ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 25.03.2020
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.06.10
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
MAR-2020
DURATA: 1 zile
single
"ECHIPA" A INCLUS:
1 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
90.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

La pas prin Bucureşti

„Viață” de statuie în București

TIPĂREȘTE

Statuile reprezintă opere de artă care au menirea de a aduce la cunoștință publicului idei și de a fixa valori în rândul comunității; bineînțeles, nu lipsește rolul estetic, decorativ, precum și cel evocator. Multe din statuile de for public au o „viață” tumultoasă, influențată de epoca politică prin care au trecut: au apărut, au dispărut, au fost ascunse sau distruse, au fost reamplasate ori refăcute de la zero. Publicistul Stelian Tănase scria în 2017 despre „viața și moartea statuilor” astfel: Fiecare epocă are statuile și zeii ei. Se schimbă regimul – se schimbă și statuile și numele piețelor si străzilor. Unele statui sunt demolate și apar vremelnic altele. Ce azi este adorat, mâine este hulit si îngropat.

Bucureștiul a cunoscut în ultimul deceniu o efervescență în ceea ce privește amplasarea de noi monumente de for public, fie personalități românești, fie personaje străine. De multe ori am observat din mersul mașinii statui în locuri unde nu exista nimic cu ceva timp în urmă și după ce ajungeam acasă căutam rapid informații despre respectivele sculpturi.

Să privim statuia, să zăbovim în fața ei. O știm din mers, din fuga tramvaiului, o știm din cartea poștală, din albume, din istoriile Bucureștilor, dar de câte ori ne-am oprit în fașa ei? Uneori ne impune respect, alteori ne amuză… Uneori e solemnă, alteori e ridicolă… Uneori ni se pare un templu, alteori, o batjocură… Dincolo de ceea ce vedem dinaintea noastră, se ascund povești nesfârșite ale locului, ale celui înfățișat, ale artistului care a gândit, a cioplit sau a modelat, ale comanditarilor. – scrie în 2010 Victoria Dragu Dimitriu într-o interesantă lucrare intitulată „Povești cu statui și fântâni din București”.

Statuia nobilului dac – posibil chiar Decebal

Cea mai nouă statuie apărută în Capitală, amplasată pe soclu în data de 14 martie reprezintă un eveniment inedit pentru patrimoniul statuar bucureștean. Din păcate contextul special prin care trece țara noastră în această perioadă a condus către trecerea aproape neobservată a acestui eveniment, mai ales că nu s-a putut organiza o inaugurare oficială.

Statuia e amplasată într-un mic scuar așezat la răspântia bulevardului Dacia cu str. I. C. Visarion și strada Nicolae Iorga. Trec des prin zonă și astfel am observat la începutul anului apariția unui șantier – se lucra la soclul unei statui. Am investigat pe Internet și am aflat că acolo va apărea statuia unui dac. Acum o săptămână văd pe FB-ul @Mihaelei Voicu o fotografie cu statuia pe soclu, am purces degrabă spre locul cu pricina pentru a admira monumentul.

Este vorba despre o copie a unei statui de nobil dac, originalul fiind amplasat în Giardino di Boboli din Florența (statuidedaci.ro/ro/italia/florenta). Asociația Identitate Culturală Contemporană, istoricul Leonard Velcescu și academicianul Alexandru Vulpe au inițiat cu câțiva ani în urmă un proiect intitulat „Să-i aducem pe daci acasă! ” prin care s-au strâns fonduri private pentru realizarea unui monument-copie. În vara anului 2019 planul a fost dus la îndeplinirea prin aducerea la București a statuii nobilului dac și amplasarea ei în holul Muzeului Național de Istorie

Am descoperit monumentul în toată splendoarea sa, cele trei tone de marmură care imită porfirul roșu original reflectându-se pe un cer plumburiu. Statura dacului e impunătoare, poziția corpului emană demnitate, privirea ne arată dârzenie. Dacul poartă căciulă specifică nobililor, mantie cu falduri dese prinsă cu o fibulă pe umăr, pantaloni largi și o pereche de încălțăminte asemănătoare opincilor. Sculptura are o înălțime de 2,2 m la care se adaugă cei circa 2 m înălțime ai soclului.

Istoricul Leonard Velcescu a lansat în studiile sale o ipoteză interesantă: statuia îl reprezintă chiar pe regele Decebal. Argumente: realizarea în timpul epocii împăratului Traian a două statui identice reprezentând un personaj dac de rang înalt (statuia menționată mai sus și un cap de nobil dac existent la Vatican), utilizarea porfirului roșu, o rocă dură adusă din Egipt, și a marmurei albe de Carrrara – materiale rare, prețioase, imperiale.

Statuia Ion C. Brătianu – Piața Universității

Una din statuile impunătoare ale Bucureștiului, inaugurată în 1903, dispărută și distrusă după 1947 și refăcută în 2019, îl aduce pe omul politic Ion C. Brătianu în atenția bucureștenilor și nu numai. Ion C. Brătianu, om politic liberal, ministru în mai multe rânduri și membru al Academiei Române, este unul din personajele importante ale secolului al XIX-lea care a pus umărul la dezvoltarea social-economică a României moderne (enciclopediaromaniei.ro/w ... ._Br%C4%83tianu).

Aflasem anul trecut despre inițiativa de refacere a grupului statuar, spre sfârșitul anului 2019 am zărit din autoturism monumentalul grup statuar, dar abia într-o zi de început de martie 2020 m-am oprit câteva minute pentru a privi figurile încremenite. În rondul central al Pieței Universității, acolo unde în ultimii ani se ridicau diverse construcții tematice de Crăciun și Paște, se înalță acum o reproducere a ansamblului statuar proiectat de cunoscutul arhitect Petre Antonescu (pe atunci un tânăr ambițios) și realizat de sculptorul francez Ernest Henri Dubois. O campanie de strângere de fonduri rezolvă problema financiară, un concurs conduce către alegerea proiectului și a sculptorului, iar anul 1903 este cel în care se face inaugurarea festivă.

Pe soclul grupului statuar refăcut de sculptorul Ionel Stoicescu apare din nou deviza familie Brătianu: „Prin mintea, prin inima și brațele noastre”. Omul politic Ion C. Brătianu tronează la 9 m înălțime într-o postură fermă, pare a fi surprins în timpul unui discurs aprins, mobilizator, călcând pe un lanț. Brătianu este însoțit de o femeie care poartă drapelul – este figura alegorică a Biruinței și un dorobanț din 1877 care ține într-o mână cușma și cu cealaltă mână atinge drapelul. De fapt I. C. Brătianu îi indică dorobanțului calea spre neatârnare. La baza soclului se află alte personaje întruchipând „Geniul României” care rupe lanțurile suzeranității otomane, o femeie care povestește celor doi copii faptele omului politic, iar în colțuri sunt patru figuri alegorice: „Patriotismul”, „Elocvența”, „Curajul” și „Prudența”.

Ansamblul statuar este grandios și se încadrează bine în peisajul urban fiind înconjurat de monumentalele clădiri ale Universității din București, Teatrului Național și Hotelului Intercontinental. Bucureștenii s-au obișnuit rapid cu prezența statuii lui Brătianu în mijlocul rondului, deja face parte din viața citadină.

Statuia Henri Mathias Berthelot

Un monument descoperit de mine recent îmbogățește zestrea culturală a Bucureștiului începând din decembrie 2018, statuie inaugurată în contextul manifestărilor dedicate Centenarului României. Amplasamentul este într-o piațetă existentă la intersecția străzilor Gen. Berthelot cu Luigi Cazzavilan. Cine a fost Henri Mathias Berthelot? Pe scurt: general francez, comandant militar și organizator de excepție, șef al Misiunii Militare Franceze care va pune pe picioare cât de cât Armata Română în 1916-1917, membru de onoare al Academiei Române (revistasinteza.ro/general ... t-dezorganizata).

Ne întâmpină pe un soclu rotund din piatră de Vrața silueta masivă de bronz a generalului francez; bine înfipt pe picioare bronzul de 3,75 m înălțime are o atitudine de autoritate, de om hotărât. Generalul Berthelot e înveșmântat în uniformă militară, cum altfel, cu pieptul plin de medalii și sprijinindu-se în sabie. Artistul plastic Elena Nucă a realizat un monument de for public impunător care încearcă să promoveze în rândul comunității o personalitate care a ajutat în clipe grele poporul român.

Alte statui [noi] în București

În ultimii ani au apărut în diferite zone ale Capitalei statui de diferite dimensiuni, cu tematică preponderent istorică.

Ștefan cel Mare. O statuie impunătoare pe care am observat-o la început de martie din tramvai este amplasată în Parcul Obor, în fața Primăriei Sectorului 2, și îi este închinată domnului Moldovei – Ștefan cel Mare. Locul îmi aduce aminte de copilărie, exact în acel loc fiind amplasată o monumentală statuie intitulată Monumentul Răscoalei din 1907 (țăranul cu pumnul ridicat; sculptor Naum Corcescu, 1971) pe al cărui soclu imens pe atunci pentu mine mă cățăram cu neastâmpărare. „Țăranul de la 1907” a fost mutat în Parcul Florilor (@danaeldreny: vezi impresii) în 2007 fără a se reface și soclul.

Revenind la „Ștefan cel Mare” de azi, statuia a fost comandată în contextul celebrării Centenarului Marii Uniri. Bronzul realizat de sculptorul George Tănase are 3 m înălțime și a fost amplasat în noiembrie 2018. Domnul Moldovei este reprezentat în floarea vârstei, poziția sa sugerând faptul că e gata să pună mâna pe sabie pentru a apăra țara. Nu am avut când să mai ajung să fac fotografii, voi prelua una de pe Internet.

Tudor Vladimirescu. De circa un an de zile am zărit de câteva ori o statuie cocoțată la o înălțime parcă prea mare împiedicând astfel privitorul să analizeze pe îndelete chipul „revoluționarului” de la 1821. Situată la intersecția Șoselei Panduri cu Calea 13 Septembrie, loc pe unde oastea lui Tudor Vladimirescu a intrat în București, statuia a fost inaugurată în ianuarie 2019. Sculptorul Alexandru Papuc este responsabil cu realizarea monumentului de for public. Soclul mi se pare prea înalt, nu e proporțional cu statuia și nici poziția lui Vladimirescu nu e prea inspirată.

Alexandru Averescu. La sfârșitul anului 2018 a apărut în fața Bisericii Cașin, pe bulevardul Mărăști, bustul mareșalului Alexandru Averescu, bronz lucrat de artistul Valentin Tănase. Conducător al Armatei Române în timpul primei conflagrații mondiale, Averescu reprezintă o personalitate militară și istorică de renume a neamului românesc. Am privit monumentul de câteva ori din autoturism, oprit fiind la semafor; chipul Mareșalului e dârz, pieptul îi este plin de medalii și decorații.

Avram Iancu. În decembrie am descoperit în părculețul din fața Bisericii Kretzulescu un monument inaugurat în Anul Centenar despre care nu știam nimic. Bustul lui Avram Iancu este rezultatul muncii artistului plastic Adrian Pârvu. Statuia din bronz îl reprezintă pe „Crăișorul Munților” privind parcă trist în depărtări. Oare dorințele lui s-au îndeplinit? Vara trecută am vizitat, dacă pot spune așa, „începutul” și „sfârșitul” lui Avram Iancu: Vidra-Incești (vezi impresii) și Țebea (vezi impresii).

Emil Cioran. De mai mulți ani la intersecția străzii Gara de Nord cu strada Mircea Vulcănescu, pe artera Buzești-Berzei-Uranus, a fost așezat bustul filozofului Emil Cioran. Sculptorul gorjean Valentin Duicu a realizat bronzul de 1,4 m care e așezat pe un soclu din piatra de Vrața. Inaugurată în 2015 statuia îl înfățișează pe filozof la maturitate deplină, cu o mină serioasă.

Concluzii. Un monument de for public generează locuitorilor fie admirație și respect pentru personajul respectiv, fie indiferență. Unii trec pe lângă statui amintindu-și evenimente legate de omul reprezentat în bronz, alții merg mai departe nepăsători. O parte din aceste opere de artă impresionează, altă parte dezamăgesc – unele au „viață”, altele nu. După cum spunea autoarea Victoria Dragu Dimitriu: Fiecare dintre statuile Bucureștilor este a fiecăruia dintre noi, parte din zestrea noastră, chiar dacă nu ne-am născut aici, chiar dacă ne simțim străini în capitală și n-o iubim.

Să auzim de bine!


---
Trimis de tata123 in 25.03.20 21:08:52
Validat / Publicat: 26.03.20 02:08:26
VIZUALIZĂRI: 278INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ROMÂNIA.
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 33500 PMA (din 36 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

17 ecouri scrise, până acum

mishu [26.03.20 06:45:25] »

@tata123: Este genul de articol pe care mi-l propusesem la un moment dat, dar care însă nu s-a materializat, așa ca ma bucur ca ai făcut-o tu.

Trecem cu toții zilnic pe lângă o mulțime de statui și ne gândim pe cine sau ce moment din istorie reprezintă însă mai mult ca sigur am trecut preocupați de altele mai departe și ca sa îți dau un singur exemplu, mergând spre zona Militari cu troleibuzul, acesta traversează Dâmbovița înainte de Grădina Botanica. Acolo este o statuie lângă Petrom la dare m-am uitat de fiecare data când treceam pe acolo, dar atât, nu știu mai multe despre ea.

Alte statui sunt acoperite de găinaț și nu le mai curată nimeni și arata cam jalnic, ca de exemplu statuia lui C. A. Rosetti din piața cu același nume.

Unele statui, grupuri statutare sunt adevărate opere de arta, cele însă, sunt executate in stil modernist încât ai impresia ca artistul si- a terminat opera in graba de teama sa nu i se termine materialul.

De exemplu dacă bustul lui Bălcescu din părculețul din zona Moșilor - Izvorul rece, mai arata intr-un fel, bustul lui Nicolae Cajal din intersecția Dristor poate sevi pe post de bau bau.

Felicitări pentru articol, votat cu mare drag.

mprofeanu [26.03.20 11:46:14] »

Interesant articol, frumoase poze!

Ca să mai și râdem mi-am adus aminte de timpurile studenției mele, 1976-1981, tânără provincială ce iubea Bucureștiul, ... Vizavi de Universitate erau mai multe statui dar și magazine Romarta cu parfumuri și deo mai speciale, mergeam des acolo și aveam ca punct de întâlnire "Coada Calului" adică statuia lui Mihai Viteazul, așa vorbeam noi în cămin...

I-am povestit viitoarei nore și nici nu m-a băgat în seamă!

Lucien [26.03.20 12:07:38] »

Articolul, o idee grozavă și o realizare excelentă, mai ales pentru nebucureștenii care cu ocazia ocazionalelor lor vizite prin mândra capitală a patriei noastre numai la statui nu le stă privirea (mă rog, cu excepția unora, vivante, cu fustiță scurtă, dacă se poate).

Ideea de a aduce ”dacii” acasă este formidabilă, dar pentru mine este șocant cum arată statuia dacului (Decebal?) cu care începe articolul. Poate e doar chestie de obișnuință, dar eu, pur și simplu, văd o statuie de marmură albă vopsită cu tuș negru. Textura (desenul) marmurii se recunoaște (fisurile de calcar recristalizat au absorbit altfel culoarea), dar de ce a trebuit marmură albă când originalul era porfir (porfirit) roșcat, nu înțeleg. Marmura e ceva (calcar, CaCO3, larg cristalizat în timpul metamorfismului), iar porfirul este altceva (rocă vulcanică parțial/total devitrificată). Porfire (sau similare, nedevitrificate, de exemplu andezite sau dacite) roșcate mișună prin multe cariere ale țării noastre. După un timp cum va arăta statuia după ce vopseaua se va șterge mai ales în zonele expuse soarelui și intemperiilor? Nici nu vreau să mă gândesc.

Totuși mai este o variantă de construcție: capul și mâinile sunt din marmură albă, iar corpul din marmură închisă la culoare. Din fotografii, nu-mi dau seama. Poate e mai bine așa, dar lipitura (sau ce-o fi) va rezista în timp?

Sesizez o mare diferență de expunere între statuile cu personajele întregi și între busturi. Statuile se vor contemplate, poate involuntar, pe când busturile te îndeamnă să treci pe lângă ele ca și cum n-ar exista. Asta e situația (e vorba de bani), dar păcat de personaje atât de importante. Iar soluția aleasă pentru bustul lui Corneliu Coposu, personalitate de referință în lupta anticomunistă, cocoțat în vârful unui par (pentru a fi mai ”vizibil”) este oribilă.

Îmi cer scuze pentru exprimarea critică dramatizată la adresa realizării unor statui și care nu are nimic de face cu articolul în sine care este minunat.

Dragos CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [26.03.20 12:22:49] »

@tata123: apropo de statuia lui I. C. Brătianu (foto original: vezi foto), pe mine m-a întristat (revoltat, chiar) când am citit următoarea știre, la vremea ei:

Administrația Monumentelor din cadrul PMB a anunțat iniţial inaugurarea ansamblului Ion C. Brătianu pentru joi, la ora 13:00. Iar președintele Comisiei Centenar din Primăria Capitalei, Răzvan Theodorescu, a invitat-o personal pe Marie Helene Brătianu la eveniment.

Inaugurarea statuii stră-străbunicului său n-a mai avut însă loc. Nimeni nu i-a spus motivul. Așa că astăzi a plecat acasă, la Paris.

Reprezentanţii Primăriei Generale nu au comentat în niciun fel incidentul până la această oră.

(sursa)

Statuia aia pur și simplu a „apărut” peste noapte, prin înlăturarea protecțiilor ce mascau șantierul de ochii cetățenilor. Halal...

O altă statuie nouă și mai puțin cunoscută mai e și cea a lui Coposu de lângă biserica Sf. Mina - goo.gl/maps/WDvRUwjrNUF39vrJA. O realizare frumoasă, dar nu îndeajuns de vizibilă sau promovată, chit că e pusă chiar în capătul bulevardului care poartă numele marelui om politic.

===

Editat ulterior:

PS 1 - bine că nu ai pomenit de „cartoful înțepat”...

PS 2 - poate ar merita atenție și monumentul „Aripi”, ce a înlocuit după (prea) mulți ani statuia lui Lenin de la intrarea în București (în fața Casei Scânteii - actuala Casa Presei). Mi-amintesc și o întâmplare amuzantă, de acum vreo 30 + de ani: treceam pe acolo cu băiețelul meu (cam vreo 5-6 ani pe vremea aia) și după ce și-a rupt bietu' de el gâtul uitându-se la „tătucă” îmi zice foarte senin „tati, când mă fac mare eu vreau să mă fac statuie”!

tata123 [26.03.20 13:52:04] »

@mishu: M-am gândit că e util pentru iubitorii de artă semnalarea acestor monumente de for public amplasate în București în ultimii ani, statui reușite sau mai puțin reușite; mulțumesc pentru aprecieri și ecou.

Am o arhivă foto bogată cu statui din București, dar tot mi-au mai scăpat câteva Multe inaugurări trec neobservate și îmi scapă știrile scurte din media.

@mprofeanu: Câteva din statuile prezentate în articol le-am „vizionat” la sfârșit de februarie - început de martie, bustul lui Avram Iancu fiind o surpriză pentru mine, de exemplu.

Cred că în ultimii ani expresia „întâlnire la *coada calului” a preluat-o și spațiul din jurul statuii ecvestre a lui Carol I din fața BCU București/Palatului Regal.

Numai bine!

diana2015scris / TELEFON [26.03.20 14:09:03] »

@tata123: waw, ce frumos acest articol ce m-a bucurat a fost faptul că pe două le știu încă din perioada " concepției"

Este vorba de statuia gen. Berthelot care este chiar în apropierea locuinței și a doua cea de pe bdul. Dacia pe unde trec mereu spre serviciu.

Și într-adevăr chiar este binevenit acest review cu monumente mai noi deoarece așa reușim să le facem cunoscute.

Votat cu drag și aștept și altele pe care cu siguranță nu le știu

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
tata123 [26.03.20 14:29:30] »

@Lucien: Am descoperit multe statui noi în București în ultimii vreo 3 ani, și nu am pomenit nimic de personajele străine reprezentate prin monumente de for public. Viziunile artiștilor plastici nu au frontiere, operele rezultate fiind astfel mai mult sau mai puțin reușite/frumoase.

În ceea ce privește statuia nobilului dac am mai căutat informații privind materialul din care a fost realizat monumentul și am găsit câteva date, dar nu sunt specialist pentru a formula o concluzie. Lucrarea a fost realizată de compania Galleria d’Arte Pietro Bazzanti e Figlio din Florența, firmă recunoscută internațional pentru replicile de calitate realizate după modele originale de artă veche. S-a utilizat o scanare 3D a monumentului original din Grădinile Boboli, modelul digital fiind folosit la sculptarea automatizată a statuii. În știrile publicate pe site-ul oficial al companiei producătoare găsim precizarea că materialul ales a fost un bloc de marmură „Red Lagoon ” extras dintr-o carieră din Turcia (galleriabazzanti.it/en/re ... pileatus-boboli și galleriabazzanti.it/repli ... eatus-di-boboli). Blocul de marmură pare a fi roșiatic la început, după prelucrare s-a deschis la culoare, nu știu dacă au aplicat o culoare după încheierea procesului de sculptare; capul și mâinile sunt atașate ulterior.

Mulțumesc pentru ecou și aprecieri. Numai bine!

Mihai18 [26.03.20 15:14:30] »

Haideți să mai râdem încă o dată. Scria colega @mprofeanu

Aveam ca punct de întâlnire la coda calului pe care era Mihai Viteazul

Acesta avea în mâna ridicată o secure. Când eu am dat examenul de admitere la facultate, cu finalul admis-respins, pentru cei respinși, gestul lui Mihai Viteazul însemna „La armată cu voi”

PS. Cei care nu reușeau intrarea în învățămâtul superior, erau încorporați în armată - stagiu militar obligatoriu.

tata123 [26.03.20 15:22:09] »

@Dragos: Statui, și statui... au apărut multe în București în ultimul deceniu. Am citit știrile despre situația urâtă în care a fost pusă dna Marie-Helene Fabra Brătianu în momentul dezvelirii monumentului din Piața Universității, moment anulat din motive politice fără a se aduce la cunoștiință urmașei familiei Brătienilor. Jenant!

Iarna trecută soclul monumentului „Aripi” era folosit de un grup de copii drept derdeluș Caut imagini în arhiva foto și poate revin cu un episod 2.

Mulțumesc pentru ecou, aprecieri și semnalarea noii statui a lui Corneliu Coposu din București.

mihaelavoicu [26.03.20 15:46:43] »

Eu am postat pe grupAFA despre prezența în București a unei statui de dac, cu speranța că se va găsi un bucureștean să-l vadă și să scrie despre acest eveniment, pentru că da, este un eveniment pentru toți românii. Și bucureșteanul s-a găsit!

Am scris și un review despre Dacii din Florența, dar rubrica fiind cu totul alta, nu a apărut în subsol.

Am văzut dacii în original, la Florența, la Roma și la Napoli, m-am ”bonjurat” cu ei, am multe poze și pot face oarece comparație. Atâta timp cât a fost (ăsta din București) lucrat la Florența și plătit de AICC, asociație nonguvernamentală, din donații și alte participări, nu putem avea pretenția să fi fost făcut dintr-o marmoră extra, sau porfir. Am înțeles că a fost lucrat cu o aparatură specială, așa cum sunt toate copiile montate în marile lor orașe. Muzeele adăpostesc numai originalele, cu mici excepții.

Dacii din Grădina Boboli sunt cei originali. Spun la plural, pentru că sunt doi. Unul în vârstă, cu cușmă și demn, altul tânăr cu părul răvășit și o undă de resemnare pe chipul răvășit. Să fie oare, fiul celui în vârstă? Se pare că niciodată ”destinul” nu i-a despărțit. Pe la 1500 și ceva, au fost găsiți întâmplător în curtea vilei (DE Velle?) din Roma apoi cumpărați de un papă din familia Medici care, la sfârșitul pontificatului i-a adus la Florența cu vaporul până la Livorno și de acolo, ce ce i-o fi transportat la Florența, că atunci au fost și mai deteriorați. Ani la rând au stat în depozitele Palatului Pitti, până au văzut lumina zilei. Acum sunt montați în capătul unei alei principale din Grădina Boboli, alee ce pornește de la palat, deci un loc bun. Ca o paranteză, Chestura se află în apropiere. Eram acolo, când o mașină a garat în dreptul lor. Am întrebat pe chestorul coborât de pe locul de onoare, pe cine reprezintă aceste statui? S-a uitat iscoditor și a recunoscut că nu știe. I-am explicat noi, a lăsat documentele pe capota mașinii și a rămas cu ochii la ei, pe gânduri, dând din cap.

Oricum, în calitate de români nu putem decât să mulțumim celor care s-au gândit și au trudit material, pentru aducerea măcar a unuia din daci, la București, respectiv asociația AICC (ing. Pârlea), acad. Alexandru Vulpe și istoricului Leonard Velcescu.

Și nu în ultimul rând, colegului tata123 pentru frumoasa expunere pe AFA.

tata123 [26.03.20 17:19:49] »

@diana2015: E interesant să descoperim ce statuie apare pe soclul mascat de schele întâlnit zilnic în drumul nostru către servici. Avem multe monumente frumoase în București. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase; voi încerca să mai adun într-un articol câteva „recomandări de piatră/bronz”. Sănătate!

@Mihai18: Multe statui au în spate „povești”, postura în care sunt înfățișate personajele generând glume sau denumiri comice (cum este „cartoful înțepat” din Piața Revoluției menționat de @Dragoș sau statuia împăratului Traian de pe scările Muzeului Național de Istorie). Numai bine!

tata123 [26.03.20 18:10:19] »

@mihaelavoicu: Sunt frumoși dacii originali! Am văzut soclul de pe bulevardul Dacia câteva săptămâni la rând și m-am informat ce statuie ar trebui să apară acolo. Am citit că nobilul dac adus în toamnă la Muzeul Național de Istorie va fi amplasat pe acel soclu. Din postarea Dvs. de pe FB am aflat că statuia a fost montată pe soclu și astfel m-am dus să o văd. Cred că e reușită!

Cei care doresc să citească articolul și să vadă fotografiile @MihaeleiVoicu referitoare la dacii noștri din Italia pot intra aici: vezi impresii.

Mulțumesc pentru aprecieri. Sănătate!

mihaelavoicu [26.03.20 18:36:08] »

@tata123: Mulțumesc! Mi-am citit și eu articolul cu dacii.

Știi la ce mă gândesc? La faptul că exact noi, urmașii, i-am despărțit. Ce-i drept copia, originalele, nu.

Doresc tuturora să ajungă să-i vadă!!

Daisy Petal [31.03.20 12:10:49] »

Am citit recenzia cu mare plăcere, așa că am votat ca atare. Recunosc, am avut ocazia, de-a lungul timpului, să văd majoritatea statuilor, plus altele nepomenite aici, dar niciodată nu m-am gândit să scriu despre ele. M-a bucurat că cineva s-a gândit la asta și a adunat într-un ”calup” unele dintre cele mai reprezentative statui.

Îmi place atitudinea impunătoare a nobilul dac. Este cu totul nouă pentru mine (statuia - n. m.) și, negeșit, o voi vizita în momentul în care nu vom mai fi în carantină/izolare etc.

Să ne auzim cu bine și cu sănătate!

tata123 [04.04.20 21:49:24] »

@Daisy Petal: Pe mulți dintre noi apariția unui monument de for public ne surprinde, știrile culturale nu sunt prea promovate în media de orice fel. De obicei trecem destul de nepăsători pe lângă chipurile de bronz sau piatră. Descopăr din când în când statui noi în drumurile mele prin București și mă documentez ulterior. Încă mai am de explorat... Mulțumesc pentru lectură, ecou și aprecieri.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [04.04.20 21:55:07] »

Mie, așa, ca reciprocitate elegantă, mi s-ar fi părut mai potrivit, dacă italienii au statui de daci, să avem și noi statui de sabini, umbri, etrusci sau alte asemenea popoare antice italice Pe cînd statuia „înțeleptului sabin” sau a „enigmaticului etrusc”?

Bună tema articolului. Am urmărit intențiile primăriei de a repopula cu statui orașul, mi se pare în regulă, chiar de dorit, îl aștept încă curios și nerăbdător pe Ferdinand.

Brătianu a fost o surpriză plăcută pentru mine. La fel, acum cîțiva ani, revenirea statuii lui Lascăr Catargiu. Nu mai zic de Carol I, care ocupă foarte bine spațiul acolo unde e.

Din astea noi (la vîrsta mea, nou înseamnă cam din 2000 încoace ), nu-mi place deloc Bălcescu din Parcul Pache. Acolo era o fîntînă reprezentativă și aș zice chiar valoroasă arhitectonic. Bălcescu putea fi pus oriunde altundeva. În vremea lui Onțanu nu mi-a plăcut deloc ce s-a petrecut cultural în sectorul 2, de la mutarea statuii de la Obor și demolarea fîntînii Parcul Pache, pînă la asfaltarea străzii Coloniei, ultima rămasă pavată cu lemn, și pe care promisese să o conserve, sau urîțirea aleilor din Parcul Ioanid prin pavarea cu dale de duzină și chiar rebotezarea parcului (acu s-a revenit la numele Ioanid).

Închid paranteza. Citatul din Stelian Tănase mi-a adus aminte că scriitorul a avut la un moment dat o serie de reportaje video „București Strict Secret”, pe care le am pe dvd. Sînt interesante de umplut timpul. E un om evident pasionat de București. Ca și doamna Dragu Dimitriu, care văd că e neobosită în seria ei de povești din București, am și eu vreo 2 volume, dar nu știam că a ajuns pînă la povești cu statui și fîntîni

Habar nu aveam de statuile lui Tudor (asta nouă), Ștefan cel Mare și Avram Iancu.

Apropo de statui noi, îmi place că există un bust (de fapt cap) al lui Țuțea, îmi place și figura lui Dinică din fața Teatrului de Comedie, am văzut că de cîțiva ani e și un Eliade în Primăverii (pe Bd. Eliade, evident).

E clar, cine vrea să contemple statui din București, are un solid motiv de plimbare, și un traseu lung cu care să-și ocupe timpul.

tata123 [06.04.20 15:08:51] »

@abancor: Mulțumesc pentru ecou și completări, mereu descoperim câte ceva nou. Apropo, nu știam de pavajul din strada Coloniei, citisem undeva despre o porțiune de stradă în cartierul Belvedere-Regie pavată cu piatră cubică prin perioada interbelică și păstrată până acum ceva vreme.

Staui noi tot apar în București, unele mai reușite, altele nu prea. Am mai găsit informații despre câteva monumente apărute în ultimii 15 ani: bustul Mariei Tănase (sculptor Alexandru Papuc, Parcul Lumea Copiilor), bustul lui Corneliu Coposu (sculptor Bogdan Adrian Lefter, Piața Corneliu Coposu), reamplasare bust Mircea Vulcănescu (sculptor Valentina Boștină, Piața Sfântul Ștefan), bustul Regelui Mihai (sculptor Valentin Tănase, Piața Regelui - pe acesta l-am văzut de câteva ori).

Numai bine!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
8 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Daisy Petal, diana2015, Lucien, mihaelavoicu, Mihai18, mishu, mprofeanu, tata123
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.178920030594 sec
ecranul dvs: 1 x 1