Negru Vodă

TIPĂREȘTE

La Negru Vodă am fost în noiembrie dar era o vreme plăcută, soare și frumos, deși era nevoie de jachetă, părea aproape vară. E o parcare largă în dreapta edificiului și de acolo am trecut la vizită. Tot ansamblul de construcții e într-o mare curte și, deși este în oraș, are aspectul aerisit de țară sau de câmp deschis. Mai întâi mergem pe alee, pe caldarâm de piatră îmbinată, cu un gard de zid pe dreapta și spațiu liber pe stânga, printre ceva copaci rari și apoi pătrundem în curtea propriu – zisă, pe sub o arcadă, sub turnul de la intrare, masiv, construit pe câteva nivele. Poarta din lemn masiv, deschisă, ne poftește tăcut. Biserica este drept în față, este masivă, monolit, fără pictură exterioară, cu turle, simplă și impunătoare, în secțiune pătrată în față și octogonală în spate. În dreapta este un corp de clădire unde probabil că sunt spații administrative și face corp comun cu turnul cu arcadă pe sub care am trecut. E o scară de piatră cu balustradă ce duce la etajul întâi sub care stau tot felul de cupole ce ghicesc pivnițe, tuneluri și tot felul de ascunzișuri. Mai în spate e un chioșc, tot pe dreapta, ceva bănci și pe stânga e o clădire lungă cu chilii.

Ansamblul pare fortificat și are aspect calcaros, gălbui, în întregime. Curtea e înconjurată în totalitate de clădiri sau de zid, aleile sunt, toate din același caldarâm din piatră îmbinată și în spatele curții este o arcadă deschisă pe sub care se iese în terenul deschis din spate unde șade, cumințică și nebăgată în seamă, vechea bisericuță cu o tură mare, pridvor și coloane în față.

Biserica din curte are în interior pictură murală frumoasă, cu scene religioase, ușor învechită, candelabre masive și multe icoane. Era deschisă, fiind sâmbătă înainte de prânz, în postul Crăciunului și era slujbă. Hramul este la 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, biserica fiind de confesiune ortodoxă.

Toată vizita a durat maxim o oră, cât am cercetat ce era de văzut plus am făcut poze. După asta, ne-am dus în târg și-am avut o lungă plimbare prin Câmpulung.

Mănăstirea a fost ctitorită prin anii 1215 de către Radu Negru Vodă despre care se spune că este întâiul descălecător care a întemeiat Țara Românească între Dunăre și Carpați.

Biserica a fost refăcută de către Matei Basarab deoarece se surpase din cauza unui cutremur.

A treia restaurare a fost făcută sub îndrumarea episcopul Filip Beldiman care era numit Filaret Apamias. Asta s-a făcut după anii 1800.

În biserică se află lespedea funerară a lui Nicolae Alexandru Basarab, decedat la 16 noiembrie 1364 și este cea mai veche piatră funerară conservată a unui domnitor român.

La 1643, lângă biserică a funcționat o tipografie construită sub oblăduirea lui Matei Vodă. Acolo s-au tipărit patru mari volume dintre care trei în slavonă cu ritualuri folosite la slujbe și una în românește, cu îndemnuri moral – creștine. Un exemplar din prima carte slavonă numită „Molitvenicul Slavonesc” este păstrată la Academia Română și un alt exemplar este la mănăstire. După câțiva ani s-au mai tipărit

Învățături preste toate zilele

Antologhionul slavonesc

Și Psaltirea Slavonească.

La 1650, un trăznet distruge tipografia precum și târgul Câmpulungului. A fost refăcută de către Matei Basarab însă, la 1819 se surpă în urma ploilor abundente. După puțin timp, manufactura se închide definitiv.

În 1864, la secularizare, mănăstirea își pierde averile.

La 1920 – 1922 se construiește clădirea orfelinatului pentru orfanii de război unde va funcționa Seminarul Orfanilor de Război „Patriarhul Miron” În 1934 acesta se închide. La 8 mai 1934 are loc un incendiu care distruge stăreția, muzeul. o parte din seminar și turnul clopotniței. Acestea sunt refăcute cu sprijinul regelui Carol al II-lea.

La 1959 mănăstirea este desființată și transformată în biserică de parohie. În 1989, episcopul Calinic reînființează mănăstirea, cu viață de obște.

Toată zona mi-a plăcut foarte mult.

E foarte plăcut de petrecut ceva timp în reculegere.

---

VIZUALIZĂRI: 451 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI