Revoluția Română – București – 30 de ani

TIPĂREȘTE

Noi suntem Poporul! Am învins! Oare? Au trecut trei decenii de la evenimentele din decembrie 1989, acțiuni care au condus la căderea regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu. Treizeci de ani de când ne zbatem să evoluăm, să ne civilizăm, să ne respectăm și așa mai departe.

Evenimentele sângeroase erau în plină desfășurare la Timișoara din 18 decembrie iar la București începuseră să se răspândească zvonuri contradictorii. Nicolae Ceaușescu se întoarce din Iran în 20 decembrie 1989 și seara ține un discurs televizat incriminând protestatarii din vestul țării. 21 decembrie 1989 – mitingul organizat de Partidul Comunist în Piața Palatului reprezintă „începutul sfârșitului”.

Locuri din București la 30 de ani de la Revoluție

În ultimele zece zile am trecut prin preajma mai multor zone unde s-au desfășurat etape ale Revoluției Române. Din păcate se observă un grad mare de indiferență, de nepăsare față de îngrijirea acestor locuri-simbol, de uitare. Memoria locurilor este în disoluție, generațiile actuale nu își pot închipui vremurile epocii comuniste.

Piața Revoluției este locul de unde au pornit scandările anticomuniste. În timpul mitingului la care au fost mobilizați activiști de partid și muncitori de pe platformele industriale bucureștene s-a auzit explozia unei petarde, s-a produs rumoare și busculadă, după care mai întâi timid, apoi din ce în ce mai tare au început să răsune strigăte de „Libertate” și „Timișoara”. Se pare că totul a pornit de la un grup de timișoreni sosiți în Capitală pentru a aprinde scânteia revoltei. În balconul Comitetului Central (Ministerul de Interne de azi) președintele Nicolae Ceaușescu s-a oprit nedumerit în toiul discursului în momentul iscării vuietului în mulțime.

Pe locul desfășurării mitingului se ridică azi Memorialul Renașterii, controversatul monument inaugurat în 2005. Compus din mai multe elemente (Piața Reculegerii, Zidul Amintirii, Piramida Izbânzii și Calea Biruinței) monumentul a fost vandalizat de mai multe ori și chiar la momentul omagierii a 30 de ani de la Revoluție „țepușa” e înconjurată de panouri. Pare a fi un monument total neinspirat!

Palatul Regal și patrimoniul național de artă al României a fost devastat și ars în noaptea de 22 spre 23 decembrie, proiectile de tun au străpuns fațada, focul a mușcat lacom din clădire. Vis-a-vis se află Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” care a avut de suferit de asemenea pagube extreme: clădirea a ars și aproape jumătate de milion de volume au dispărut în foc (cărți valoroase, hărți, manuscrise etc.). Cele două clădiri vor renaște în anii de după Revoluție și o parte din colecții au fost reîntregite prin donațiile oamenilor de bine.

Piața Universității (Piața 21 Decembrie 1989) reprezintă locul unde represiunea forțelor comuniste face primele zeci de victime în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, în zona hotelului Intercontinental. „Baricada de la Inter” cade după miezul nopții, mulțimea e împrăștiată, peste 1000 de oameni sunt arestați. În 22 decembrie Piața Universității va fi însă ocupată de zecile de mii de muncitori veniți de la marile fabrici din București. Represiunea va continua și mai feroce după fuga lui Ceaușescu cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central în după-amiaza zilei de 22 decembrie.

Hotelul Intercontinental, construit între 1968-1970, a devenit un simbol al Revoluției, precum și loc de adunare de-a lungul celor 30 de ani care au urmat Revoluției atât pentru proteste, cât și pentru a sărbători diverse evenimente fericite. Blocul de 87 de metri înălțime a fost primul hotel de 5 stele din România cu servicii etalon o mare perioadă de timp. Crucile de piatră din scuarul Universității ne aduc aminte de martirii căzuți pe străzi în zilele acelui sângeros decembrie 1989. Ele au fost aduse de membrii ASCOR și Liga Studenților din lapidariumul Bisericii Stavropoleos și de la Patriarhie; crucea cea mare cu litere chirilice aparține lui Matei Brâncoveanu („Papa” Brâncoveanu), tatăl domnului Constantin Brâncoveanu; crucea-troiță de mari dimensiuni e închinată eroilor Revoluției Române, iar cea de lemn e adusă de basarabeni. Mai multe plăci de marmură ne aduc aminte de oamenii căzuți pentru libertate pe bulevardul Magheru.

Piața Romană a reprezentat un punct de trecere și adunare a manifestanților din decembrie 1989, aici aflându-se o intersecție importantă. În scuarul central e amplasată o troiță maramureșeană tip cruce celtică pe care observăm simbolul soarelui și funia răsucită.

Un punct sensibil în desfășurarea Revoluției a fost clădirea Televiziunii Române, singura instituție capabilă atunci să transmită live imagini ale desfășurării Revoluției. Psihoza apărării Televiziunii în fața teroriștilor fără chip a condus la moartea a 78 de oameni. O troiță de lemn comemorează pe acești nevinovați care au căzut victima gloanțelor ucigașe, iar pe o placă metalică sunt enumerate numele acestora. Clădirea Televiziunii Române a fost inaugurată în 1968, e opera arhitectului Tiberiu Ricci și prin mărimea studiourilor și tehnica din dotare a fost unul din cele mai moderne sedii de televiziune ale Europei din acele timpuri.

În Drumul Taberei și pe Bulevardul Timișoara (la Regimentul de Gardă) s-a tras intens și au murit oameni. În 2012 este inaugurat Monumentul Luptătorului Antiterorist, aproape de intersecția Drumului Taberei cu strada Vasile Milea, loc unde în noaptea de 23 spre 24 decembrie șapte luptători USLA au fost uciși de militarii care apărau sediul MAPN de atunci fiind catalogați teroriști (ro.wikipedia.org/wiki/Mon ... ui_Antiterorist).

Nu putem uita sediul radiodifuziunii Române din strada Gen. Berthelot care a transmis în acele zile de foc (începând din 22 decembrie) ce se întâmpla la București și în țară (romania-actualitati.ro/re ... ifuziunii-22869). Sau Palatul Telefoanelor, Facultatea de Arhitectură, Universitatea din București...

Concluzii. Sunt multe de spus și de arătat. Enigmele vor persista, scenariile sunt multiple, ipotezele abundă. Adevărul? Au trecut 30 de ani...

Vouă, Celor care, Mulți sau puțini, Cândva, veți trece, Neliniștiți, Peste urmele noastre, Ale celor care am fost, Generația lui Decembrie '89, Un singur gând: ROMÂNIA.

---

VIZUALIZĂRI: 365 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI