Muzeul de Geologie si splendidele Flori de mina

TIPĂREȘTE

Saptamana trecuta, intorcandu-ne de la aeroport pe soseaua Kiseleff (nr. 2) mi-a atras privirea un afis expus pe Muzeul de Geologie care anunta ca in incinta acestuia are loc o expozitie pana pe 6 noiembrie si anume „Flori de mina”. Ca atare, dupa ce mi-am stresat sotul ca vreau neaparat sa o vad, duminica dimineata la ora 10 pe o vreme superba ce parea a fi inceput de primavara si nu sfarsit de toamna ne-am urnit din casa toata familia, inclusiv printzi mic. La Piata Victoriei am facut rondul, am intrat pe Bd. 1 Mai si apoi am facut dreapta pe Monetariei unde am si parcat in coltul Muzeului Taranului Roman. Specific asta ca poate veti merge si voi cu autoturismul propriu si veti cauta un loc de parcare, pe Kiseleff fiind practic imposibil sa stationati. La intrarea in muzeu – taxa – 8 ron adultii si 4 ron copiii, elevii, studentii. O intrebam pe domnisoara muzeografa? ! cu ce sala sa incepem si ne baga si mai rau in ceatza cu explicatiile – sus, jos, dreapta, stanga – prea multe detalii spuse mecanic.

Muzeul adaposteste un tezaur stiintific inestimabil, reprezentat prin colectii mineralogice, petrografice si paleontologice, recunoscute pe plan international. Aici pot fi admirate peste 80.000 exponate reprezentand cea mai completa colectie de roci si fosile din Romania, minerale utile metalifere si nemetalifere sau minerale fluorescente. In fine, dupa ce admiram in hol o colectie superba de ametiste de diferite marimi – intre 10 si 45 kg si o masa de sare premiata in anul 1889 la Paris, decidem sa intram in dreapta la parter. In prima sala, ne-au luat ochii alte doua ametiste imense pot sa spun, de inaltimea noastra pe care le-am si fotografiat, nestiind ca nu avem voie. Apoi am admirat diverse roci si minerale descoperite prima data pe teritoriul tarii noastre, am descoperit o scala a duritatii mineralelor de la 1 – talcul, la 10 – diamantul si am incercat sa facem abstractie de praful depus pe exponate, de lumina insuficienta si de proasta calitate a pietrelor pretioase din plastic ce tineau locul originalelor. Sa nu credeti insa ca ne-am plictisit, ne-au incantat niste stibine superbe, cateva roci din colectiile personale ale unor particulari, roci vulcanice, meteoriti si chiar o bomba vulcanica. Recunosc, noi am trecut cam repede peste parter pt ca nu mai aveam rabdare sa vedem florile de mina. Am revenit in holul principal si cand sa mai prindem 2 cadre apare nenea batengardu’ si ne ameninta ca ne confisca aparatul daca mai facem poze. Ei si de aici a inceput lupta ochi la ochi, el ne urmarea pe noi sa nu scoatem camera foto, noi il urmaream pe el sa nu ne prinda. Noi aveam si dezavantajul ca peste tot erau puse camere video, ca un ghid nu gasesti nici sa dai cu tunul, dar macar la capitolul asta sa exceleze si ei, nu?

Intram in sala unde sunt expuse florile de mina aduse de la Muzeul de Mineralogie din Baia Mare si care cuprinde peste 80 de piese de colectie descoperite in principal in acea zona dar si din lume. Ca o definitie, Floarea de mina este un esantion mineral recoltat din subteran, monomineral sau format din mai multe minerale, care poseda calitati estetice deosebite, datorita concresterii cristalelor mineralului sau mineralelor, a culorilor, a formelor, a dimensiunilor de exceptie a unor cristale componente, calitati care, in totalitate, fac ca esantionul sa fie bine individualizat fata de altele. Am admirat roci a caror frumusete te incanta atat de mult incat ramai fara cuvinte. Nici nu stiam ca exista asemenea cuvinte ce le denumesc: scheelit, whewhellit, calcit (alb, galben, roz sau negru) sfalerit, rodocrozit, cuart, galena, marcasita, baritina sau stibina. Sunt impresionante aceste denumiri dar mai ales cum arata ele, forma, culoarea, puritatea si nu ma pot abtine sa nu ma minunez de ce comori ascunde pamantul nostru. Exponatele sunt bine luminate, aranjate atat de jur-imprejurul peretilor cat si in niste prisme amplasate in mijlocul incaperii. Am dat doua ture sa le pot admira in voie simtind ca nu m-as satura de ele nici daca as sta toata ziua in fata lor. Dar mai aveam multe de vizitat.

Am urcat la etaj unde ne-a intampinat un glob mare pamantesc si apoi am intrat prin stanga pe unde am banuit ca ar fi traseul corect. Aici ni se explica evolutia pamantului de la crearea lui pana in prezent, in prima sala fiind epoca prearhaica si arhaica, cu 4 miliarde de ani in urma cand se presupune ca s-a format sistemul nostru solar, scoarta terestra incepea sa se raceasca, atmosfera era alcatuita din metan, amoniac si alte gaze toxice si au aparut primele vietuitoare sub forma unor bacterii. Urmeaza expunerea fiecarei ere geologice cu mostre de roci vechi de milioane de ani, unele dintre ele continand resturi fosile de plante si animale si ceea ce mi-a placut foarte mult, prezentarea unor mostre extrase de pe teritoriul tarii noastre grupate pe regiuni geografice din diferite ere. De asemenea sunt exponate de o inestimabila valoare reprezentant minerale rare din Romania si din lume, exemplare ale celor mai vechi roci descoperite vreodata (1,9 miliarde de ani) sau purtand cele mai vechi urme de viata (600 milioane de ani) descoperite in subsolul tarii, meteoriti, dar si reconstituiri ale unor vertebrate mari descoperite in stratele geologice de pe teritoriul Romaniei, inclusiv cativa dinozauri in marime naturala, dintre cei descoperiti in regiunea Hateg. Am admirat fosilele de trilobiti, de melci si crustacee vechi de milioane de ani, unele dintre ele descoperite in scumpa noastra Dobroge si facand parte – unele dintre ele – din colectii particulare. Am urmarit evolutia vietii pe pamant, aparitia si evolutia omului si interactiunea acestuia cu Terra. Nu ne-am putut abtine sa nu asemanam copiile craniilor vechi de zeci de mii de ani cu diferite rude sau prieteni ai nostri si ne-am minunat cat de mult seamana cel de acum 8.000 ani cu omul actual. Am constatat ca pe vremuri nu prea se murea de moarte naturala de vreme ce s-a descoperit craniul unui barbat cu o sageata in el iar craniul unei femei cu urma unei unelte in frunte. Am studiat macheta Marii Negre cu adancimea maxima de 2212 metri si curentii aferenti, explicandu-ne acum de ce dimineata faceam baie in apa - supa si dupa amiaza in sloi de gheata. Intr-o vitrina, in timp ce admiram fosile si roci de vreo 35.000 ani vechime ne sare in ochi un glont datat – 22.12.1989. Din pacate nu am facut nici o fotografie pt ca lumina era foarte slaba, camere video peste tot si nu aveam chef de cearta cu tovarasu’ de ne urmarea dar va invit sa mergeti si voi sa descoperiti toate acestea plus altele ce poate noua ne-au scapat.

Am coborat la sala cu flori de mina neputandu-ne abtine sa nu mai dam inca o data ocol tuturor exponatelor. Apoi la parter in partea stanga era amenajata prima expozitie nationala de violete africane, intr-o incapere destul de micuta dar cu zeci de ghivece cu plante inflorite care mai de care mai frumoase si delicate. Ingrijirea relativ simpla, inflorirea aproape necontenita in decursul anului, existenta unui numar mare de varietati care se deosebesc prin culoarea, forma si marimea florilor si a frunzelor au facut din violeta africana regina plantelor de camera. Era expozitie cu vanzare si destul de aglomerat pt ca din pacate era ultima zi cand puteau fi admirate. Ne-am continuat aventura la subsol unde este amenajata expozitia mineralelor fluorescente intr-o sala complet intunecata tocmai pt a putea admira minunile ce emana lumina in cele mai splendide nuante de la alb la neon, de la galben la verde, de la albastru la mov sau rosu. La parter este amenajat un magazin de suveniruri de unde poti achizitiona diferite pietre semipretioase in stare bruta sau prelucrate, icoane si colectii numismatice. In speranta ca nu v-am plictisit cu acesta prezentare si ca v-am trezit curiozitatea de a petrece cateva ore intr-un mod placut si util, astept ecouri la rw.

---

VIZUALIZĂRI: 3531 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI