PINSA, NU PIZZA! la Cannoleria Decebal - Un italiano vero...

TIPĂREȘTE

Data vizitei: 3 octombrie 2026

Povestea Cannoleria

Veche fană a pizza (şi mai puţin spre deloc a pastelor) şi clientă fidelă a pizzeriilor din Bucureşti şi nu numai, am avut o adevărată revelaţie la începutul lunii iulie aflând de pe AFA din articolele colegilor de acest brand, Cannoleria, apărut de câţiva ani la noi, care s-a bucurat de succes şi apreciere, dezvoltându-se rapid. Şi s-a tot extins ajungând în prezent la 12 locaţii francizate: Floreasca, Decebal, Titulescu, Băneasa, Constanţa, Braşov, Ploieşti, Cluj – Napoca, Sibiu, Iaşi, Barcelona şi Luxembourg.

Primul a fost colegul @adso, al cărui prim articol despre restaurantul italian din Iaşi mi-a stârnit pofta şi curiozitatea de a vizita şi eu una din locaţiile bucureştene aflate mai la îndemână. Colegul @tata123 a fost şi de această dată mult mai rapid decât mine şi a venit o săptămână mai târziu cu confirmarea după vizita sa la locaţia din Floreasca. Eu eram tentată de locaţia Titulescu, cunoşteam bine zona, dar doream să stau la o terasă serioasă, din motive de fumat, desigur, ceea ce acolo nu era posibil, astfel că m-am orientat spre locaţia cea mai apropiată de casa mea, bucuroasă că aceasta îndeplineşte toate cerinţele mele.

Planificasem să ajung la Cannoleria la mijloc de august, asumându-mi canicula şi aglomeraţia inevitabile din perioada respectivă, însă alte evenimente neprevăzute m-au împiedicat să concretizez.

Sâmbăta trecută, 3 octombrie, am decis să profit de ziua superbă, ca de vară, deşi ne aflăm în plină toamnă pentru a ieşi din casă şi am sunat la Cannoleria Decebal şi am rezervat o masă pentru trei persoane pe terasă la ora 13.30. Mi-a plăcut amabilitatea şi politeţea celui cu care am vorbit la telefon, primă impresie confirmată şi după ce am ajuns acolo. Nu cred că era neapărat necesară rezervarea, era încă devreme, nu era nicio masă ocupată când am ajuns noi acolo, însă terasa aproape că s-a umplut până am plecat noi. Prietenul invitat de noi a ajuns înaintea noastră şi a ales o masă din cele mari, mai mare decât ne trebuia nouă, dar a fost foarte bine aşa.

Cannoleria Decebal se află în sectorul 3 într-o casă veche puţin modernizată, probabil intenţionat nu au făcut mai multe, într-o zonă cu case şi vile vechi, construite pentru funcţionarii publici :D pe vremea lui Dej. Casa se află pe un colţ de stradă, la intersecţia străzii Dristorului cu strada Diligenţei, intrarea fiind prin cea din urmă.

Teoretic, există posibilitatea de a parca gratuit pe strada Diligenţei sau pe străzile adiacente, la noroc, dar eu am preferat să parchez la o distanţă puţin mai mare, pe un loc cu plată de la PS3.

Cu transportul public se poate ajunge cu troleibuzul 69 dinspre Baba Novac pe strada Dristorului sau cu autobuzul 104 pe bulevardul Decebal de la metrou Piaţa Muncii sau din Piaţa Unirii cu acelaşi 104 şi puţin pe jos.

Am intrat în curte şi am avut o uşoară senzaţie de deja vu datorită asemănării izbitoare cu terasele văzute în pozele postate de cei doi colegi de la Iaşi şi din Floreasca. Aceleaşi mese din lemn acoperite cu feţe de masă în carouri alb roşu, exact acelaşi model de scaune. Mi-a plăcut că terasa era mai spaţioasă decât mă aşteptam eu după cele văzute în fotografii, cu destule mese, mai mari sau mai mici, deloc înghesuite şi oferind suficientă intimitate clienţilor.

Cel mai mult mi-au plăcut însă decorurile cochete, flori, lămâi, mici detalii şi accesorii, tablouri şi panouri cu peisaje italiene, toate într-o încercare reuşită de a te transpune într-un colţ de Italia.

Am intrat şi în interiorul restaurantului unde am descoperit aceeaşi atmosferă tipică italiană, aceleaşi decoraţiuni inspirat alese şi două saloane, acum fără clienţi. În zona barului am fost uimită de multitudinea de produse italiene pe care nu le-am mai văzut în alte părţi sau prin supermarketuri.

Am găsit pe masă meniurile în format A4 faţă verso, plastifiate, unul pentru mâncare şi altul pentru băuturi. Ştiam deja ce voi mânca, plecasem hotărâtă să comand PINSA, nu pizza :)), dar tot am fost pusă puţin în dificultate la alegerea sortimentului dorit.

Ce este pinsa eu aflasem deja, dar vă spun şi vouă: „Un aluat diferit. Din făină de orez, grau și soia, dospit lent cu maia. Mult mai sănătoasă decât clasica pizza, cu un conținut mai mic de gluten și mai ușor de digerat.”

Oscilam între Salsiccia şi cartofi la cuptor, cu mozzarella, cremă de trufe, salsiccia romana, cartofi cu rozmarin, parmezan şi pătrunjel, recomandată de @tata123, dar am zis că şi blat şi cartofi să nu fie prea mult, astfel că am decis să merg pe mâna lui @adso şi să iau Trufe Cotto, cu mozzarella, cremă de trufe, prosciutto cotto, cremă burrata artizanală, pătrunjel şi peperoncino, dar nu am fost atentă, m-am grăbit pentru că îmi era şi foame, recunosc, astfel că am cerut Cotto şi funghi, cu mozzarella, prosciutto cotto, ciuperci şi pătrunjel (58 lei). Prietenul nostru a ales Salsiccia, pecorino şi sparanghel (60 lei), cu mozzarella, cremă de sparanghel, cârnaţi proaspeţi ca la Roma, parmezan, pecorino şi piper, iar soţul, şi el grăbit, a ales Ortolana (56 lei), cu mozzarella, pecorino, dovlecei, vinete, ardei copţi, piper şi pătrunjel.

De băut, prietenul nostru îşi comandase deja un Espresso Tonic (21 lei) până am ajuns şi noi, o combinaţie interesantă, de încercat, apoi a cerut o Bere cu ghimbir, dar fără alcool (16 lei) - o specialitate siciliană OK şi un Espresso (12 lei) la final. Soţului i-am comandat eu, conform recomandării colegilor AFA-işti, o Bere Ichnusa nefiltrată (25 lei) de care a fost foarte mulţumit, iar eu, şofer fiind, am comandat o limonadă siciliană (25 lei), cu apă tonică, dar fără sirop de zahăr, la cererea mea, care s-a dovedit OK. Băuturile ne-au fost aduse imediat.

Din fericire, nu a durat nici un sfert de oră până ne-au fost aduse pinsele, de formă dreptunghiulară, servite frumos pe plăci fierbinţi de ardezie, tăiate deja în opt. Pe masă, tacâmuri... yok, doar o cănuţă cu nişte şerveţele. Soţul începe să bombăne în legătură cu lipsa tacâmurilor. Mie chiar îmi convenea să mănânc cu mâna, nu aveam nicio treabă, la fel şi prietenul nostru. În mod normal, pentru el aş fi cerut ospătarului tacâmuri, dar mi-am amintit nişte discuţii avute aici pe sait cu Carmen Ion şi Adso legat de atitudinea cel puţin superioară şi arogantă, oricum nepotrivită, a ospătarilor din Italia faţă de clienţii, chipurile, „needucaţi” , care sfidau regulile lor nescrise, dar vechi de când lumea şi nu am vrut să ne stricăm buna dispoziţie în cazul unei eventuale reacţii aiurea. Ştiu că situaţia era mult diferită, eram în ţara mea, tânărul ospătar era român şi deosebit de amabil, practic deţineam controlul, dar tot nu am cerut nimic în plus. După ce am terminat noi de mâncat am văzut la o masă vecină doi tineri care au cerut tacâmuri, tot pentru o pinsa cu creveţi pe care o şeruiau şi au primit imediat, fără discuţii.

Chiar dacă nu am făcut cea mai bună alegere, am fost foarte mulţumită de pinsa mea, mi-a plăcut mai ales de blatul crocant la exterior şi pufos la interior. Obişnuiţi în stilul „şaorma cu de toate” , aplicat şi la pizzele mâncate în România, am fost cam surprinşi de toppingul nu prea bogat în cazul tuturor sortimentelor comandate, dar a fost OK şi cât a fost. Am început să mâncăm şi să schimbăm între noi, fiecare gustând şi din pinsele celorlalţi. Pinsa cu sparanghel a prietenului a fost unanim decretată ca fiind cea mai reuşită, apoi a mea cu ciuperci, în timp ce a soţului a rămas jumătate nemâncată şi am cerut să o luăm la pachet, fiindu-ne returnată într-o cutie de carton.

După ce ne-am săturat cu pinsele săţioase, am continuat să socializăm, scopul întâlnirii, iar eu am cedat ispitei şi am comandat şi desert, de poftă, nu de foame, pentru că nu puteam rata ocazia să încerc şi un Tiramisu Autentic (28 lei), făcut după o reţetă de la bunica Chef-ului Andrea. L-am primit în scurt timp, într-o cupă înaltă şi mare. M-am „sacrificat” :D şi l-am dovedit singură, fără a-l împărţi cu comesenii. Tare bun a fost :p.

Am petrecut acolo aproape două ore într-un ambient plăcut, relaxant. Am fost plăcut surprinsă de muzica italiană veche, de melodiile bine cunoscute, dar de această dată într-o altă interpretare şi mai ales la un volum civilizat care să nu deranjeze conversaţiile de la masă.

Am vizitat şi toaleta, o singură cabină pentru toţi clienţii, spaţioasă, cu un aer cam vintage, dar impecabil de curată şi dotată cu toate accesoriile moderne necesare.

Am cerut nota de plată precizând că voi plăti cu card bancar. În scurt timp am primit şi „amenda” în sumă de 301 lei, sub forma unei note informative, cu precizarea că bacşişul nu este inclus şi cu sugerarea câtorva variante, de 10%, 12%, 15% sau o altă sumă absolută şi un alt procent. De obicei ofer bacşişul în numerar, însă de data asta i-am spus ospătarului că voi plătit 330 lei cu cardul. Mi-a mulţumit imediat, politicos.

Locaţia restaurantului îmi pare inspirat aleasă, chiar dacă este puţin mai discretă, mâncarea a fost gustoasă, servirea promptă, un singur ospătar s-a ocupat eficient de toate mesele ocupate de pe terasă, cu multă amabilitate şi cu zâmbetul pe buze. Preţurile mi s-au părut puţin peste medie, poate pentru că sunt eu mai zgârcită, dar a meritat 😊

Intenţionez să revin la Cannoleria Decebal pentru a încerca şi alte feluri din meniu, cum ar fi frigăruile de miel cu focaccia sau lasagna bolognese, precum şi cannolo sicilian sau profiterolul italian 😊

Închei mulţumindu-le pentru ponturi şi recomandări colegilor @adso şi @tata123 :* :*

Amfostacolo, mi-a plăcut şi RECOMAND Cannoleria Decebal!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 5 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI