Băile Balotești

TIPĂREȘTE

Toată lumea știe deja la ce să se aștepte de la Therme, știe că sînt 3 zone, că piscine, că tobogane etc. Așa că, pentru că poate nu vin cu cine știe ce noutăți, mă voi întinde fără limită, povestind, deloc concis, ce am văzut și cum m-am simțit în cele 6 vizite făcute acolo în primul an de funcționare. O să pun destule subtitluri, ca să săriți la capitolul care vă interesează.

Prin clasa a 12-a, cînd studiam România, capitolul turism, profesoara de geografie ne-a spus, cu un aer complice, ca și cum ne împărtășea o curiozitate puțin cunoscută, că și Bucureștiul ar trebui pus pe lista stațiunilor balneare din țară, fiindcă prin spatele Casei Scînteii (Presei) în anii 80 un foraj a descoperit ape termale minerale, iar în jurul forajului a fost încropit și un stabiliment balnear, cu bazin și plajă. Carevasăzică, în plină economie centralizată, aveam apă caldă din belșug! Apă caldă, simbolul civilizației, obsesia românului pînă în anii 90, cînd a apărut și un film cu titlul „Dragoste și apă caldă”. Treaba era într-adevăr o curiozitate, nu cred că știa multă lume despre apele sau băile respective, dar pe cîți din clasă chiar îi interesa curiozitatea respectivă, nu sînt sigur. Aș estima un număr în jurul cifrei 2 - unul eram sigur eu, pasionat de mic de geografie, și bănuiesc, optimist, că o mai fi fost măcar încă unul.

Așa se face că eu am reținut informația cu pricina și am ciulit imediat urechile cînd am auzit, peste cîțiva ani de atunci, prin 2000, pe cineva povestind că se duce periodic la băile termale de pe Șoseaua Străulești, botezate, fără prea mare risipă de imaginație, după numele societății de foraje – Foradex. Mi-a confirmat că stabilimentul era chiar bine dotat, cu cabinete medicale, săli cu căzi pentru tratament, bufet etc. O amenajare decentă, în genul stațiunilor balneare de la noi din anii 80. Dacă vă interesează subiectul, căutați „ștrandul foradex” pe google, ca să vedeți cum stăteau lucrurile și, eventual, să vă imaginați ce ar fi putut să fie și azi acolo. Că din 2007 nu mai e nimic. În urma privatizării societății, s-a ales praful de ineditele Băi București.

În schimb, se pare că au avut mai mult noroc Băile Balotești. La un deceniu de la decesul Băilor București, avem șansa să se exploateze iarăși apele astea termale de adîncime din Cîmpia Vlăsiei, momentan numai în scop turistic. Dar ceva mai la distanță față de vechiul „stabilament”.

În plin ogor, în apropierea satului Balotești s-a deschis, acum un an și o litră, Therme București, un complex „aquapark și wellness”, adică ștrand, distracție și relaxare. Totul în urma unei investiții impresionante, atît ca sumă, cît și ca tehnologie și inginerie. Nu insist pe subiect, s-a scris în presă despre sumele investite, tavanele de sticlă, adîncimea forajelor, miile de plante exotice și alte asemenea realizări mărețe. Doar un număr: 3 kilometri. Atît măsoară forajul care aduce apa termală la suprafață. Cam cît e de la Piața Unirii la Piața Victoriei, numai că vertical, „în picioare”, perpendicular către măruntaiele pămîntului. Mai mult decît diferența dintre nivelul mării și Vîrful Moldoveanu, adică Baloteștiul e față de „marea” de apă caldă pe care plutește mai sus decît e creasta Munților Făgăraș față de Marea Neagră. Ceea ce dovedește zicala „cine sapă, dă de apă!”. Dacă forezi ca bezmeticul spre centru pămîntului, fără limită, găsești pesemne orice, chiar și fără să cauți.

După accidentul aviatic de la Balotești, din 1995 (prăbușirea tragică a unui Airbus, pentru cine nu mai ține minte), o caricatură apărută în toiul cercetărilor (foarte probabil în Academia Cațavencu, mîna lui Mardale) înfățișa un tip care își anunță nevasta: „Sicuțo, ne-am îmbogățit! S-a găsit kerosen pe terenul lui tac-tu!”. Uite că după 20 de ani chiar s-a găsit ceva pe ogoarele Baloteștiului, dar nu kerosen, ci apă termală. Probabil nu s-a îmbogățit nici un localnic, dar măcar cîțiva și-or fi găsit acolo un loc de muncă.

Therme e un obiectiv turistic binevenit pentru București. Contribuie la bunăstarea economică a zonei și la diversificarea ofertei turistice a Bucureștiului. E un motiv în plus ca să alegi un sejur la București. Ba în unele cazuri chiar singurul motiv, căci, deși nu te-ai aștepta să vină turiștii aici numai pentru Therme, din ce văd prin review-uri, există asemenea situații, turiști veniți în mini-vacanțe de 2-3 zile special pentru băi, din țară dar și, după cum se vede din clipul anexat, din străinătate (e drept, ăștia din clip au venit cu treabă, să filmeze toboganele). Ca mărturie personală, în cele 6 vizite pe care le-am făcut acolo în acest prim an de funcționare, am auzit destule limbi străine în jur. Penultima dată, nițel înainte de Crăciun, din cîteva zeci de persoane cîte eram (că deja ne știam toți între noi, din vedere), am apreciat că străinii erau cam jumătate. Iar personalul de veghe de la tobogane te întreba dacă vorbești românește, înainte să îți comunice ce avea de comunicat (ori asta, ori am eu meclă de străinez, ceea ce e posibil, am fost odată la Damasc și toți de pe acolo îmi ziceau că arăt a sirian). Așa că locul pare să aibă succes.

Atît de mult, încît a stîrnit și controverse și dispute ontologice: e spa sau aquapark? Dacă e una, nu ai ce să cauți fără halat și papuci, ba să mai faci și zgomot. Trebuie să te distrezi pe șoptite. Dacă e alta, n-ai ce face cu halatul și papucii. Și nici de ce să te aștepți la liniște. Și oricum, orice ar fi, tot nu e ca nuștiucare park din Ungaria sau Spania, unde ești salutat mai frumos și au la bufet cremă de hribi și înghețată de bacon, nu doar supă la plic și cola.

Partea bună e că Therme e „de toate”. După propria descriere, de pe site, e „cel mai mare centru de wellness, relaxare și entertainment din Europa”.

Pentru mine a prezentat interes de la început, în ideea că 1. există posibilitatea să faci baie afară, mai ales cînd ninge (că asta e partea inedită), 2. există tobogane și 3. există saune. Mai fusesem de cîteva ori la băi termale în decor hibernal, prin alte părți (inclusiv la Brașov), așa că asta m-a atras în primul rînd de cum am auzit că se deschide. În consecință, am făcut prima vizită în prima săptămînă de funcționare. Prima încercare a fost în primul weekend, într-o duminică dimineață, în care ninsese mult. Am sperat că lumea nu se va înghesui, avînd de deszăpezit mașinile. Am sperat degeaba, era o coadă descurajantă. În ciuda protestelor copiilor (și ale unora dintre tați), am decis să amînăm vizita, și am revenit în cursul săptămînii. Altă viață! Aproape liber. Dar dezamăgitor! Fiind cu copiii, am avut acces numai la zona Galaxy, și acolo, din cele 3 elemente de atracție înșirate mai sus, funcționa pe atunci doar unul – toboganele. Bune și alea, ne-am dat pînă ne-au lăsat picioarele (din pricina legilor fizicii, ca să cobori pe tobogan, mai întîi ai de urcat; destule trepte, dar măcar faci mișcare).

De atunci i-am urmărit crescînd, am mers de cîte ori am auzit că s-a mai deschis ceva, am văzut cum personalul, la început timid, retras, a căpătat curaj să vorbească, să atragă atenția, să oprească accesul copiilor pe toboganele unde e limită de înălțime, cu alte cuvinte, să își facă datoria de supraveghere, pentru că într-un mediu veșnic ud, cu tobogane și aglomerație, siguranța e importantă.

therme.ro De aici aflați de la posibilitățile de acces, la evenimente, și de la descrierea zonelor și planuri de ansamblu, la aglomerația în timp real. Au, evident, și pagină de facebook, unde puteți comunica interactiv. Și cont de instagram, și canal youtube, așa că cei pasionați de socializare internautică vor fi satisfăcuți.

Therme se află pe DN1, șoseaua București – Ploiești, înainte de Balotești (cum vii dinspre București), pe dreapta, la vreun kilometru pe cîmp. Are acces pe șosea asfaltată și ditamai parcarea.

Dinspre București e simplu, treci de Otopeni, de pădurea care urmează, apoi, nițel înainte de intersecția spre Corbeanca, se face dreapta. Semnalizat cam prost, cam din scurt. Noroc că e un panou mare pe partea cealaltă a șoselei, cînd îl vedeți, vă pregătiți să cotiți. La plecare se pleacă spre Ploiești și se întoarce imediat prin pasajul de sub DN (fost Prisma, care duce la Hornbach și McDonalds).

Dinspre Balotești mai este o intrare secundară, pe care eu am văzut-o deschisă (adică bariera ridicată) de cîte ori am trecut pe acolo, deci aș zice că e practicabilă. Drumul este macadam, iar iarna nu e curățat, se poate face polei. Pentru că mai toată lumea are o hartă, o navigație auto sau măcar Google Maps, intrarea e dinspre strada Fabricii. Această stradă pleacă de lîngă pasajul pe sub DN1 și trece pe lîngă un depozit mare de medicamente, dar are acces și dinspre centrul satului Balotești (șoseaua spre Căldărușani).

Dinspre alte direcții (Ploiești, Corbeanca, centru Balotești) se poate fie veni pînă în Otopeni, cu întoarcere la intrarea în Otopeni sau la giratoriul de la aeroport (de sub pasarelă) și apoi ca mai sus, fie se poate folosi pasajul de la Balotești, cu intrare din parcarea Hornbach și ieșire spre Ploiești, apoi prima (merge și a doua) la dreapta, în capăt iar dreapta și iarăși în capăt stînga pe strada Fabricii, către intrarea secundară. Varianta asta scurtează drumul, dar mizează pe ideea că intrarea secundară e mereu deschisă, ceea ce eu nu pot garanta, chiar dacă eu numai așa am văzut-o (ei înșiși, pe site, nu vorbesc despre ea, recomandă accesul pe intrarea principală).

Pentru ne-automobiliști există un autobuz, gratuit, care leagă centrul Bucureștiului de Therme. Informații despre traseu și orar găsiți pe siteul lor. Nu am mers cu el, nu cunosc amănunte. Văd că are 8 sau 9 curse pe zi și destule stații în oraș (pleacă de la Operă și oprește și la Cișmigiu, Universitate, Romană etc., inclusiv în centru în Otopeni). De cîte ori l-am văzut pe stradă, a părut să fie gol, deci înghesuială în el nu e.

Se poate ajunge și cu taxi, problema e că nu știu cît de ușor se poate și pleca de acolo tot cu taxi. Pentru că am asistat la discuții între turiști și recepționeri, din care reieșea că cei dintîi încercau de mult timp, în van, să convingă un taxi să vină pînă acolo, iar recepționerii nu puteau face altceva decît să își exprime regretul.

Înainte să mergeți la Therme puteți verifica pe siteul lor, sau pe pagina lor de facebook, gradul de ocupare. După impresia mea, dacă e deja jumătate, mai bine stați acasă. Partea proastă e că, ca orice atracție turistică, e plină atunci cînd toată lumea are liber – weekenduri, vacanțe, seara. Partea bună e că fiecare își poate totuși găsi o fereastră în afara perioadelor de vîrf. Și că toate dotările funcționează și cînd e gol, adică nu ai surprize că nu e cutare saună pornită fiindcă nu e destulă lume sau chestii din astea. Am fost cînd cică abia eram puțin peste jumătate, și cu greu am găsit șezlong, iar cozile la tobogane erau de la zece persoane în sus, încît îți pierea cheful. Nu vreau să îmi imaginez cum e cînd e la capacitate maximă.

Din observațiile mele, dacă e zi de vacanță școlară, dar lucrătoare, e destul de aglomerat (mai liber dimineața), dar e mult mai bine față de zilele libere și pentru părinți (weekenduri, sărbători legale). Tot din observațiile directe, în zilele lucrătoare, seara după 8 se aglomerează zona Palm (după ce iese lumea de la serviciu pesemne).

Eu mă duc cu fie-mea după școală, la ora 17, în banale zile de luni sau joi. Sau, în vacanțe, dimineața, tot în cursul săptămînii, dar asta costă o zi de concediu. Este excelent, aproape pustiu. La niciun tobogan nu e coadă mai mare de 2 persoane (la cele mai căutate, căci la cele mai multe nu e coadă deloc).

Aglomerarea zonei Palm nu garantează că Galaxy e liberă, căci cei de la Palm au acces și la Galaxy, și unii chiar vin, pentru tobogane. La fel Elysium, care e compusă dintr-un lighean și niște saune; teoretic cei de aici contribuie la aglomerația de la Palm, nu stau exclusiv la Elysium pentru că sînt atracții mai multe la Palm.

Intrarea e destul de rapidă, alegi un pachet, care se plătește la intrare, urmînd ca orice extra să se plătească la ieșire. Semnezi că ai luat la cunoștință regulamentul, și ți se și dă un fluturaș bilingv cu principalele reguli de siguranță, care sînt de bun simț, nu e cazul să le înșir aici.

Primești o brățară care descuie un dulap și pe care se contorizează orice cheltuială. Dacă vă stresează ideea de a pierde brățara de acces, pe ale copiilor le puteți lăsa în dulap, mai ales dacă nu au acces la Palm (deci nu au nevoie să o scaneze ca să treacă acolo). Puneți ce cheltuiți (mîncare, băutură, masaj) pe brățara voastră. Atenție că are o limită de 200 lei.

Poți alege la intrare și prosop sau halat, contra unei taxe suplimentare, sau îți poți aduce de acasă.

Papucii nu sînt obligatorii peste tot, mai ales pentru că este imposibil logistic să îi cari după tine, dar este bine să îi aveți, pentru deplasarea la toaletă sau restaurant. Cînd te dai pe tobogane evident că nu ai unde să îi lași decît la șezlong, pentru că toboganele au puncte de plecare și sosire diferite.

Cabinele de schimb sînt foarte încăpătoare, dulăpioarele în schimb nu prea. Intră în ele un rucsac normal, sub care pui pantofii și peste care înghesui o geacă. Partea bună e că fiecare primește acces la un dulap, deci nu trebuie împărțit cu nimeni. În dulap poți lăsa la încărcat telefonul, dacă se încarcă wireless.

Pierderea brățării se taxează – dacă îi cunoști numărul „amenda” e mai mică (400 lei, respectiv 200), așa că încercați să îl țineți minte.

Regulile de siguranță sînt de bun simț, și se pot rezuma astfel: atenție la ceilalți, atenție la regulile de utilizare a toboganelor și atenție la instrucțiunile personalului.

Întreg regulamentul se găsește pe site, iar instrucțiunile, informațiile și restricțiile de folosire a toboganelor (și altor comedii) sînt afișate centralizat pe un perete, plus la fiecare tobogan în parte. Ele constau, de regulă, într-o limită de înălțime, o descriere a poziției pe tobogan (cu sau fără colac, din care de bază, după părerea mea, este să țineți tălpile nițel ridicate, iar corpul, dacă nu se folosește colac, complet întins pe spate) și eventuale avertismente privind efecte de amețeală (cel mult lejeră).

Cu toate astea, am văzut părinți negociind cu personalul permisiunea pentru copii care erau sub limita de înălțime. Nu faceți asta, nici nu încercați să strecurați copilul pe nevăzute! Există tobogane pentru aproape toate vîrstele, iar cei mai mici, care n-au voie pe niciun tobogan, măcar au voie la Palm cu părinții. La prima mea vizită, în prima săptămînă, cînd personalul era aproape mut (după cum ziceam, a durat ceva să capete curaj să impună restricții publicului plătitor), pe unul din tobogane (racer – cel care are 3 culoare în paralel, pe care poți să te iei la întrecere) am ajuns din urmă un copiluț și puțin a lipsit să îl fac praf. Toboganele au un semafor și eu plecasem pe verde, respectînd regulile. Problema a fost faptul că puștiulică era o mînă de om, pe care apa nu îl ducea la vale, exact cum ar avea probleme să ducă o frunză sau o un ziar, și probabil nu terminase cursa în timpul normal, sau senzorii nu îl înregistraseră. În tot cazul, am reușit să încetinesc și să evit să îl spulber cu picioarele, în schimb reușind să îl iau în brațe.

E drept că am văzut și situații mai nasoale, persoane care nu au așteptat să se facă semaforul verde și au ajuns din urmă pe alții pe tobogan, așa că o idee bună, dacă sînteți cu copiii, este să vă dați după ei, astfel asigurîndu-vă că nu pornește după ei altcineva, neatent.

Suprafețele în general nu sînt alunecoase, chiar dimpotrivă, foarte aderente chiar și ude, dar unele zone (cele cu lemn) pot deveni ușor alunecoase. Ele sînt teoretic mai departe de piscină, în zona șezlongurilor, probabil în ideea că acolo nu mai ajunge apa, dar dacă ești ud pe tălpi poți derapa.

Temperatura e confortabilă, uneori nu se simte diferența între apă și aer, iar apa nu are miros de ștrand.

Pe toboganele cu colac se pot da și 2 persoane deodată, pe colace duble, copilul mereu în față. Există și colace speciale „mono” pentru copii.

Sosirea la unul din tobogane, Sky River, este cam abruptă, și dacă cazi direct în piscina de sosire te poți șterge ușor cu spatele de marginea toboganului. Atenție deci la poziție! De regulă se întîmplă asta cu cei care cîntăresc mai puține kilograme.

În piscina cu valuri copiii au voie numai cu colac și nu au voie în zona mai adîncă (unde sînt 3 culoare de înot). Tot aici, cînd sînt valuri, accesul e interzis pe scările verticale (metalice).

Apropo de înotat, bazinele au adîncime mică (cu excepția zonei de înot) și deplasarea se face prin mers sau înot ușor, bras „băbesc” (cu capul afară din apă), ca să eviți să te ciocnești de alți bălăcitori. Sigur că dacă ești singur poți face și scufundări, pluta sau alte forme de înot, dar cînd e lume în bazin mai bine nu.

Evident, nu e voie cu haine sau pantofi de stradă, ci numai în costum de baie (iar la Elysium la restaurant e obligatoriu și halatul). Nimic în plus, dar nici în minus. Eventual, la șezlong, poți purta un tricou, dar în bazine nu.

Copiii de sub 3 ani obligatoriu pamperși de apă, iar sub 5 ani obligatoriu aripioare (mînecuțe) de înot.

În zona toboganelor e destulă hămălaie, dar se găsesc și zone absolut liniștite. Dacă nu la Galaxy, la The Palm.

Vești bune! Sînt amenajate zone de fumat în exterior, pe terasele restaurantelor, funcționale tot anul. Atenție, asta nu înseamnă că e voie de fumat oriunde afară, cum ar fi în piscinele exterioare. Numai la locurile speciale. Partea bună e că sînt ușor accesibile.

Teoretic interzise. Normal, ca să nu deranjezi lumea. Dar nimeni nu se leagă de cei care își fac discret poze. Sau chiar mai puțin discret, căci am văzut și ședințe foto în regulă, în care ea îi pozează lui, pe șezlong, în posturi calendaristice. Numai că nu deranjau pe nimeni. Probabil că dacă apari cu o cameră pe umăr și te apuci să filmezi ostentativ piscina o să fi repede avertizat. În rest, ești liber să te pozezi și filmezi în particular.

Nu am multe de spus, întrucît nu iau la mine decît papucii și ochelarii de înot, eventual casca. Astea nu au dispărut niciodată de pe șezlong.

Am auzit că s-a întîmplat să dispară cuiva prosopul. E posibil. Dacă e luat de la ei, plătiți o despăgubire de 85 de lei (125 pentru halat). Dacă e de acasă, ar fi bine să nu aibă vreo valoare sentimentală, că e mai greu de înlocuit.

După cum știe toată lumea deja, Therme este împărțit în 3 zone, încă din zona vestiarelor (fiecare zonă cu ale ei, în felul ăsta se și controlează numărul vizitatorilor).

Galaxy este zona „de bază”, și zona de distracție, unde au acces toate vîrstele (și toate biletele). Între timp, pentru părinții asupriți, care, fiind însoțiți de copii, nu au voie la Palm, Galaxy a fost mărită și cu facilități de relaxare, adică are și ea Palm-ul ei.

Galaxy găzduiește, în prima hală în care intri, o sumedenie de tobogane și un bazin măricel cu valuri. O să povestesc despre fiecare tobogan, așa că textul dedicat acestei zone va fi disproporționat ca lungime față de ce voi scrie despre celelalte zone, pe care le voi schița pe scurt, sub formă de inventar. Cine vrea să aibă surprize cînd se dă pe tobogane, să nu se uite la clip și să nu citească următoarele paragrafe.

Distracția principală sînt toboganele. Avem pentru toate vîrstele, de la 3 ani în sus. Tematica este anunțată de numele zonei – Galaxy, așa că toboganele sînt botezate (în principal) astronomic.

Pentru copiii mici, începînd cu 3 ani (și maxim 14), găsim aici 4 tobogane, unul separat și 3 paralele (botezate Pluto și Marte), de tablă, fără îmbinări vizibile, cu profil drept (nu tip semicilindric/țeavă), comode și fără probleme. Există riscul să nu reușiți să desprindeți puștimea de acolo (în clipul anexat le vedeți la final).

Apoi avem pentru intervalul 6 – 14 ani o serie de 5 tobogane (Saturn, Jupiter, Neptun, Mercur și Venus), de data asta nu doar deschise, ci și cilindrice, complet închise, de la drepte, scurte și abrupte (de viteză) la îmbîrligate și întunecate, pentru senzații speciale (vezi clipul anexat, înainte de final, de cele de copii). Astea ar fi la etajul 1.

Ehehe, și am ajuns la cele pentru peste 10 ani! (Sau poate chiar 8, depinde de tobogan, dar și de înălțimea copilului, unele cer minim 120 cm, altele 140) Aici să te ții nenică, sînt pe toate gusturile! Cel mai cuminte este Supernova, care pleacă de la etajul 2, colorat roșu cu gri. E fără colac, deschis, destul de șerpuitor, fără pante abrupte. Chiar riști să nu înaintezi dacă nu stai perfect întins pe spate. Stai relaxat și aluneci, cu cobîlțîieli stînga – dreapta, la un moment dat îți ajunge în cîmpul vizual și un bucătar care prăjește cartofi la bufetul de la mezanin, pe sub care trece traseul toboganului, și gata. Îl recomand oricui, fără teamă. E de la 8 ani (cred că e singurul cu limita asta de vîrstă).

Tot din zona asta mai pleacă 2 tobogane aparent inofensive, drepte, din inox. Unul din ele, Steel Wave, e lat și drept, cu două cocoașe. Partea interesantă aici e că nu îți poți menține poziția paralelă cu marginile și perpendiculară cu bazinul de aterizare. Începi să deviezi de la axa ordonată, și orice încercare de revenire produce mai multe daune. Cu alte cuvinte, te zbați degeaba, nu reușești decît să mărești unghiul cu care intri în apă. Recordul personal este să aterizez aproape lateral. Probabil este gîndit să se poată da mai mulți în paralel, dar n-am încercat, nu știu cum e.

Celălalt e drept și abrupt. Am pornit pe el, prima dată, cu gîndul că mă dau pe un tobogan de copii, în parc. Aș! Nu vă dați seama ce viteză poți atinge în cîțiva metri și cu ce efecte dislocatoare de mari volume de apă poți pătrunde în bazinul țintă. Aici e bine să ții picioarele încrucișate (de fapt cam la toate e o idee bună), ca să eviți o aterizare crăcănată, care poate avea consecințe dureroase la viteza aia. Toboganul se numește Supersonic, și am reușit să arunc apă peste parapetul din capăt, cam atît de mare a fost valul mareic declanșat de pătrunderea mea ca un bolid în băltoaca de la poale.

Tot de la etajul 2 pornește un tobogan care iarna nu funcționează, probabil pentru că este prin exterior și este deschis, de tipul Wild Water Canyon, pe numele său Sky River, de culoare crem deschis. E tot un tobogan fără colac, dar mai lat și cu multă apă, care creează senzația de coborîre prin albia unui rîu vijelios. Atenție, la un moment dat, după o succesiune șerpuitoare de viraje amețitoare, este un prag unde te poți opri. Acolo este amenajată o zonă de odihnă, un soi de mică piscină laterală, circulară, cu banchete, unde poți face o pauză și privi în jur (nu e mare lucru de văzut, o curte interioară cu peisaj tehnologic), sau face poze, selfieuri etc. Dacă de sus startul se dă cu semafor, de aici plecarea e la cheremul fiecăruia, așa că fiți atenți cît spațiu lăsați între voi. Sosirea este în interior, într-un bazin mai adînc, nu ca la celelalte, și căderea în bazinul acesta, dacă nu ai suficientă viteză, poate fi prea bruscă și atingi cu spinarea marginea toboganului.

Mai urcăm nițel și ajungem la etajul 3, de unde pleacă alte 5 tobogane, unul mai spectaculos decît celălalt.

Primul este Racer, un tobogan tricolor, și triculoar, adică are 3 culoare, fiecare colorat diferit, pe care 3 inși se pot da în paralel, sub formă de concurs. La sosire există cronometre, dar nu le-am văzut funcționînd, indică niște timpi aiurea. Teoretic ar fi interesant să stabilești recorduri. Ăsta e un tobogan drept (ca profil de fund), iar marginile laterale sînt mici, încît la un moment dat, într-un viraj de 360 grade, abia reușești să te menții pe culoar, iar gleznele resimt tot efortul, izbindu-se de mantinelă.

De lîngă Racer pornește The Galaxy, un tobogan scurt, dar spectaculos, cu efect bumerang. Îl recunoașteți ușor, e galben cu gri și are un ditamai derdelușul care spînzură deasupra piscinei cu valuri, o contrapantă, ca aterizarea de la trambulinele de schi, cea mai vizibilă structură dacă vă uitați spre tavan. Pe acest tobogan se folosesc colace. Cursa este scurtă, abia ce pornești și intri într-o spiră completă, la capătul căreia cazi în gol. Adică o pornești pe o coborîre abruptă, care îți ridică sîngele spre emisfere înalte, și care se continuă cu o contrapantă. Recapitulez. Cursa e cam așa: pornești lent, te înșurubezi, dar viteza încă nu anunță nimic, apoi deodată pare că te prăbușești, ca imediat să urci la deal, încetinind, de unde cobori înapoi, cu fața sau cu spatele, cum se nimerește. Nu știu dacă e calculat și pentru agabaritici, pentru că eu aproape am dat cu picioarele de marginea de sus a pantei, dar teoretic toată lumea se oprește pînă să ajungă acolo.

De lîngă el pleacă Quasar, cel mai amețitor dintre toate! Un tub închis, roșu, în care prima senzație ochiometrică e că nu ai loc, care te înșurubează în toate direcțiile, în timp ce aluneci cu viteză, pe alocuri în beznă deplină, pe alocuri în zone iluminate prin mici ferestre succesive care accentuează senzația de viteză, înainte să te scoată într-o pîlnie enormă, din care pleci mai departe după ce îi dai vreo 2 – 3 ture, printr-o ieșire abruptă. Senzațiile sînt extraordinare, totul se desfășoară cu rapiditate, abia îți dai seama ce ți se întîmplă. Din păcate, și ăsta e un tobogan pe care l-am văzut funcționînd numai în 2 sau 3 din cele 6 vizite. La început nu mergea cică din motive de siguranță, remediate ulterior, așa că probabil nu va mai fi cazul să îl găsiți oprit.

Lîngă el e toboganul cu efecte speciale, Pulsar. Cu colac. Tub închis, alb imaculat (pe dinafară albastru, ca să știți de care vorbesc), cu puține repere vizuale, mai degrabă simți mișcarea decît o vezi (albul acela dă niște stări interesante). Se alunecă destul de repede, aș zice că e cea mai mare viteză după Supersonic și Quasar (astea 3 sînt de viteză). Teoretic, la plecare îți poți alege un efect special, care constă în iluminarea specială a traseului și imitarea unor zgomote (de pildă furtună), dar asta a funcționat numai la primele vizite.

Și am ajuns și la ultimul tobogan, Andromeda. Lat, închis, tot pentru colace, colorat divers, iluminat natural, căci trece prin exterior. Ziua se văd lejer diferitele sectoare – portocaliu, albastru etc., noaptea în schimb nu se vede mai nimic, e aproape beznă. Prima caracteristică specială este lățimea, care te face să te legeni de pe un perete pe celălalt și aproape să te întorci cu spatele la vale. A doua este că are 2 sectoare în care urci. Jeturi puternice de apă te împing la deal. Aproape de ieșire este un soi de hop în lateral, nu-mi dau seama cu ce scop, fie nu a putut fi evitat, fie ca să te arunce în lateral, pentru o ultimă bălăngăneală. Aici e bine să ai picioarele sus, și nici vreo altă parte a corpului să nu atingă toboganul, doar colacul.

Astea sînt toate. Pe toboganele de copii nu m-am dat, că nici n-am voie, dar pe celelalte le-am utilizat in extenso. După cum le-am descris, fiecare e cu schepsisul și cu farmecul lui. Dacă tot ești acolo, merită luate la rînd. Numai să nu aveți probleme cu amețeala. În cazul ăsta, încercați-l pe cel mai ușor și vedeți după aia. Ca lejeritate, aș zice că Supernova, Andromeda și Racer sînt cele mai inofensive. Și poate Supersonic, e drept și scurt, dar foarte rapid. Oricum, toate sînt decente, nici unul nu poate fi catalogat extrem, nebunesc etc. La unele se pot simți rosturile, trecerile dintre segmente, dar fără să fie deranjant. Presupun că sînt întreținute periodic.

Repet, ca să meargă totul bine, țineți picioarele apropiate sau încrucișate și tălpile sus, iar la sosire este indicat să vă dați repede la o parte, din precauțiune. Mîinile nu au ce căuta în exterior, nu vă apucați de margini.

Vă lămuriți ceva mai bine despre tobogane din clipul anexat, unde apar toate, inclusiv cele pentru copii. Din cîte văd, clipul e făcut de unii care cu asta se ocupă, fac reportaje filmate despre tobogane acvatice de pe glob.

Sub tobogane se află o piscină cu valuri. Intrarea e largă și lină, pavată cu gresie aderentă. Poți sta așezat la margine, unde valurile vin și pleacă, exact ca la mare. Aici e distractiv pentru copii mai degrabă decît pentru adulți, pentru că nu e vorba de înot, doar stai așa în apă și aștepți să te ridice cîte un val. Copiii nu au voie aici fără colac sau un mijloc de plutire (baghete din alea, de care se găsesc din plin primprejur).

La capătul piscinei este o zonă de înot, de lungime semiolimpică și 3 culoare (nedespărțite, doar marcate pe fund prin 3 dungi, ca la orice bazin). Teoretic aici poți face bazine, dar numai cînd nu merg valurile. Cînd merg valurile, copiii nici nu au voie în sectorul cel mai adînc. Mă îndoiesc că cineva vine la Therme special ca să înoate, și de fapt nu am văzut pe nimeni să folosească așa zona asta, ar fi contraproductiv, stai pe margine și aștepți pauza la valuri ca să faci cîteva bazine. Cu toate astea, ar fi fost binevenit un bazin special de înot, cu apă ceva mai rece, probabil că ar fi fost folosit.

Cu asta am cam epuizat zona de parc acvatic. E compactă, dar diversă. Scenografia nu e spectaculoasă, din lipsă de spațiu (toboganele nu imită cascade, jungle, rîuri), dar nu contează, distracția e asigurată.

Zona Galaxy însă mai are o mulțime de dotări. În primul rînd, multe șezlonguri, răspîndite printre palmieri, căci Therme este și o adevărată seră de plante tropicale, de la palmieri la orhidee. Din loc în loc găsim și suporturi cu aer cald pentru uscat prosoapele și rafturi pentru depozitat diverse, inclusiv paharul gol, ca să nu îl lăsăm pe jos. Teoretic șezlongurile nu se pot rezerva, dar asta e valabil numai în caz de aglomerație, să nu îl ții ocupat dacă nu îl folosești. Vă doresc să nu nimeriți o asemenea situație.

Există și un mic bazin pentru copii, mai mult o băltoacă, mică, foarte puțin adîncă, fără alte facilități, în care se pot bălăci de-a bușilea copiii cei mai mici.

Avem apoi zonele de relaxare, care ocupă un spațiu însemnat (Galaxy este de fapt cea mai întinsă și complexă zonă). Zona interioară de relaxare are o piscină destul de mare, cu banchete și mese, bar și zone de hidromasaj, înconjurată de alte zeci de șezlonguri. Are apoi cîteva paturi de hidromasaj „uscate”, adică un soi de saltele cu apă, din cauciuc, prin care simți efectul jeturilor puternice de apă. Contra cost. Înainte să le folosiți, citiți atent instrucțiunile, ca să știți cum să mînuiți panoul de comandă și să vă bucurați din plin de experiență. Lîngă ele, se află cîteva șezlonguri cu lămpi terapeutice, cromoterapie, sau infraroșii, nu prea am înțeles tărășenia. Tot în zona asta se găsește un loc de joacă pentru copii, evident bazat pe bălăceală, și o zonă dotată cu monitoare și playstation-uri, unde poți sta tolănit și te juca „videogames”, lîngă care e și un bufet cu înghețată.

Cititorii pasionați găsesc un colț de lectură, amenajat printre cărămizi de sare, numit chiar așa – „biblioteca de sare”, cu fotolii și sumedenie de cărți. Inclusiv noutăți. Astă toamnă (-iarnă) am fost acolo la scurt timp după Gaudeamus și am remarcat titluri ca Llosa – „Cinci colțuri”, sau Radu Paraschivescu – „Aștept să crăpi (de astăzi în prime time)”, care abia fuseseră lansate la tîrg. Deci cineva se ocupă să țină biblioteca la zi. Dacă nu mă înșel, sînt și titluri în englezește.

Odată cu extinderea, s-a făcut un bine și iubitorilor de saună, și acum în zona Galaxy se găsesc și 3 saune cu aburi, cu arome diferite. Se poate sta pe scaune individuale, din piatră, fiecare cu sistem de răcorire cu apă proaspătă. Atîta doar că temperatura nu e prea ridicată, din cauză că în permanență se fîțîie cineva pe ușă.

Despre dotări firești, ca toalete și dușuri, nu e cazul să intru în detalii, sînt prezente în mai multe locuri.

Avem apoi piscina exterioară, evident tot cu apă termală, cu acces dinspre interior, cu paturi cu jacuzzi și pool-bar (funcțional numai vara). Asta e atracția principală de iarnă, o bălăceală aici, noaptea, cînd afară ninge, iar aburii ce se ridică din apă, în care săgetează luminițele fulgilor de zăpadă, creează o atmosferă de mister, este de neuitat.

Vara funcționează și o plajă de nisip, cu șezlonguri, locuri de joacă (și uscat, și acvatic), beach-bar, ecrane imense pentru evenimente sportive etc. Nu am fost vara, pentru că mi se pare mult mai interesant să beneficiez de calitățile apei termale iarna, așa că nu pot intra în detalii.

La toate se adaugă un lac, cu rol peisagistic (probabil și tehnologic, ca zonă de deversare a apelor, sau ceva de genul), pe marginea căruia te poți plimba și sînt amenajate terase cu gazon pentru plajă sau restaurant (plus loc de fumat cu scrumieră – din păcate am văzut chiștoace aruncate în lac).

Evident, zona Galaxy are și un bufet, un restaurant autoservire și un „vitamin-bar”, despre care o să vorbesc mai încolo.

Pentru cei ce caută liniște, există și așa ceva, în locurile mai retrase, mai depărtate de zona toboganelor și a piscinei cu valuri (de pildă dincolo de piscina cea nouă, cu bar). Ai unde sta liniștit, cu o carte și o băutură. În zona toboganelor, chiar dacă e liber, e ceva chirăială.

Zona The Palm este destinată relaxării. Ca urmare, copiii între 3 și 16 ani nu au voie aici (verificarea e ochiometrică sau pe bază de buletin). Copiii sub 3 ani au voie, în ideea că stau cuminți pe șezlong, și că oricum în alte zone nu au ce face, așa că părinții se pot bucura de relaxare aici.

Partea centrală este ocupată de o piscină mare, cu golfulețe și „separeuri” pe margine, unde sînt paturi cu jacuzzi, cu bar, înconjurată de palmieri și orhidee, printre care se află nenumărate șezlonguri. În afară de ea, tot la interior se mai găsesc 3 piscine mai mici, cu ape mineralizate, aroma-terapeutice: una cu sare (pentru sănătatea pielii), una cu litiu (pentru buna dispoziție) și una cu calciu și magneziu (pentru sistemul osos). Și ele, cu locuri de șezut pe margine. Mai există și o saună cu aburi și un restaurant autoservire.

La exterior e cam ca la Galaxy: piscină cu bar, hidromasaj (duș tip „cascadă”) și „crazy river” (o zonă cu curent de apă), terasă de bronzare, terasa restaurantului, plajă de nisip cu teren de fotbal, baruri, lac cu insulă.

Zona Elysium este cea mai mică, situată la etajul zonei Palm. Are o mică piscină cu seleniu și zinc, cu felurite beneficii pentru metabolism și nu numai. Și piscina asta are un bar, plus priveliște panoramică, de la etaj, către zona The Palm.

Punctul forte aici sînt saunele, în număr de 6, cu diferite temperaturi, arome, grade de umiditate și dotări. Una din ele de pildă funcționează ca cinematograf, așa că temperatura este mai umană, ca să nu fie nevoie să ieși după 10 minute, să poți rezista ca să afli cine e vinovat, sau dacă rămîn împreună, sau dacă își ia alt cîine. Alta funcționează și pe post de salină. Le descoperiți pe toate pe site, în zona asta nu am fost, așa că nu pot spune prea multe. Știu că aici sînt și cabine de masaj, dușuri, un restaurant a la carte și o terasă exterioară. Accesul cred că e permis numai peste 16 ani.

Cam asta ar fi descrierea complexului. Între zone te poți plimba, dar plătești diferența. Biletul pentru Elysium îți permite acces la toate zonele, cel pentru The Palm permite acces și la Galaxy, iar cel pentru Galaxy numai aici. Deci, orice mutare „în sus” costă (o dată, nu la fiecare trecere). În jos – nu.

În interiorul Therme se găsesc baruri (în piscinele principale din fiecare zonă, și interior, și exterior, și exclusiv în piscine, nici unul „pe uscat”), beach –baruri (numai vara, în zonele exterioare), un bufet snack-bar (zona Galaxy, etaj 1, pe scările care urcă spre tobogane), restaurante autoservire (unul la Galaxy și unul la The Palm), vitamin-bar (la Galaxy), un bufet cu înghețată (tot la Galaxy) și un restaurant a la carte (la Elysium).

Vitamin-bar vinde sucuri proaspăt stoarse și smoothie-uri (sper să nu greșesc, nu mi-am băgat nasul decît o dată acolo, de curiozitate).

Restaurantele cu autoservire au în principal produse de calitate semipreparate, gen „benzinărie” – cărnuri pane sau grătar cu garnituri, rulouri de tortilla cu somon sau pui, sandvișuri, ceva supe, orez, legume, cartofi, prăjituri, apă, sucuri, ice-tea.

Gătesc pe loc paste (au vreo 2 feluri de paste, le fierb la comandă la o tejghea botezată Pasta Show, și 3 sosuri) și burgeri (îi fac pe plită la comandă).

Mese sînt destule, și pe toate sînt ceva condimente – ketchup, maioneză, sare, piper.

La restaurantul a la carte nu am fost.

Barurile au destule băuturi reci, din păcate nu am reținut dacă au cafea. Au cola, ice-tea, apă, niște cocktailuri colorate pentru copii, alte cocktailuri pentru adulți, 2 – 3 tării, 2 – 3 lichioruri (dimineața merge un Kahlua în loc de cafea), prosecco, bere, vin. Toate servite exclusiv în pahare de plastic. Ultimul lucru de care ai nevoie într-o piscină ar fi cioburi transparente de sticlă. Chiar și la restaurant, vesela e de plastic. Mi se pare o precauție la locul ei, să găsești un ciob pe fundul piscinei poate însemna închiderea ei pentru o săptămînă.

Snack-bar-ul de la Galaxy are 2 – 3 gustări (gen fîșii pane de pui și cartofi prăjiți), înghețată și băuturi răcoritoare.

Totul se consumă la masă, inclusiv înghețata, numai băuturile se pot lua la șezlong.

Therme organizează și tot soiul de evenimente, brunch-uri, concerte, evenimente pentru copii, zile tematice, ore de gimnastică, de cosmetică și altele. Nu am fost la nici unul, n-am ce povesti. Cine e interesat găsește programul pe site sau FB. Și saunele au sesiuni programate de aruncat apă pe pietre, denumite aufguss. Cuvîntul ăsta e tot ce au luat din cultura nemțească a saunei, faza cu lăsat costumul de baie afară din saună nu se aplică, e chiar expres interzisă.

În primul an nu au trecut 3 luni fără să mai inaugureze cîte ceva. Asta probabil pentru că nu au deschis cînd era completă construcția. Probabil și pe viitor, la un ritm evident mult mai lent, vor mai adăuga cîte o atracție, vor mai modifica cîte ceva. În fine, nu pot vorbi în numele lor, n-am nicio informație, doar mă gîndesc că așa procedează în general cam toate parcurile de distracții. Cine știe, poate pregătesc și ceva spații de cazare, vreo bază de tratament, se pot face multe acolo, și terenul pare să fie întins. Am încercat să-mi dau seama unde e forajul, am o bănuială, și cu ocazia asta am văzut că au anumite dotări destul de departe de clădiri, deci au mult teren.

Să vedem notele juriului.

La servicii scad o țîră pentru că salvamarii ar merge să mai fie instruiți nițel în relații publice.

Cazare nu există (încă?).

La masă am scăzut pentru că nu te bucuri chiar cea mai fină gastronomie.

Cadru natural de unde? O cîmpie anostă. Eu am citit criteriul ăsta drept amplasare, care aș zice că e cît se poate de bună, în zona aeroportului, cu acces lejer de pe o șosea principală. Am scăzut nițel pentru că nu e clar cît e de accesibil cu taxi.

La distracție/relaxare nu pot da mai puțin de maxim. Chiar ai parte de ele din plin.

Poze nu am făcut, nu am avut niciodată camera la mine, dar las un clip reprezentativ.

Data sejurului e cea mai recentă vizită.

Recomand fără discuție o vizită aici, distracția și relaxarea sînt garantate. În plus, este singurul asemenea loc pe o rază de cîteva sute de kilometri, și e păcat să nu îi treceți pragul. Trebuie să fii excesiv de cusurgiu ca să găsești motive de a nu merge acolo. Cu excepția unuia singur: aglomerația. După cum am zis și pe undeva prin capitolele de la început, e o mare diferență între cînd e gol și cînd e aglomerat, de fapt ca la orice obiectiv turistic. Oricum, toate dotările funcționează și dacă e liber, nu numai cînd e plin. Eu unul nu m-aș duce cînd e aglomerat.

Hai că închei, că de cînd scriu mi s-a făcut chef de bălăceală termală și tobogane, mă duc să-mi caut slipii. Plus că am încropit deja o mică nuvelă, mai lipsesc dedicația și mulțumirile de pe pagina de gardă.

Rog să se anexeze clipul următor, în care niște tipi care fac recenzii la parcuri acvatice prin Europa au filmat toate toboganele de la Therme. Dacă vă interesează, le găsiți ușor pagina de net și vedeți acolo mai multe youtube

---

VIZUALIZĂRI: 11335 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI