„Vila cu clopoței” – darul dr. Nicolae Minovici pentru români

TIPĂREȘTE

Ziua de 18 mai este sărbătorită pe tot Mapamondul drept Ziua Internațională a Muzeelor fapt la care s-a aliniat și România. Drept urmare, ieri 18 mai 2016, Muzeul Municipiului București a oferit intrare gratuită la majoritatea filialelor sale din Capitală, lucru ce se va repeta în cadrul evenimentului Noaptea Muzeelor, desfășurat în seara zilei de sâmbătă - 21 mai.

Despre redeschiderea Muzeului de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici” am citit și eu prima dată accesând banner-ul afișat pe saitul AmFostAcolo. Bineînțeles că mi-am propus să ajung la eveniment, mai cu seamă fiindcă e unul din muzeele bucureștene căruia nu i-am trecut pragul niciodată. Urmărind știri despre eveniment am aflat amănunte despre redeschiderea festivă: 18 mai 2016, ora 18.30 – moment la care am fost prezent. Peste 120 de persoane au participat la festivitatea de redeschidere, moment desfășurat în noua sală de conferințe și expunere (situată sub terasa din curte, dotată cu un sistem modern de climatizare și iluminare, cu facilități pentru expunere lucrări de artă). La eveniment a participat și academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici (a cărui bunică a colaborat cu dr. Nicolae Minovici la înființarea societății „Salvarea”), profesori de la Universitatea de Medicină, foști directori ai Institutului de Medicină Legală, muzeografi, etc. După discursurile de rigoare participanții au fost invitați să viziteze „Vila cu clopoței”, grădina și Casa grădinarului.

Precizez că Vila Minovici adăpostește momentan expoziția Frații Minovici. Pionierat medical și univers spiritual. Aceasta va fi deschisă până în data de 25 iunie 2017, cu posibilitatea prelungirii. Expoziția de bază constituită din obiectele de artă populară se află în proces de restaurare și va fi „montată” în circa 1-2 ani. Până în acel moment ne putem bucura de expoziția temporară, de arhitectura deosebită a casei și de grădina înconjurătoare.

Dr. Nicolae Minovici.

Devenit membru marcant al comunității medicale românești la începutul secolului al XX-lea, Nicolae Minovici a pornit de jos, cum se spune. De altfel, toți cei trei frați Minovici au devenit oameni de seamă ai medicinii românești cu rezultate remarcabile și deschizători de drum în diverse subdomenii ale medicinei. După ce cochetează o perioadă cu arta (și chiar are talent) urmează Facultatea de Medicină. Din spusele doctorului: Îngrijind bolnavii, medical face o opera social și morală, el activează în domeniul eticii, care înseamnă adevăr și virtute, nu minciună și viciu.

Menționez doar cele mai semnificative acțiuni ale dr. Nicolae Minovici, acțiuni de pionierat: * înființează „Salvarea” din București – 1906 (azi Serviciul de Ambulanță; este pentru prima dată în Europa când medicul, cu toate dotările necesare, este trimis la locul urgenței medicale – în Europa mergeau doar asistentul cu brancardierul; apelează pentru acest lucru la studenții Facultății de Medicină din ultimii ani de studiu pentru a face practică în această nouă ramură: Ajutor de urgență în cazuri de accidente); * pune bazele primului spital de urgență din România (azi Spitalul Floreasca; era al doilea spital de acest gen deschis în Europa, după cel din Rusia înființat la ordinele lui Stalin în 1934); * reduce drastic cerșetoria și vagabondajul din București prin înființarea unui „birou de asistență socială prin muncă a cerșetorilor din București” (unde erau înregistrați în fișe 13.000 de indivizi); * înființează primele cămine pentru adăpostirea femeilor-mame necăsătorite; * își donează întreaga avere încă din timpul vieții: Ateneului Român (opera de artă), elevilor săraci (bani numerar), Primăriei Bucureștiului (Vila cu clopoței). Mai multe despre acest OM găsiți la adresa: minovici.ro/index.php?opt ... &id=85&Itemid=4.

Vila cu clopoței.

Această construcție-muzeu a apărut din dorința dr. Nicolae Minovici de a crea o Românie în miniatură cu tot ce are ea mai frumos în domeniul artei populare. Dorind să arate tuturor vizitatorilor străini, medici, înalți prelați, diplomați cu care se întâlnea o „Românie în mic” îi încolțește ideea unui muzeu etnografic. Arhitectul Cristofi Cerchez îl sprijină în demersul său și astfel în 1905 apare „Vila cu clopoței”, pe un teren viran la margine de București, având vecini bălțile și păpurișul Herăstrăului, câteva așezări de bordeie locuite de indivizi dubioși și Hipodromul Băneasa. Modelul unei cule oltenești stilizate a fost utilizat în construcția vilei, care nu a fost concepută ca o locuință ci ca muzeu etnografic – primul de acest gen din București (deschis în 1906). Era o „vilă de reprezentare” unde dr. Nicolae Minovici își aducea toți invitații ori prietenii; el a mai numit-o și „vila neodihnei” deoarece venea aici și lucra fără întrerupere ore în șir.

Am început turul cu o vizită în exterior, în jurul construcției. Pe fațada dinsre șosea, deasupra ușii de acces spre loggie se află „pisania” acestei vile: S-au zidit această casă în anul Mântuirii 1905 sub domnia regelui Carol I, proprietar fiind: profesorul-doctor Nicolae S. Minovici, de către arhitectul Cristofi P. Cerchez. Alt cartuș cu ancadrament de piatră și fond albastru precizează destinația acestui imobil: Muzeul de Artă Națională Prof. Dr. N. Minovici. Frumoase ferestre arcuite și împodobite cu basoreliefuri cu motive vegetale străpung fațada, o logie-foișor sprijinită pe patru stâlpi de piatră ornamentați, cu balustrade sculptate se detașează la etaj, o bancă de piatră sculptată cu motive vegetale și străjuită de două ghivece de piatră ornamentale se află lângă perete, un balcon de lemn cu stâlpi sculptați cu motive populare înconjoară pe două părți vila. Ferestrele amplasate pe lateralele clădirii sunt încadrate de ancadramente de piatră pătrate, frumos sculptate. Intrarea în vilă se face pe ușa monumentală de pe fațada vestică, înconjurată de un portal impresionat sculptat cu motive vegetale, aici aflându-se alt cartuș care ne informează că vom intra în: Vila Dr. Nicolae Minovici. Frumoase felinare de fier, ornate cu imaginea cocoșului flanchează ușa de acces. Dictonul după care s-a condus dr. Nicolae Minovici este cuprins în alt basorelief de pe fațada vestică; în jurul unui stup de albine se află expresia în limba latină: „Improbus labor omnia vincit” (Munca stăruitoare biruie toate). Bine spus!

Sala de la intrare va găzdui biroul de unde se vor achiziționa biletele și unde se vor vinde efecte muzeale și suveniruri. În fiecare cameră și spațiu sunt expuse fotografii de epocă (din 1935) cu felul în care erau amenajate aceste interioare – superb! Ne atrage atenția corpul inedit de iluminat din ceramică smălțuită. Intrăm în odaia pentru musafiri iluminată de cele trei ferestre inegale și încălzită de o sobă construită din cahle frumos colorate cu motive florale; aici se află panouri cu imagini din timpul restaurării precum și un lcd unde se pot viziona documentare. Un mic hol exterior ne conduce către o scară ce accede în foișorul-logie. De la înălțime admirăm Fântâna Mioriței și partea din față a curții cu poarta monumentală de lemn. Stâlpii de piatră, bogat ornamentați, te fac să te simți în balconul unei cule din Oltenia. Un frumos mozaic pavează logia, aici existau pe vremuri un set de scaune cu măsuțe de răchită și farfurii de ceramică prinse pe ziduri. Logia-foișor se continuă cu un balcon de lemn pe două laturi ale clădirii, susținut pe console și împodobit cu stâlpi de lemn sculptați.

Pătrundem în camerele de la etaj direct din logie și ajungem în salonul vilei, apoi în dreapta în Camera Miresei – despărțită de salon printr-un ancadrament de lemn sculptat cu motive populare. Aici se află o parte din expoziția temporară dedicată fraților Minovici și altor personalități ale medicinei românești: Victor Babeș și Gheorghe Marinescu. Panouri cu fotografii, diplome și certificate, extrase ale unor acte administrative, vitrine cu obiecte medicale (microscoape, truse chirurgicale, etc.) pot fi admirate în aceste două camere. Efectiv prin două uși împărătești pictate pășim în interiorul capelei vilei Minovici – singura capelă aflată într-un spațiu muzeistic în sudul României în care s-au ținut slujbe religioase. Sunt foarte frumoase detaliile arhitecturale și candelabrele inedite din lemn cu motive religioase. Din capelă se intră în odaia de culcare a dr. Nicolae Minovici, o parte din spațiu fiind utilizat și ca birou de lucru. Într-o vitrină admirăm paleta pentru pictură a doctorului, pictat de dânsul cu un buchet de flori, bastonul folosit în ultimii ani de viață, dar și un frumos tablou („Marină”, ulei pe pânză) pictat chiar de Nicolae Minovici; din nou o sobă colorată „încălzește” odaia. Continuăm cu micuța baie a vilei (decorată cu un brâu de faianță cu flori) unde acum sunt expuse frumoase vase de ceramică din perioada interbelică (colecția Domeniile Coroanei Regale). Un hol micuț ascunde scara în spirală ce urcă spre foișorul vilei – de formă pătrată, sprijinit pe stâlpi, cu tavanul pictat și înconjurat de clopoței colorați de sticlă (al căror sunete nu le mai poți auzi din cauza traficului infernal) foișorul nu era accesibil vizitatorilor. Sala de mâncare, de dimensiuni apreciabile, găzduiește o mică expoziție de tatuaje umane, colecționate de dr. Nicolae Minovici – foarte interesante. Holul de acces la etaj încheie turul nostru în Vila Minovici – aici se află o vitrină cu ceramică transilvăneană, precum și actul de zidire al vilei:

Din cea-ce agonisit-am cu meșteșugul doftoricesc în orașul Bucureștilor, eu doftorul Nicolae Minovici, zidit-am căminul meu la poarta orașului, pe drumul ce duce la orașul Ploeștilor, prin calea de plimbarea bucureștenilor. Aci peste drum de pădurea Băneasa, și aproape de locul unde încurcatu-s-au caii în fiecare an, pusu-am piatră la temelia casei unde vrutu-am să mă odihnesc în liniște și departe de sgomotul capitalei. Făcutu-s-au acest pergament în a 20 zi a lunei aprilie anul de la Christos 1905 întru amintirea acestei zile iscălitu-l-au toți cei de față prieteni.

De fapt, turul de vizitare cred că se va desfășura în sensul invers prezentării mele. Interesante sunt diferitele corpuri de iluminat din camere, precum și urmele colorate de pictură interioară păstrate în mai multe camere.

Grădina și Casa Grădinarului. Ne-am plimbat și pe aleile retrasate și refăcute ale grădinii vilei Minovici, păstrată miraculos intactă atât pe vremea comuniștilor, cât și în ultimii 25 ani. În vilă am putut vedea fotografii de epocă efectuate în frumoasa grădină la decorarea căreia a contribuit și sculptorul decorativ Wilhelm August von Becker. La limita vestică a grădinii a fost refăcută așa-numita Casă a Grădinarului – menționat chiar și în actul de donație către primăria Capitalei. Acum în această mică clădire de cărămidă roșie și piatră sunt expuse fotografii ce înfățișează grădina și lucrările la punctul de informare turistică ce va funcționa pe teritoriul muzeului. În încăpere sunt expuse și piese ornamentale ce au existat în grădină – restaurate. Tot pe această laturaă a fost reabilitat și atelierul de restaurare. Spre grădină se poate ajunge și prin intermediul unei terase, aflate la nivelul șoselei, străjuită de balustrade sculptate – se coboară apoi o scară ornamentată în stil brâncovenesc, grădina fiind situată într-un fel de vale/adâncitură a terenului. Sub această terasă a fost construită noua sală de conferințe și spațiu de expunere. Mai putem vedea în această grădină o frumoasă bancă de piatră sculptată și o fântână în același stil.

Concluzii. Vizita a fost interesantă, proiectul atingându-și în mare obiectivele. Muzeul, chiar și în această formă, și-a redeschis porțile după 12 ani și vă va încânta prin arhitectură, grădină și expoziția temporară. Mai sunt încă mici lucrări de efectuat și se lucrează la restaurarea miilor de obiecte de artă pentru a aduce muzeul la stadiul din 1935. Recomand cu căldură o vizită în acest muzeu bucureștean. Pentru alte amănunte citiți și articolul @iulieinic (vezi impresii).

---

VIZUALIZĂRI: 2362 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI