ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 18.05.2016
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.05.11
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
MAY-2016
DURATA: 1 zile
single
1 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
90.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 8 MIN

Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici

TIPĂREȘTE

Știrea că lucrările de reabilitare și consolidare ale clădirii Muzeului Dr. Nicolae Minovici din București se apropiau de final mi-a parvenit chiar aici, pe AmFostAcolo. Pentru mine știrea a sunat ca o invitație și totodată ca un imbold. După 12 ani - ani lungi în care mulți cunoscători ai locului deplângeau starea în care a ajuns acest lăcaș de cultură, primul muzeu particular înființat la noi - la 18 mai 2016 se anunța redeschiderea muzeului cu o expoziție dedicată fraților Minovici și istoriei medicinii în București. De ce despre medicină? Și ce are ea a face cu arta populară? Sunt convinsă că răspunsurile se cunosc deja.

Despre frații Minovici, cât mai pe scurt.

Cine nu a auzit de frații Minovici, a auzit măcar de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici". Mina, Ştefan şi Nicolae Minovici - trei mari personalităţi ale ştiinţei - sunt cei care au pus bazele medicinii românești moderne. În istoria medicinii românești ei au statut de ctitori. Medici, legiști, chimiști, de numele lor se leagă înfiinţarea unor importante instituţii precum Institutul Medico-Legal, Spitalul de Urgenţă, Facultatea de Farmacie, Facultatea de Chimie, Salvarea, Casa Centrală a Asigurărilor Sociale.

Rădăcinile familiei Minovici sunt vlaho-macedonene. Bunicul, un negustor de animale originar din Tetovo - Macedonia sârbească, mânat de conflictele ruso-turce, se stabilește la Craiova unde se căsătorește cu o olteancă. Cel de-al doilea fiu al lor, Ștefan, căsătorit la rândul lui cu o brăileancă de origine greacă, a trăit mai întâi la Brăila, apoi la Râmnicu-Sărat având 13 copii (din care au supraviețuit doar nouă). Mina, Ştefan şi Nicolae vor fi cei care vor duce faima familiei și a românilor până departe, care - într-o țară și într-o vreme în care principalele oraşe abia dacă aveau un medic - vor face trecerea de la medicina empirică la cea modernă.

Mina Minovici (1858-1933), medic legist și farmacist, specializat la Paris în toxicologie şi medicină legală, a susţinut teza de doctorat (în iunie 1888) cu lucrarea "Étude medico-legale sur la mort subite à la suite de coups sur l’abdomen et le larynx" - "Studiu medico-legal despre moartea subită în urma loviturilor primite în abdomen și în laringe"). În acelaşi an a fost ales membru al Societăţii de Medicină Legală din Franţa.

Patru ani mai târziu, întors în țară, a inaugurat Institutul Medico-Legal care îi poartă numele şi astăzi. Din păcate, în 1985, fără a se ține seama de originalitatea și de valoarea istorică a clădirii, Institutul Medico-Legal din Str. Căuzași (primul din lume), a fost demolat. În prezent Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" funcționează într-o nouă clădire, pe Șoseaua Vitan-Bârzești, nr. 9.

Cu o activitate prodigioasă ca profesor de medicină legală, ca director general al Serviciului Sanitar și ca decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, Mina Minovici a dus o viață modestă. La numai un an după pensionare, la 25 aprilie 1933, la vârsta de 75 de ani, a încetat din viaţă. Ultima sa dorinţă a fost făcută publică în aceeaşi zi: "Oriunde voi muri, corpul meu să fie adus la Institutul Medico-Legal, unde voi fi depus în capelă. Serviciul religios se va face de un singur preot. Nu se va face nici un doliu. Nici un discurs. Nici o floare. Nici o paradă. Voi fi transportat la cavoul meu din cimitirul Bellu cu dricul automobil. Soţia mea, care dispune de corpul meu, este rugată să nu-mi calce ultima dorinţă. Mina Minovici, 30 aprilie 1932."

Ştefan Minovici (1867-1935) - chimist, membru corespondent al Academiei Române, a înfiinţat Catedra de Chimie Analitică, Asociaţia Generală a Corpului Farmaceutic din România (1899) şi Societatea de Chimie din România (1919).

Nicolae Minovici (1868-1941), atras foarte mult de arte, a urmat timp de un an Şcoala de Belle-Arte, dar influențat de fratele mai mare, Mina, s-a înscris la Facultatea de Medicină. După cum se va vedea mai târziu, pasiunea pentru arte nu l-a părăsit o clipă, Nicolae Minovici devenind un asiduu colecţionar de obiecte de artă, în mod special de artă populară provenind din spaţiul românesc.

Ca medic legist, lui Nicolae Minovici i se datorează primul succes din România în privința identificării unui infractor pe baza amprentelor digitale. În 1896, ghinionistul autor al unui furt dintr-o tipografie a fost prins pe baza urmelor lăsate de mâinile sale. Doctor în medicină (1898) cu lucrarea "Tatuajele în România" - temă abordată pentru prima oară în țara noastră, rămasă singulară până astăzi - Nicolae Minovici și-a continuat studiile la Berlin. Revenind în România, a înființat prima Societate de Salvare din Balcani, apoi primul spital cu serviciu permanent de urgenţă din România, al doilea din Europa (după cel din Moscova). În perioada de început a medicinii românești, Nicolae Minovici a abordat un subiect necercetat până atunci și a elaborat un interesant "Studiu asupra spânzurării".

Dar, pentru că m-aș întinde prea mult cu prezentarea meritelor acestui om ca medic legist, ca profesor de medicină legală, ca fondator al Institutului de Medicină Legală din Cluj sau ca primar și om de suflet, dacă sunteți interesați să aflați mai multe, vă invit să citiți aici. Veți vedea și copia actului prin care Nicolae Minovici a donat Municipiului București colecția sa de obiecte de artă populară.

Dar, să mergem la muzeu!

Muzeul de Artă Populară "Prof. Dr. Nicolae Minovici", cunoscut de bucureșteni și ca "Vila Minovici" sau "Vila cu clopoței" este amplasat în Str. Dr. Nicolae Minovici, nr. 1, în fața Fântânii Miorița, foarte aproape de cartierul și de Gara Băneasa.

Cel mai simplu se ajunge cu autobuzul (131, 205, 261, 304, 335) până la stația Gara Băneasa. Pentru a ajunge la vilă, dacă veniți dinspre oraș, va trebui să traversați pe la o trecere de pietoni nesemaforizată. Deoarece în zonă traficul auto este foarte intens, veți avea nevoie de multă atenție și de tot atâta răbdare. Dacă doriți să ajungeți acolo cu mașina personală, cu puțin noroc, veți găsi și un loc de parcare în apropiere.

Aflând că Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici își primește vizitatorii începând cu data de 18 mai 2016, dorind să particip la inaugurare, fără să știu exact care este programul pentru accesul publicului, m-am prezentat acolo puțin după ora 10.00. Dar, surpriză! Intrările erau ferecate, iar gardul și porțile abia se vopseau. În curte era mare forfotă. Se montau panouri, se întindeau fire, se spălau alei… N-am putut trece de panglica galbenă și nici n-am primit permisiunea celor de la pază pentru a fotografia clădirea din curte. Amabili totuși, mi-au spus că de mâine vizitatorii vor avea acces la muzeu (astăzi fiind zi rezervată pentru presă) și m-au invitat să merg la Muzeul de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică-Minovici" aflat pe aceeași stradă, la numărul 3, din curtea căruia voi putea fotografia și "Vila cu clopoței".

Privită din exterior, vila - care are pe stâlpul porții însemnul de monument istoric - este foarte frumoasă. Clădirea muzeului - în stilul unei cule olteneşti, dar împodobită cu elemente de arhitectură populară (prispă, scară exterioară, foișor) - a fost construită în 1906 de arhitectul Cristofi Cerchez după indicaţiile lui Nicolae Minovici, mare pasionat de arta populară românească. Turnul pătratic sprijinit de un contrafort, se termină cu opt coloane care susţin acoperișul. De jur-împrejurul acestuia au fost aninați 40 de clopoţei de cristal care sună la adierea vântului, fapt pentru care clădirii i s-a spus "Vila cu clopoței". Construcția a fost gândită special pentru a adăposti un muzeu de etnografie. În timpul vieții lui Nicolae Minovici acolo aveau loc uneori întruniri de familie sau conferinţe şi sesiuni ştiinţifice, dar niciodată în acea clădire nu s-a locuit.

Casa adăpostind primul muzeu privat din România, a fost deschisă vizitatorilor încă din 1906 și a rămas în proprietatea lui Nicolae Minovici până în 1937 când, împreună cu colecția muzeală, a donat-o Municipiului Bucureşti. O clauză expresă stipula: Vila va servi pentru totdeauna ca muzeu de artă națională sub denumirea "Muzeul de Artă Națională Prof. Dr. Nicolae Minovici".

Colecţia muzeului a fost realizată prin achiziţii făcute de Nicolae Minovici într-o lungă perioadă de timp (1900-1941). Ei i s-au adăugat și câteva obiecte colecţionate de inginer Dumitru Minovici, nepotul său. Despre exponate nu pot spune nimic pentru că încă nu le-am văzut. Noaptea Muzeelor (21-22 mai) când Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici va fi deschis în intervalul orar 18.00 - 00.30, mă va găsi acolo. Tot atunci voi vedea și Expoziţia temporară "Istoria medicinii în Bucureşti", un omagiu adus celor trei personalități cu rol atât de important pentru știința și cultura românească.

În final…

Ștefan Minovici, om de afaceri româno-american, descendent al familiei Minovici, a încercat pe cale juridică să intre în posesia Muzeului de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici, proprietate pe care înaintașul său o donase orașului în anul 1937 (vezi copia actului de donație) susținând că Primăria Capitalei a încălcat clauzele prevăzute lăsând clădirea să se degradeze și muzeul închis pentru public. Folosirea fondurilor europene primite pentru renovare a fost mult întârziată din cauza acestui litigiu.

Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici - cu o vechime de peste o sută de ani - reprezintă un etalon al muzeografiei memorialistice, de aceea apreciez că merita reabilitat și repus în circuitul turistic.

Dacă sunteți interesați de istoria medicinii românești, dacă vreți să vedeți prima colecție particulară de artă populară din țara noastră, faceți-vă timp și vizitați Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici! Poate că - cine știe? - ne vom întâlni acolo în Noaptea Muzeelor.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de iulianic in 18.05.16 15:31:41
Validat / Publicat: 18.05.16 17:16:39
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.

VIZUALIZĂRI: 3263 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

21 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Vila Minovici - Monument istoric din 1906, astăzi Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 37100 PMA (din 40 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

21 ecouri scrise, până acum

Radu Tudoran
[18.05.16 18:58:57]
»

Sa spun "interesant" este prea putin. Cu prima ocazie voi merge sa vizitez vila care mereu mi-a atras atentia (de cate ori merg la aeroport). Ar trebui sa ai intrarea gratuita la ce reclama ai facut. Si sunt sigur ca nu doar pe mine m-ai convins.

dorgo
[18.05.16 19:06:05]
»

@all... Apropo de Institutul Mina Minovici, are si el un punct de atractie forte... (Va avertizez ca persoanele sensibile si copiii ar fi bine sa nu citeasca mai departe, genul articolului-erotic)

Cand eram in vacante la Bucuresti, bunica ma ducea la Institutul Mina Minovici, care nu era departe de locul unde locuiam noi. Mare lucru n-am retinut eu ce era prin borcanele alea mari, cu exceptia unei banane gigant aflata intr-un borcan cu formol "Ce e aia bunica"? intrebam eu... "Pasarica cu Terente", imi raspundea ea. "Bunica, da aia nu e o pasarica, e-un adevarat vultur", ii raspundeam eu.

Intr-adevar Terente, marele bandit bailean ramas in folclorul popular ca avand cel mai mare penis din tara din acea vreme (inca nu existau modalitati artificiale de alungire precum sunt azi, cand aceasta dimensiune a fost depasita), avea un organ ce masura 22 cm in erectie si 21 cm in non-erectie. Astazi mai vedeti la Inst. Mina Minovici doar o copie, originalul s-a distrus. Filmul "Codin", a fost inspirat din legenda vie a lui Terente

Iata cateva adnotari de pe internte

"Curioșii vor putea vedea aproape zilnic copia ”Penisul lui Terente”, la Muzeul Mina Minovici (Institul de medicina legala). Copia a fost realizată cât mai fidel, după original, păstrând inclusiv celebrul tatuaj „F-t bine şi apăsat la cioc”, care stătea mărturie performanţelor sexuale deosebite ale lui Terente. Organul sexual al celebrului bandit, a fost conservat în 1927 de profesorul Mina Minovici. După 80 de ani, penisul s-a degradat sever din cauza formolului în care a fost ţinut, astfel că în urmă cu câţiva ani s-a încercat o operaţie de recondiţionare. Cu acest prilej, medicii au constatat cu stupoare că în borcan nu era falusul întreg, ci doar pielea lui, umplută cu vată, aşa cum se făceau conservările în formol pe vremea profesorului Minovici.

Între timp, situaţia organului care a făcut atâtea femei fericite în Brăila anului 1920 s-a înrăutăţit, din cauza soluţiei în care era expus, într‑un borcan imens, degradându- se în ultimul hal. Decizia a fost tristă, dură, dar radicală, medicii fiind nevoiţi să încheie, într-un mod neonorant, un ciclu glorios în existenţa pământeană a haiducului: au aruncat penisul degradat la gunoi. Locul său din Muzeul IML a fost luat de curând de un altul. Pentru ca legenda să meargă mai departe, pe plăcuţa noului exponat e trecut tot numele „Regelui Bălţilor”. Noul penis este ceva mai mic decât originalul şi provine de la un cadavru oarecare de la IML.

Cine a fost Terente

Pe numele său adevărat Ştefan Vasali, celebrul haiduc Terente s-a născut în 1895, în satul Carcaliu, aproape de Brăila, într-o familie numeroasă de pescari săraci. Prima nevastă, Ustinia, a murit de ciumă. Nici cu Arina, a doua soţie, nu a avut mai mult noroc. A prins-o cu un tânăr grec în grădină, noaptea, şi a înjunghiat-o. Lucru destul de ciudat ca un bărbat dotat ca Terente să fie înşelat de soţie. Deşi ea nu a murit, jandarmii l-au legat pe soţ şi l-au dus la închisoare. Se spune că bătaia pe care a luat-o acolo l-a înrăit, iar când a ieşit a început haiducia.

După numeroase jafuri şi răpirea, în 1924, a două tinere virgine pe care le-a dus în bârlogul său din bălţile Brăilei şi le-a siluit, Terente devenise deopotrivă bandit celebru şi amorez feroce. Conform legendelor, datorită “prestaţiilor” deosebite era căutat de femei, iar banditul răspundea cu plăcere propunerilor sexuale pe care le primea. Astfel, s-a născut legenda penisului lui Terente, impresionant prin dimensiuni. Terente s-a dovedit a fi înzestrat cu o inteligenţă criminală deosebită: a răpit, a sechestrat, a jefuit şi cu greu a fost prins. De el se auzise chiar şi în Anglia, şi în Italia. În 1927, pe 5 iunie, jandarmii civili l-au dibuit pe canalul Cravia.

iulianicAUTOR REVIEW
[18.05.16 20:10:28]
»

@Radu Tudoran - Intenția mea nu a fost să fac vreo reclamă. Am vrut doar să vizitez un muzeu care a fost închis 12 ani și căruia i se anunța redeschiderea cu mare pompă (și pe internet, dar și la Muzeul Municipiului București - cel care le guvernează pe toate cele mai mici din capitală). Din păcate nu am văzut decât exteriorul. Pentru interior voi merge altă dată mai ales pentru că sunt curioasă dacă s-a deschis (sau se va deschide) și expoziția de obiecte populare sau numai cea omagială, dedicată fraților Minovici.

Sinceră să fiu, pentru mine ziua de astăzi a fost o mare surpriză. Am vrut să vizitez Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici și m-am trezit vizitându-l pe cel de alături – Muzeul de Artă Veche Apuseană Ing. Dumitru Furnică-Minovici. Mai mult decât atât, la acest al doilea muzeu am fost singura vizitatoare la acea oră, deci am beneficiat de toată atenția și amabilitatea muzeografului.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
iulianicAUTOR REVIEW
[18.05.16 20:22:36]
»

@dorgo - De ce nu scrii tu un articol despre Institutul de Medicină Legală "Mina Minovici"? Este o premieră în medicină, primul sediu a fost demolat, tu ești medic și cunoști atâtea - inclusiv despre Terente - și în afară de asta îți place să scrii. Scrie!

Zoazore
[18.05.16 20:58:33]
»

@iulianic - Recunosc, am ”trișat”! Doar puțin! Atât cât să dau bine-meritatul SuperBonus unui SuperArticol!

Deși brăileancă, n-am știut că Ștefan Minovici a fost însurat cu o brăileancă! Dar, citind, am aflat!

Mulțumesc, DOAMNĂ!!!

Mihai18
[18.05.16 23:42:46]
»

Pentru mine, acest review a fost foarte interesant și chiar l-am recitit.

Foarte bine ați prezentat personalitatea celor trei frați Minovici care au rămas puncte de reper în știința medico-legală românească.

Apreciez documentarea profundă pe care ați făcut-o pentru a împărtăși și altora cine au fost acești trei titani ai medicinei legale din țara noastră.

Mi-a plăcut foarte mult reviewu dv. care în același timp mi-a răscolit și amintiri.

Vă mulțumesc.

P. S. Pentru @ Dorgo voi scrie un ecou separat, pentru că m-a provocat

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Mihai18
[19.05.16 00:45:19]
»

@dorgo - În ecoul scris de dv. scrieți „când eram în vacanțe la București, bunica mă ducea la Mina Minovoci”, deci erați copil atunci. Ei bine, eu am intrat de câteva ori acolo ca student. Una din materiile din facultate era Medicina Legală, fiind prevăzute și aplicații care constau în participarea la necropsii și astfel am văzut în direct, corpul omensc în interior.

Povstiea dv. cu acel borcan este reală. Și eu l-am văzut și am citit și tatuajul de pe el.

Nu bănuiam atunci că în viitorea mea profesie voi avea stânse legături cu medicina legală. In cazurile judiciare care aveau ca obect fapte îndreptate împotriva integrității corporale sau vieții unei persoane, constatările și concluziile medicului legist erau pivotul dosarului și hotărârea judecătorească era motivată, în bună parte, folosind concluziile medico-legale. Cred că pot confirma @ Mogly și @ Bogumil. Actuala clădire a institului o cunosc foare bine și am mers acolo de f. foarte multe ori. Eu nu ași fi putut finaliza cazuri fără aportul medicinii legale.

Mă opresc aici ca să nu devin prea off-topic, dar parțial ecoul a avut legătură cu activitatea științifică a fraților Minovici prezentată foarte bine de colega noastră - d-na Iulianic.

Cu bine și aștept reviewul dv. la îndemnul d-nei Iulianic. Eu promit un ecou la el.

dorgo
[19.05.16 06:42:17]
»

@Mihai18 - si @iulianic... se pare ca muzeul nu este deschis publicului larg... http://edituramateescu.ro/2010/07/muzeul-iml-adaposteste-craniile-celor-mai-vestiti-banditi-ai-secolului-trecut/

Michi
[19.05.16 07:53:15]
»

Am o mare admiraţie pentru pasiunea de cercetător al Iuliei. Turismul, în special cel cultural nu se face numai cu maşina sau avionul, ci şi aplecându-te asupra muzeelor, monumentelor şi bisericilor care te înconjoară şi care fiecare are povestea lui necunoscută de mulţi. Deasemeni admir faptul că deşi a depăşit de mult Everestul de 10 mil. puncte pe AFA, scrie cu aceeaşi fervoare.

Institutul vechi dr. Mina Minovici era aşezat pe cheiul Dâmboviţei aproape de Căuzaşi. Era o clădire cu faţada rotundă sprijinită pe coloane dorice.

Trăgeţi-mă de mână să tac, să nu mai scriu amintiri. Ultima. Sora tatei urma şcoala normală de învăţătoare şi în primul război mondial s-a oferit ca infirmieră voluntară. A remarcat-o regele Ferdinand care i-a dat o bursă la medicină. Ajunsă doftoroaie la Odobeşti, într-o noapte i-a bătut cineva în geam. Era un bărbat voinic, împuşcat în spate. I-a dezinfectat locul, i-a scos glonţul, l-a cusut pe viu şi i-a presărat pe rană praf de sulfamidă. ˝ Cocoană, ştii cine sunt? ˝ I-a răspuns că nu. ˝ Apăi să nici nu ştii˝. Era Terente. Povestea a circulat în familia noastră, fiecare mai punându-i o floricică.

mishu
[19.05.16 09:01:44]
»

@Michi - Cred ca nu am putea trai fara amintiri, si avand in vedere varsta pe care o ai, amintirile sunt cu atat mai pretioase. In ceea ce priveste amintirile mele, si eu am trecut de multe ori pe langa Institutul de medicina legala sediul din Cauzasi, pentru ca stateam prin zona, iar medicina legala m-a fascinat mereu, era singurul lucru pe care l-as fi facut daca dadeam la medicina, cum insa nu mi-a placut sa tocesc atat de mult cat era necesar pentru medicina am ales ceva mai usor, astfel incat in final am facut chimia iar ceva mai tarziu farmacia.

Iar in practica pe care o faceam in liceu datorita profilului liceului, am ajuns si eu sa vad o autopsie si a fost ceva deosebit, as fi inregistrat-o ca sa o mai vad.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
mishu
[19.05.16 09:08:24]
»

@iulianic - Dupa cum vezi ai starnit reactii si ecouri minunate doar amintind de acest muzeu. Am vazut totusi in ultima vreme (sper ca nu este doar o parere) o crestere a interesului pentru muzee, si aici ar trebui sa existe si promovarea care sa te faca sa-ti doresti sa vezi ceva.

Am vizitat muzee nu numai de dragul "subiectului" muzeului respectiv, dar si datorita felului in care acesta era promovat. Uneori chiar si eu pierd pentru ca ma incapatanez sa nu vad locuri din cauza oamenilor de acolo si atunci aleg altceva.

Sunt muzee unde m-as intoarce si a 2-a sau a 3-a oara (in tara sau in afara) si altele care insa nu ma atrag. Felicitari, te asteptam cu continuarea.

iulianicAUTOR REVIEW
[19.05.16 11:03:10]
»

@All - Mulțumesc pentru ecouri, pentru aprecieri și pentru amintirile pe care le împărtășiți cu noi!

@dorgo - Ce-ar fi ca Muzeul Institutului Medico Legal să fie deschis în Noaptea Muzeelor? Am citit articolul la care faci trimitere prin ecoul tău. El mi-a amintit - cu diferențele de rigoare - de Catacombele Capucinilor din Palermo care îşi păstrează morții la vedere (încă din sec. XVI). Trupurile îmbălsămate, mimificate, păstrate (unele) în poziție verticală dau frisoane vizitatorilor. Deși am fost la Palermo, nu am vizitat această grozăvie. Nu era înscrisă în programul turistic al agenției, iar ghida nici măcar nu avea habar de existența acestui loc ciudat.

tata123 🔱
[19.05.16 12:36:52]
»

@iulianic - Îmi pare rău că nu ați putut vizita muzeul. Eu am tot căutat pe Internet informații până în preziua deschiderii și am aflat astfel că evenimentul se va petrece la ora 18.30. Totuși ați avut de câștigat - o vizită la muzeul de alături.

Am participat la evenimentul de ieri - redeschiderea Muzeului de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici” și am scris un articol ce va fi validat curând (vezi impresii). Recomand vizitarea acestui muzeu, redeschis după 12 ani - chiar și cu ocazia Nopții Muzeelor (21 mai) dacă puteți. Doresc să vă atrag atenția însă că interiorul găzduiește o expoziție temporară („Frații Minovici. Pionierat medical și univers spiritual”) pentru un an de zile. Colecția de artă populară se află momentan în restaurare. Bucurați-vă însă de arhitectura vilei, de frumusețea interioarelor și a grădinii.

iulianicAUTOR REVIEW
[19.05.16 13:00:05]
»

@tata123 - Ei, da, iată un răspuns pe care speram să-l capăt la vizita din Noaptea Muzeelor. Mă bucur că el a venit mai devreme și pentru asta îți mulțumesc. Așadar, la Muzeul de Artă Populară "Dr. Nicolae Minovici" deocamdată nu ne putem bucura privind și obiectele de artă populară achiziționate de Nicolae Minovici, ci doar de expoziția temporară dedicată fraților Minovici și începuturilor medicinii la noi.

Ceea ce mă surprinde este că nimeni nu mi-a spus (deși eu am insistat), când se va redeschide muzeul pentru vizitatori. Se cam bâlbâiau. Aștept validarea articolului tău pentru a vedea cum a fost marcat evenimentul. Sper că gardurile și aleile au avut timp să se usuce. Cu șase ore mai devreme, atunci când am fost eu acolo, se lucra din plin.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
dorgo
[20.05.16 21:33:49]
»

@Michi - Zici-

"Turismul, în special cel cultural nu se face numai cu maşina sau avionul, ci şi aplecându-te asupra muzeelor, monumentelor şi bisericilor care te înconjoară. "

Trebuie sa diferentiem lucrurile, turismul nu se imparte la noi in turism cultural, turism religios, turism de calatorie, etc, etc ci 1. - turism in capitala si 2. - turism in provincie.

In Bucuresti, nici n-ai nevoie de masina ci de tramvai, autobuz sau picioare bune si-ntr-o zi poti viziona 3 muzee, 2 biserici si un cimitir. Adica 6 reviuri... Intr-un week-end poti scrie 15 reviuri. in timp ce un provincial, care pleaca si el la munte 3 zile, poate scrie maximum 3 reviuri (peisaj, cazare si eventual vreo cascada sau pestera).

Spunea cineva ca trebuie sa stimulam turimul cultural, religios, etc... acest lucru se-ntampla in mod natural... acum, inainte de concedii, uzeriii scriu despre muzee si manastiri sau "La pas prin orasul meu", sau despre "ce-am mai consumat prin terse si restaurante", iar din concediu, uzerii vin cu altfel de reviuri, de calatoirie, mult mai gustate si colorate,din strainatate. Uneori observ anacronisme, niste mititei, carnaciori, castraveciori, fleici sau clatiite cu gem, sunt mai bine punctate decat o excursie la munte. Probabil ca uzerii votanti, au fost prinsi tocmai inainte de a se aseza la masa. Foamea se poate transforma usor in voturi.

Daca-mi permiteti, un sfat pentru bucuresteni... Nu va puneti acum pe descris muzee, pentru ca cel mai bun reviu despre acest subiect a fost deja scris. For ever. Inegalabil. Inspirat. Inbatabil. Toate muzele lumii au fost de partea acestui uzer cand a descris acest muzeu. Eu i-as fi dat premiul Nobel pentru literatura, pardon, pentru agricultura. E vorba de "Muzeul agriculturii din Alexandria". Nu mai stiu cine l-a scris. Un uzer localnic, se pare. Sa va citez. din capodopera lui cultural-muzeala..

"Ce-am vazut noi in muzeu? ...Tractoare vechi concepute de pionieri ai agriculturii mecanizate, dar si unelte foarte vechi cu care se practica odinioara munca pamantului cu mainile sau cu calul, furci, greble, sape rudimentare, din lemn, piatra sau metal, juguri si pluguri din lemn pentru lucrul cu animalele de tractiune. Utilaje si atelaje agricole, batoze, motoare, locomobile, carute, trasuri, o gara, un peron, cu cismea, valize, cantar pentru bagaje, landou pentru copil, un acvariu cu pesti iat deasuptara tuturor, plana un imens OZN, semn al agriculturii cosmice"

Superb! Jos colopu'!

iulianicAUTOR REVIEW
[23.05.16 10:22:59]
»

@All - Ca și mulți alții, am așteptat cu interes și curiozitate redeschiderea Muzeului de Artă Populară "Dr. Nicolae Minovici". Am ajuns acolo puțin după ora 18.00 și am găsit rândul format de la intrare până dincolo de poartă. Noi am făcut o coadă (organizată și foarte disciplinată) de o oră, dar atunci când am terminat vizita, coada era de trei ori mai mare.

Trebuie să mărturisesc faptul că așteptările mele au fost puțin diferite față de cele ce am găsit acolo. Și când spun asta nu mă refer la coadă, ci la cu totul alte amănunte importante pentru vizitatorul de rând.

Broșura - de fapt o singură filă în format A3, îndoită - nu vorbește câtuși de puțin despre expoziția tematică organizată cu ocazia redeschiderii muzeului, ci (în română și engleză) despre ceea ce a fost sau ceea ce ar fi trebuit să fie Muzeul de Artă Populară "Dr. Nicolae Minovici". Citind, aflăm despre colecția de costume populare, despre ceramică, despre icoane vechi și despre cele peste 200 de ouă încondeiate pe care ar fi trebuit să le vedem expuse în muzeu, dar care lipseau cu desăvârșire. Anterior, aflasem că toate acestea sunt la recondiționare și că într-un oarecare viitor vom avea și șansa de a le vedea.

Vizitatorul neavizat află dintr-un flayer pus la dispoziția tuturor că muzeul inaugurează expoziția "Frații Minovici - pionierat medical și univers spiritual", cea dintâi expoziție de istorie a medicinii din România, în ziua de 18 mai 2016, orele 18.30. Am menționat în articol că în aceeași zi, cu șase ore mai devreme, mă aflam acolo, dar nimeni nu a desconspirat momentul redeschiderii. În fine… mai bine prea târziu decât niciodată.

Expoziția vorbește prin imagini și panouri cu texte tipărite despre frații Mina, Ștefan și Nicolae Minovici, despre colegii lor de breaslă (Victor Babeș, George Severeanu, Gheorghe Marinescu) și despre medicina românească de acum un secol. Interesant pentru cei preocupați de subiect. Am văzut chipuri de infractori - bărbați și femei - de acum 100 de ani (oare bănuiau ei că vor ajunge celebri?), am aflat amănunte din istoria tatuajelor inclusiv poveștile unora dintre ele și am văzut reproduceri cu unele dintre cele mai frecvente și mai cunoscute tatuaje ale epocii.

Ceea ce m-a mirat a fost faptul că în interiorul muzeului fotografiatul este interzis. Asta ni s-a spus chiar la intrare. Am reținut, m-am conformat, dar nu am înțeles de ce. Dacă frescele sau tablourile valoroase pot fi afectate prin fotografiere repetată, expoziția - în fapt doar o serie de panouri fixate pe pereți - cum ar fi putut fi afectată?

Obiecte autentice, care au făcut parte din colecția de obiecte de artă populară a Dr. Nicolae Minovici, erau foarte puține. Două sobe din teracotă colorată, câteva mici piese de ceramică înghesuite într-o vitrină aflată pe un hol și - piesa care mie mi-a plăcut cel mai mult - ușa care a aparținut unei vechi biserici din Banat aflată acum la intrarea în capelă.

Amenajarea grădinii nu este terminată. S-au trasat doar alei și s-au plantat câteva flori înghesuite în niște cilindri de beton. Pomii par să fi fost toaletați pentru că în tot spațiul larg al grădinii crengile uscate zac pe jos, iar solul nu este încă înierbat.

Mai adaug în final că probabil datorită faptului că Muzeul de Artă Populară "Dr. Nicolae Minovici" a fost atâta vreme închis (12 ani), curiozitatea publicului a fost foarte mare. Suprapunându-se cu evenimentul cultural Noaptea Muzeelor, este de la sine înțeles că au fost mulți vizitatori. Comparativ, la Muzeul de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică - Minovici" de alături, participarea a fost mult mai mică. Nu se aștepta la rând și - după părerea mea - exponatele meritau cu adevărat interesul nostru.

tata123 🔱
[23.05.16 11:08:05]
»

@iulianic - Mă bucur că spațiul muzeal a fost totuși deschis publicului după 12 ani chiar dacă, momentan, nu găzduiește expoziția originală de obiecte de artă populară românească. Mare parte din ele sunt pe mesele restauratorilor și va dura o perioadă destul de îndelungată până când vor fi așezate la locul ce li se cuvine.

La acest motiv se mai poate adăuga unul (valabil la toate spațiile muzeale) prevăzut în „Normele de conservare și restaurare a bunurilor culturale mobile clasate” la art. 4: pentru un spațiu nou construit, renovat sau restaurat, trebuie sa treacă cel puțin 3-6 luni de la terminarea lucrărilor, timp necesar pentru asigurarea stabilizării microclimatului interior - abia după această perioadă se pot expune din nou obiectele.

Cu ocazia redeschiderii Muzeului Dr. Nicolae Minovici din seara zilei de 18 mai am putut face câte fotografii vroiam, nu ne-a interzis nimeni acest lucru. Probabil se va introduce și aici o taxă foto, așa cum există și la alte filiale muzeale aparținând de Muzeul Municipiului București.

Dragoș_MD CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
[23.05.16 11:45:36]
»

Apropo de fotografiat în muzeul Dr. N: Minovici - un citat din personalul prezent la Noaptea Muzeelor: „vizitarea e gratuită - fotografiatul doar contra cost! ” Așadar, există taxa deja. Că nu are sens, (încă) neexistând de fapt obiectele care ar trebui să fie în acest muzeu - e cu totul altă poveste.

PS Iulia, deși eu am venit ceva mai târziu sâmbătă, cam la o oră după voi, tot cca o oră am stat la coadă.

Și am cam aceleași obiecții privitoare la grădină (exprimate deja și la articolul „tătucăi”).

Dar ce nu am observat încă aici apropo de acea noapte (dar nu numai) e faptul că nimeni nu pomenește despre (mini) expoziția de pictură DADA din noua sală de conferințe a muzeului. Chiar era un loc aparte, care oferea ceva demn de admirat, măcar pentru câteva momente, spre a mai alina lipsa exponatelor de artă populară originale din muzeu.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
tata123 🔱
[23.05.16 12:08:35]
»

@Dragos - Am văzut mica expoziție de pictură din noua sală de conferințe a muzeului. Interesante lucrări elaborate de muzeografi și restauratori, mulți dintre ei absolvenți de studii superioare în domeniul artei. Expoziția se intitulează: Artiști la muzeu: Vasile Dobre, Mihai Fălcoianu, Rodica Ion, Nazen Ștefania Peligrad, Ioan D. Popa, Simona Predescu, Laurențiu Solomon.

În altă ordine de idei, azi se deschide ediția a II-a a Festivalului de muzică cultă - Museicorum cu un recital în sala de conferințe a Muzeului Dr. Nicolae Minovici de la ora 19.00. Până pe data de 5 iunie vor avea loc recitaluri în muzeele aparținând de Muzeul Municipiului București - intrarea costă 10 lei și include și vizitarea muzeului-gazdă. Amănunte și program găsiți aici: muzeulbucurestiului.ro/evenimente.html.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
iulianicAUTOR REVIEW
[23.05.16 15:59:29]
»

@Dragos -

… deși eu am venit ceva mai târziu sâmbătă, cam la o oră după voi, tot cca o oră am stat la coadă.

Asta pentru că la început grupurile care intrau se perindau mai lent. Oamenii rămâneau mai mult timp în fața panourilor citind, apoi, următorii, obosiți de stat în picioare o cam scurtau.

Noi am văzut și expoziția de artă contemporană din sala de conferințe. Am și fotografiat pentru că acolo nu era nici o interdicție. Ulterior, am atașat articolului și 3 poze de acolo. Nu știam despre existența ei, dar plimbându-ne prin grădină și studiind și panourile ilustrate de afară - expoziția dedicată gradinilor dispărute ale Bucureștiului, ne-a atras atenția sala de la subsol și am intrat.

Cu siguranță, în viitor fotografiatul la Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici va fi contra cost și găsesc asta justificat dacă e vorba despre obiecte de artă, dar despre texte tipărite…

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
iulianicAUTOR REVIEW
[23.05.16 17:12:32]
»

@tata123 - Ar fi fost și culmea ca în seara inaugurării, cu atâția invitați de marcă, să fi fost interzis fotografiatul sau să se fi pretins vreo taxă pentru asta. Redeschiderea a fost pentru muzeu o adevărată sărbătoare pe când Noaptea Muzeelor a fost pentru gazde o îndatorire obositoare.

Am văzut pozele tale și pot spune că pentru mine ele au fost o bună punere în temă. Ceea ce m-a mirat foarte mult a fost faptul că la Muzeul de Artă Populară "Dr. Nicolae Minovici" în Noaptea Muzeelor nu am avut voie să fotografiem niște texte (pe care de altfel le găseam și pe internet sau prin biblioteci), în timp ce la Muzeul de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică - Minovici" de alături, toată lumea fotografia obiecte de artă pe care numai acolo le poți vedea și se fotografia având ca fundal acele unice obiecte de artă vechi de secole.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
8 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
dorgo, iulianic, Michi, Mihai18, mishu, Radu Tudoran, tata123 🔱, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂMuzeele Minovici:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.11335301399231 sec
    ecranul dvs: 1 x 1