Muzeul National de Geologie in „parfum” de chihlimbar

TIPĂREȘTE

Sa nu va inchipuiti ca pasiunea pentru roci si fosile m-a condus la acest muzeu (deschis publicului in 1990), care se afla in cladirea Institutului Geologic al Romaniei (fondat in 1906), situat in str. Kiseleff nr. 2, ci curiozitatea de a vedea cu ochii mei cum pot fi executate niste icoane si in general niste tablouri din chihlimbar.

Asa ca m-am grabit sa ajung in ultima zi a expozitiei temporare „Icoane din chihlimbar” care a fost gazduita aici.

Din pacate, tocmai pentru ca era ultima zi si mai ales pentru ca era o expozitie cu vanzare, nu am reusit sa vad decat cateva exemplare care mai ramasesera.

Sincera sa fiu imi inchipuiam ca tablourile vor fi pline de pietricele din chihlimbar si cu greu imi puteam imagina cum ar arata astfel de tablouri fara sa intre in zona kitsch-ului. Insa nu mare mi-a fost mirarea cand, la un studiu mai atent, am observat ca de fapt sunt realizate din praf de chihlimbar si numai pe alocuri erau pietricele: pe sceptre, coroane, cruci sau pe cartea sfanta, astfel incat de la departare pareau pictate si erau impecabil executate, tinand cont de folosirea acestei tehnici.

Printre icoanele pe care le-am vazut le mentionez pe cele care ii reprezentau pe Sf. Alexandru, Sf. Dumitru, Sf. Andrei, si pe Fecioara Maria (observati o exemplificare aici: click aici).

Din pacate nu se mentiona nimic despre tehnica folosita si nici de cine erau executate.

Tinand cont ca nu prea aveam ce face in camaruta mica destinata acestei expozitii m-am hotarat sa explorez lumea „geologiei”, care nu a facut decat sa imi aduca aminte de lectiile invatate candva la scoala.

Prima sala in care am intrat, inainte de a ajunge la expozitia mentionata mai sus, este destinata formarii sistemului solar, existand un perete intreg acoperit cu un tapet sugestiv cu toate planetele. Tot aici ni se arata formarea si structura pamantului, dar si a meteoritilor.

Sub deviza „Minerale intre vis si realitate”, in cadrul sectiunii dedicate mineralogiei, se prezinta clasificarea si utilizarea mineralelor (existand bucati din foarte multe minerale, iar din argint era expusa chiar si o bratara datand din secolul I e.n.!), dimensiunea acestora, formarea si proprietatile lor.

Am remarcat sulfuri, cristale, ametist, marcasit, minerale din meteoriti, figurine din jad si malachit, dar am vazut si roci magnetice, chiar si o bomba vulcanica.

Aici am aflat ca peretii verticali pe care ii admir prin zonele muntoase pe unde ma poarta pasii, ca si pilonii si turnurile sau crestele ascutite, dar si depresiunle si campiile inchise sau vaile carstice, poarta numele de „exorcast”, sub care sunt cuprinse toate formele de la suprafata pamantului generate de procesele de dizolvare a rocilor solubile.

De asemenea, am aflat ca stalactitele si stalagmitele sunt cuprinse in domeniul „endorcastului”, al golurilor aflate in interiorul unui masiv de roci solubile, rezultat prin dizolvarea de catre apa care circula prin el (de exemplu, in cazul pesterii).

Poate e interesant sa stim ca in Romania, in anul 1975 se cunosteau cca 1800 de pesteri, in timp ce in 1990 numarul acestora ajunsese la 12.000! Date mai recente nu am vazut, ceea ce m-a dus la concluzia ca muzeul trebuie putin scuturat de praf...

Tot acum am aflat ca disciplina geologica care se ocupa cu studiul rocilor se cheama petrografie... , dar si ca omul este considerat un agent geologic puternic in ultima suta de ani (pe langa gravitatie, apa, vant si viata in general)!

Pe pereti erau expuse si fotografii si planse cu tipuri de soluri, dar si actiunea apelor de suprafata asupra acestora si am vazut aici o poza cu Barajul Vidraru si acumularea artificiala de ape, despre care am vorbit aici: click aici, dar si cu alte zone din Olanda, Tanzania, Sicilia (cultura vitei de vie pe cenusa vulcanica dupa o eruptie), Florida (transformarea mlastinilor in orezarii), Brazilia (Transmazonianul - primul drum prin padurea ecuatoriala sud-americana) sau din Alaska, reprezentand conducta petroliera.

Tot in muzeu sunt expuse si fosile de arici de mare, de frunze, pesti, falange si gheare de dinozaur.

Se prezinta, de asemenea, actiunea apelor, a marii, ghetarilor, eoliana, sau procesele gravitationale.

La iesirea din sala de la parter, am vazut o macheta ce reprezinta cum se extrage sarea din pamant si o masa de sare realizata la salina Slanic, ce a fost prezentata in premiera la expozitia internationala de la Paris din 1899.

Dintre toate pietrele pe care le-am vazut, mi-au placut agatele cu texturi de opal si malachitul azurit, pe care le-am admirat intr-o alta sala situata la mezanin, deh, sunt femeie, ce farmec as fi putut gasi in stibine, granati, hemimorfit, okemit si gips??

Si totusi m-am incumetat sa urc si la etaj unde, trecand pe langa un glob pamantesc imens realizat in relief, am vazut evolutia pamantului in precambrian, roci proterozoice (cele mai vechi din Romania), fauna cambriana, flora carbonifera, dar si evolutia in paleozoicul superior si inferior sau in mezozoic, toate aceste deschizand cutia cu amintiri a scolii generale...

Dupa ce m-am speriat tare de cateva reptile pe care nu ma asteptam sa le intalnesc cu ochii obisnuiti sa se uite printre geamurile vitrinelor, am admirat fauna jurasica, remarcand si un cuib cu oua de dinozaur.

In sfarsit ajung la mine si la toti ceilalti, adica la umanitate, uitandu-ma cu disperare la un craniu de om vechi de 2 mil. de ani, care semana izbitor cu o maimuta, intrebandu-ma daca nu cumva Darwin are dreptate... Trecand in revista si alte cranii vechi de 500.000, 200.000, 45.000 de ani, din paleolitic, mezolitic si neolitic, sau de 15.000 de ani, incetul cu incetul ma recunosc si pe mine si pe cei apropiati in cele vechi de „numai” 8.000 de ani! Tot aici era expus si un craniu de elefant.

Am mai vazut planse cu Delta Dunarii, Marea Neagra, machete de vapoare si am trecut la paleontologie vertebrata si nevertebrata, afland ca exista 2550 de specii de fauna fosila in Romania.

La sectiunea de paleobotanica am capitulat si m-am grabit sa parasesc muzeul cu convingerea ca voi reveni la timpul potrivit cu fetele mele, acesta oferind o lectie vie pentru elevi (taxa pentru acestia este de 4 ron, pentru adulti de 8 ron, iar cea foto de 30 de ron).

Precizez ca toate plansele si aproape toate exponatele se afla in vitrine, fiecare incapere fiind monitorizata video, astfel incat nu exista angajati ai muzeului nici macar pentru a te indruma, uneori intram dintr-o incapere in alta si ma invarteam ca intr-un labirint, incercand sa descopar anumite sectiuni sau o cale de iesire...

---

VIZUALIZĂRI: 2860 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI