Vila cu clopoţei, muzeul de artă populară Dr. N. Minovici

TIPĂREȘTE

Accesul la muzeul de artă populară N. Minovici (Vila cu clopoţei) situat pe str. N. Minovici nr. 1 în dreptul fântânii Mioriţa, se poate face dinspre oraş cu autobuzele 131,205,261,304,335, staţia Gara Băneasa. Traversarea DN1 este dificilă din cauza traficului intens de maşini în ambele sensuri. Trecerea este nesemaforizată, liniile zebrei sunt destul de şterse şi indicatorul vertical parţial acoperit de frunzis. Din acest motiv am ales să merg cu taxiul. La ieşire, staţia de autobuz este în faţa vilei fără a fi necesară vreo traversare. Cu maşina personală nu e nicio problemă putându-se parca pe stradă.

Program de vizitare: miercuri-duminică 10-18

Taxa de vizitare 10 lei pentru adulţi, 5 lei pentru pensionari, elevi, studenţi.

Taxa de fotografiere cu telefon sau aparat pentru neprofesionişti 15 lei

Muzeul de Artă Populara N. Minovici

A fost ridicat în 1905 cu scopul de a expune o colecţie de artă etnografică. A devenit primul muzeu de profil din România. Proprietarul dr. Nicolae Minovici a locuit-o rareori numind-o ˝vila neodihnei” deoarece când venea aici, lucra fără întrerupere ore în şir. Îşi dorea o vilă în care prietenii din străinătate care-l vizitau să aibă posibilitatea să admire frumuseţea artei populare româneşti.

Muzeul privat a fost deschis pentru public în 1914 iar în 1936 l-a donat Municipiului Bucureşti fără a fi presat de naţionalizare cum s-a întâmplat în deceniul următor. Condiţia expresă din actul de donaţie a fost ca acesta să rămână muzeu de artă populară din toate zonele etnografice ale României. Încă din anii ´30, construcţia a fost declarată monument istoric iar machetele imobilului au figurat în deceniile V şi VI ale secolului trecut la toate expoziţiile din stăinătate de arhitectură la care a participat România.

Vila era înconjurată de o splendidă grădină decorată de sculptorul peisagist August von Becker în continuarea căreia exista o livadă cu pomi fructiferi şi legume şi o fermă de păsări.

Arhitectura

Medicul Nicolae Minovici, un pasionat iubitor al artei tradiţionale româneşti a apelat la prietenul său, arhitectul Cristofi Cerchez şi împreună au elaborat planurile clădirii situată înafara oraşului, la bariera de nord a Bucureştiului. Înainte de a realiza proiectul, amandoi au vizitat mai multe regiuni din ţară, în special din Oltenia pentru a se inspira din stilul architectural tradiţional românesc. Acesta a fost îmbinat cu cel european Art Nouveau de la începutul sec. XX constând în parter, etaj supra înălţat şi mansardă. Stilul neoromânesc este reprezentat de aspectul de culă (locuinţă românească fortificată) îmbinat cu elemente populare ca: prispa, foişorul, scara exterioară. Pe zidurile exterioare sunt inscripţionate ˝pisania˝sau actul de naştere al vilei, un medalion cu încadrament de piatră certificând destinaţia de muzeu de artă populară şi un citat latinesc „Improbus labor omnia vincit” (Munca stăruitoare biruie toate).

Turnul în patru muchii este sprijinit pe un contrafort. Acoperişul este triunghiular cu pantă pronunţată şi se sprijină pe opt coloane. Plafonul turnului este pictat în frescă şi înconjurat de 40 de clopoţei care cântă la orice adiere a vântului.

Foişorul este susţinut de cinci coloane de piatră cu capiteluri trilobate. Între piedestalurile coloanelor sunt dispuse balustrade ajurate. Ferestrele sunt arcuite şi împrejmuite de basoreliefuri cu motive vegetale. La etaj se află o terasă prelungită, compusă din două spaţii:o logia italiană și un pridvor țărănesc. Intrarea în vilă se face prin partea de vest a construcţiei printr-o uşă monumentală semicirculară încadrată de o ghirlandă florală săpată în piatra deasupra căreia este scris în medalion ˝vila dr. N. Minovici˝

Completări la datele biografice ale lui N. Minovici (1868-1941) scrise în reviewul precedent.

Acestea se refereau la studiul asupra tatuajului făcut pe 15000 decedaţi, identificarea unui infractor pe baza amprentelor digitale şi experimentarea de 12 ori a autospânzurării.

În cursul documentării pentru acest review am mai aflat alte amănunte pe baza cărora se poate contura personalitatea de excepţie a dr. N. Minovici:

-În 1891 urmându-şi pasiunea pentru artă s-a înscris şi a urmat un an cursurile Scolii de Belle Arte. La insistenţa fratelui său dr. Mina Minovici a părăsit artele înscriindu-se la Facultatea de Medicină. Pasiunea sa pentru artă s-a văzut în ridicarea Vilei cu clopoţei în 1905, cu destinaţia de muzeu de artă populară românească.

-În 1919 ca şi prof. universitar de medicină legală la Cluj a creat acolo Institutul de Medicină Legală, copie a celui din Bucureşti ridicat de fratele său dr. Mina Minovici.

-În 1926 a fost ales primar al sectorului III Albastru fără a candida. În timpul mandatului său a pavat străzi, a demolat magherniţe, a introdus apa şi canalizare, igienizarea străzilor. A intrat în folclorul de mahala ˝Minovici dărâmă tot/ Minovici e târnăcop˝.

-În 1934 a fost ales primar al comunei Băneasa, deasemeni fără a candida.

-În anul 1934 a creat primul spital de urgenţă din România şi al doilea din Europa după cel din Rusia.

- Din anul 1936 a condus Colegiul Medical Ilfov apoi pe cel din Români.

-În 1937 a donat vila care funcţiona ca muzeu privat către Primăria Bucureşti. Deasemeni şi suprafaţa de teren de 13878mp care ajungea până la Casa Presei Libere. Pe această suprafaţă era o grădină în care N. Minovici creştea animale, legume şi pomi fructiferi. Produsele acestei grădini le dăruia primului birou de asistenţă social înfiinţat de el în 1902. Astăzi din vechea grădină a rămas un parc îngrijit în care a fost construită o sală de conferinţe.

-În 1938 pe 18 iulie, medicul Nicolae Minovici a fost chemat la Pelişor să scoată inima din pieptul reginei Maria, după constatarea decesului acesteia. Aceasta urma să fie dusă la Balcic la capela Stella Maris. În muzeul de artă populară erau expuse fotografii ale reginei. Comuniştii au dat jos fotografiile rămânând doar ramele goale sub icoanele brâncoveneşti din capelă.

-Tot în perioada comunistă a dispărut şi patul din dormitorul- cameră de lucru din muzeu. Au rămas tablourile pictate de artişti români: N. Vermont, Filotti Atanasiu, Aurel Băieşu

- Cele 12 experimente privind spânzurătoarea au fost făcute fără acordul familiei aşa că dr. N. Minovici a apelat la un asistent care să întrerupă experimentul. În cel mai lung a reuşit să rămână atârnat 21 secunde de la o înălţime de 2m. A descris într-un studiu ştiinţific de mare audienţă publicat în 1905, stările prin care a trecut. În ciuda traheotomiei făcută la Viena în 1940, el a murit de cancer laringian în 1941.

În ce constă unicitatea muzeului de Artă Populară N. Minovici?

-este primul proiect particular conceput pentru destinaţia de muzeu

-este singurul muzeu care include o capelă cu obiecte de cult din sec. XVII-XVIII

-deţine 4250 piese autentice de etnografie românească, maghiară, săsească colecţionate de dr. Nicole Minovici în perioada 1900-1940

-sunt expuse 2500 piese de ceramică produse în ateliere populare dispărute din anii ´50

- prezintă o colecţie de costume populare achizitionate în prima jumătate a secolului trecut, 200 ouă încondeiate din toate regiunile ţării şi obiecte personale, fotografii, manuscrise care ilustrează excepţionala sa valoare documentară

Reabilitarea muzeului

În timpul regimului trecut, Primăria Bucureşti nu a mai alocat fonduri pentru întreţinerea muzeului aşa încât vila degradată datorită trecerii timpului şi a celor două cutremure din 1940 şi 1977 a fost închisă perioade lungi de timp. Prin proiectul Reabilitare din Programul Operaţional Regional 2007-2013, numit Restitutio II, a fost consolidată clădirea. La baza reamenajării interioarelor au stat un set de fotografii făcute de dr. N. Minovici în 1935. Timp de 11 ani muzeul a fost închis. În mai 2016 a avut loc o predeschidere oficială constând într-o conferinţă care s-a ţinut în noua sală din grădina vilei. În cursul anului 2017 a fost redeschisă o parte din expoziţia permanentă (capela, dormitorul, sufrageria, camera pentru musafiri) iar din octombrie 2018 a fost redat circuitului muzeal, întreaga vilă. A fost păstrată concepţia dr. N. Minovici în amenajarea vilei dar a fost reconfigurată conform actualelor norme de protecţie, expunere şi conservare a obiectelor.

Vizita

La parter după ce am străbătut holul principal am vizitat două camere. În prima sunt fotografii şi informaţii despre familia Minovici, obiecte personale, diplomele obţinute şi câte un exemplar din principalele lucrări publicate. În a doua cameră am admirat costume populare din regiunile Suceava, Ilfov, Vlaşca, Argeş si obiecte din ceramică. Scara în serpentină strânsă m-a dus la etaj unde am vizitat baia, sufrageria, dormitorul, capela, salonul şi camera miresei.

Am admirat:

- ceramica ardelenească în care predomină cea din Făgăraş (străchini pe fond alb cu motiv floral la mijloc) Sibiu (bordure verzi, brun sau albastru şi în mijloc flori sau păsari stilizate), Braşov (ceramica albastră de Saschiz, cea mai veche farfurie datând din 1789), olărie maghiară provenite din atelierele micilor meşteşugari sau ale Domeniilor Coroanei. Sunt expuse în camera cu destinaţie iniţială de baie dar niciodată folosită în acest scop.

- cea cu 200 de ouă încondeiate în specificul diverselor regiuni ale ţării,

-rozeta simbol al soarelui.

-icoanele brâncoveneşti din sec. XVIII, alte icoane pe sticlă şi lemn, uşi împărăteşti luate de la o biserică dezafectată din Orşova.

-tablouri ale unor pictori români consacraţi expuse în dormitor.

-terasa de la etajul vilei împărţită în două, într-un balcon italienesc tip logie şi o prispă românească cu stâlpi de lemn sculptaţi.

Obiectele expuse au aparţinut dr. N. Minovici

WEB, dacă se poate:https://www.youtube.com/watch?v=D2cYllrD8nk

-continuare aici-

Amplasat în nordul capitalei în dreptul fântânii Mioriţa, clădirea surprinde prin îmbinarea stilului arhitectural tradiţional românesc cu cel euopean de la începutul sec. XX

Spaţiile expoziţionale cuprind colecţiile dr. N. Minovici adunate între 1900-1940

---

VIZUALIZĂRI: 661 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI