noi, “niste intelectuali”, prajeam si dovlecei…. nu-s rai. Nu-s rai deloc.

Berea poate fi pusa la rece in rau. Daca aveti coleg care a terminat hidrotehnica, nu va luati dupa el, deoarece primele sticle s-au dus pe apa…. Doftanei (sau cum s-o numi raul respectiv). Mirandu-ma ca ei beau… mi s-a replicat ca “noi suntem barbati adevarati, conduc nevestele la intoarcere” … ma gandeam unde am gresit? . Inclusiv la Shakespeare am dus-o. Imblanzirea scorpiei… toate variantele. Puteti petrece cateva ore minunate in acel loc, relativ aproape de Bucuresti, cam 110 km.

Surprinzator…. lume civilizata, locul a ramas curat dupa plecare, noi fiind printre ultimii.

Din nefericire nu exista toalete in zona, dar…. peste sosea, primul rand de pomi barbatii; randul doi (i) ele (le); randul 3 fotografii… dar eu n-am ajuns atat de departe.

Daca am vazut iele? NU – cum am explicat mai sus erau ascunse dupa randul doi de copaci. Daca am vazut zane? DA... supravegheau cu atentie “eventualii fotografi”.

Daca nu sunteti adeptii gratarelor si mai bine. Puteti petrece timpul pe iarba, cugetand, visand, facand socoteli, sau orice se mai face la iarba verde si veti simti magia locului si soapta zanei in poala careia va veti odihni capul. Merita drumul, locul, banii, cateva ore din viata dvs.

La plecare, faceti stanga, iar cand ajungeti la soseaua principala din Campina, din nou stanga. Eu asa am facut si pe drum am primit un telefon de la colegi… “unde sunt? ”, ca ei s-au pierdut.

“In Romania”, am replicat si am inchis.

Tragand cu ochiul in dreapta, am vazut ghiata verde din privirile zanei…. locul, ielele isi exercitase magia, facandu-mi cadou o fiica a primaverii timpurii.

Am zambit; am semnalizat dreapta si am accelerat. Intrasem pe autostrada.

---

VIZUALIZĂRI: 1436 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI