Clădiri vechi ce fac istoria Brăilei (2)

TIPĂREȘTE

Vă invit, dragii mei, să ne continuăm plimbarea pe străzile orașului Brăila, în zona veche, pentru a descoperi alte clădiri de patrimoniu impresionante, adevărate atracții locale, multe dintre ele reprezentative pentru prosperitatea orașului de sfârșit de sec. XIX și început de sec. XX, până la declanșarea primului război mondial.

Din Piața Traian o luăm agale pe str. Mihai Eminescu (fostă str. Bucuresci, str. Regală și Republicii) și cam vis-à-vis de Teatrul Maria Filotti, pe str Cojocari, observăm o clădire frumoasă, ajunsă într-o stare jalnică de degradare, sediul unei importante instituții de artă a Brăilei, Societatea Filarmonică "Lyra", societate muzicală înființată în 1883, fiind una dintre cele mai vechi instituții de acest gen din România.

Clădirea a fost ridicată între 1924 - 1926, pe un teren viran, atribuit în mod gratuit de primarul de la acea vreme, Radu Portocală, teren donat orașului prin testament de fostul primar al Brăilei, între 1906 – 1910, Dumitru Ionescu (pe vremea aia primarii erau filantropi și dădeau ceva orașului, azi s-au cam schimbat regulile joculuiː urbea este ˮfilantropulˮ primarului... asta-i la modul general valabil). Sursele de finanțare au fost fondurile strânse din contribuțiile locuitorilor orașului (profesori, negustori, muzicanți, etc.) dar și din contribuția generoasă a celui care a fost George Cavadia. George Cavadia, sau ˮDogele Brăileiˮ cum era cunoscut la acea vreme, a fost un cetățean important al Brăilei, mare proprietar de terenuri agricole, fost consul al Spaniei la Brăila, compozitor, un om erudit cu o vastă cultură. Faima frumoasei sale voci de bariton s-a dus peste hotare, așa că nu e de mirare că a cântat împreună cu Carusso la Monte Carlo. A avut și o contribuție la lansarea marii artiste care a fost Hariclea Darclée, născută la Brăila în 1860.

Pe scena LYREI au încântat, cu vocile lor, renumiți artiști ca Elena Teodorini, Petre Ștefănescu Goangă, Niculescu Basu, Ion Voineag, Ianis Xenakis, ș. a.

O perioadă, în regimul comunist, interesul pentru muzica clasică a scăzut, dar prin anul 1974 un mare iubitor de muzică, dr. Nicu Teodorescu, a pus bazele unei orchestre simfonice și unui cor mixt, ambele purtând numele LYRA, formații care ani buni au încântat iarăși sufletele și inimile iubitorilor de muzică.

La parterul sălii filarmonicii a funcționat multă vreme un cinematograf, al cărui nume a fost Lira (litera y a fost înlocuită cu litera i).

Revenim din str. Cojocari pe str. Mihai Eminescu și ochii întâlnesc intrarea actorilor a Teatrului ˮMaria Filottiˮ. Este o clădire de sine stătătoare care pe vremuri a fost ˮFarmacia Regală Berechetˮ sau ˮFarmacia Curții Regaleˮ, farmacia elitei brăilene. Edificiul construit în 1858 cu destinația de farmacie, a avut diverși proprietari (primul a fost Sofocle Rasty Petzalis, unul dintre fondatorii Societății Filarmonice "Lyra", despre care am vorbit mai sus), mai cunoscut fiind prof. dr. Mina Minovici, de la care l-a cumpărat farmacistul C. Ionescu-Berechet (fost senator, editor al unei reviste de specialitate și șeful Colegiului farmaciștilor din Brăila), tatăl mai cunoscutului actor și regizor al Teatrului Național București, Mihai Berechet. Clădirea se remarcă încă prin bogăția decorației fațadei, multe din ornamentele sale inițiale dispărând de-a lungul timpului. De o parte și de ata a ușii de la intrare sunt doi atlanți ce sprijină clădirea.

Clădirea are şi în prezent o culoare şi o arhitectură ce ies în evidenţă faţă de edificiile de lângă ea.

Pe strada Mihai Eminescu se află, într-o stare mai bună sau mai puțin bună, multe clădiri ce au aparținut în mare parte negustorimii bogate a Brăilei. Casele, cu etaj, au fost construite ținând cont de ocupația proprietarului, la parter spațiu destinat activității negustorești, iar la etaj odăile de locuit. Termenul care caracterizează modul în care au fost realizate aceste edificii este acela de ˮarhitectură urbană comercialăˮ.

Aș remarca faptul că edificiile care au fost reabilitate arată deosebit de bine, cum ar fi clădirea de pe str. M. Eminescu c/c (colț cu) str. Rahovei, sau cea amplasată lângă ea (casa N. Banu) ce are amplasat, în partea superioară, un bust al domnitorului Mihai Viteazu, ori clădirea situată pe Bd. Al. I. Cuza c/c str. M. Eminescu, acum sediul unui partid politic și încă alte câteva.

Tot aici au fost și câteva hoteluri/hanuri, două dintre ele fiind mai frumoase, ieșind în evidență prin arhitectura lorː Hotelul ˮPescărușˮ, fost Hotel ˮBristolˮ, datat 1892, Hotelul ˮDeltaˮ, fost Hotel ˮHigh Lifeˮ, datat 1908, Hotel Regal, amplasat într-o clădire cu valoare istorică, restaurată, sau Hotel St. Petersburg, situat la intersecția Str. M. Eminescu cu Bd. Al. I. Cuza, acum sediul unei instituții aparținând Primăriei.

O adevărată bijuterie arhitectonică, Hotelul ˮPescărușˮ se ˮbucurăˮ de un prezent tragic, de parcă l-ar urmări un blestem. Starea de deteriorare avansată, în care a ajuns, parcă ne povestește trecutul său nu tocmai fericit. Clădirea gândită inițial a fi casă de modă, și-a schimbat (de fapt proprietarul i-a schimbat) destinația în cea de hotel (Hotel ˮBristolˮ). Și cam de aici încep necazurileː după terminarea construcției aceasta s-a fisurat astfel că a trebuit să fie demolate fațada și tavanele. Noua fațadă a fost refăcută în stilul eclectic, de factură academică. Chiar și în starea de ruină de azi se pot distinge ornamentele ce împodobeau fațada, caracteristice stilului arhitectonic. Frumusețea clădirii a făcut ca ea să fie considerată multă vreme o emblema a orașului, prezentă pe numeroase cărți poștale vechi.

Toate aceste clădiri sunt incluse în lista monumentelor istorice în Ansamblul ˮstr. Mihai Eminescuˮ.

Aș face o mențiune specială pentru două dintre clădirile situate pe această stradă. Doresc să le evidențiez nu neapărat pentru că ar avea ceva special în arhitectura lor sau că ar fi deosebit de frumoase, ci prin ceea ce a reprezentat pentru Brăila primul lor proprietarː Nedelcu Chercea.

Nedelcu Chercea, de profesie inginer, mare industriaș, filantrop, a fost una dintre personalitățile remarcabile ale Brăilei. Bucurându-se de o viață lungă (a trăit 89 ani, între anii 1857 - 1946) a avut timpul necesar și bineînțeles posibilități financiare adecvate, ca să întreprindă acțiuni filantropice deosebite. În comuna unde s-a născut (Vatra Veche), devenită ulterior, chiar în timpul vieții lui, un cartier al orașului, ce-i poartă numele, Nedelcu P. Chercea, a construit o școală, grădiniță, primărie, biserică (cu hramul Sf. Mina) și dispensar, edificii care au fost date brăilenilor cu act de donație, toate funcționând și astăzi cu destinația inițială (cu excepția primăriei care devine cămin cultural în perioada comunistă).

În centrul orașului a construit clopotnița bisericii Sfinții Mihail și Gavril, din Parcul Traian, iar o clădire (una dintre cele două despre care vorbeam mai sus) de pe actuala str. M. Eminescu, fostă Regală, a fost donată Comunității Israelite din oraș în ea aflându-și locul un dispensar. Pentru cinstirea eroilor din comuna Chercea morți în primul război mondial, lângă biserica Sf. Mina, a ridicat, în 1936, un monument care avea în vârf un vultur de bronz, element ce a dispărut (hai s-o zicem pe de-a dreptul: furat de niște netrebnici) în anul 2013.

Nu trebuie uitate două dintre proprietățile acestei personalitățiː casa de pe str. M. Eminescu c/c str. Griviței, construită în 1897 și inclusă pe lista monumentelor istorice, sau clădirea ce poartă înscris pe frontispiciu ˮDonatori Ana și Nedelcu P. Cherceaˮ și anul 1895.

Și înainte de a încheia prezenarea acestui mare om trebuie spus că deviza lui Nedelcu P. Chercea a fost „Totul pentru patrie, nimic pentru noi”. Minunată deviză! Atât de minunată încât a fost preluată, cu mult sârg și dăruire (demne de o cauză mai bună) și în zilele noastre, în mod special de ˮprotipendada politicăˮ, dar puțin modificatăː ˮTotul pentru NOI, nimic pentru patrieˮ (sic!) »:(

În anul 2003, pentru meritele sale, Nedelcu P. Chercea a primit titlul de cetățean de onoare, post-mortem, al orașului Brăila.

Intrăm pe str. Ana Aslan (fostă Sf. Nicolae, Iancu Slătineanu și Eliberării), pentru a admira și aici câteva clădiri interesante, frumoase și pline de istorie.

Aș începe cu casa Jean Troianos, una dintre cele mai frumoase clădiri de patrimoniu din oraș. Cunoscută de toți brăilenii sub denumirea ˮCasa cu stafiiˮ, edificiul a fost ani buni sediul Căminului pentru persoane vârstnice ˮSfântul Nicolaeˮ. Edificiul îți atrage privirea datorită arhitecturii sale bogate, luxoase, în stilul art-deco care, împreună cu povestea ei, cea care i-a dat supranumele de ˮCasa cu stafiiˮ, îi dă o aură de mister și mai puternică.

Povestea spune că, un grec foarte bogat, Nicolachi Mavrocordulas, negustor de grâne, a ridicat această superbă clădire pe la începutul sec. XX (1910). Și pentru că avea de toate (ˮavem di tătiˮ), avere, situație deosebită, ce-i mai lipsea omului? O nevastă. Dar nu orice soață, ci una tânără, focoasă și mai ales frumoasă, fără avere. Și cum avea o vârstă numaˊ bună de însurat (cca. 60 ani, cam tomnatic, nu? ;) ) a pornit să-și caute o soață. În periplurile sale de vânător pasionat, întâlnește, într-o iarnă, prin câmpia Bărăganului, în gospodăria unui țăran, visul vieții sale. Voica, foarte tânără, deosebit de frumoasă de care bineînțeles că se îndrăgostește lulea. Ce mai tura-vura, o ia de nevastă, și pentru ea construiește casa despre care facem vorbire. Însă, cu timpul, gelozia nu întârzie să apară. Și pe bună dreptate, pentru că fata, ˮinimă zburdalnică, ochi alunecoșiˮ, își mai domolea oful tinereții, când boierul era plecat la vânătoare, cu un ibovnic de-un leat cu ea, frumos, probabil și viguros. Pân-la urmă-i prinde asupra faptului și o împușcă pe prea frumoasa Voica.

De atunci casa și-a schimbat proprietarul de nenumărate ori, unii locuind aici doar câteva săptămâni. Motivul? O fantomă, probabil sufletul Voicăi, își făcea apariția noaptea și bântuia. Un singur propietar a rezistat mulți, mulți ani și nu s-a speriat de fantomă. Statul comunist, obișnuit cu astfel de fenomene (să ne aducem aminte de Marx și de a lui proorocireː ˮo fantomă umblă prin Europa. E fantoma comunismuluiˮ), după naționalizare a stăpânit-o ani în șir, aici avându-și sediul diverse instituții ale saleː administrație financiară, cămin de bătrâni. Astăzi faima rea o face să fie nelocuită.

Ne îndreptăm pașii spre str. M. Eminescu și pe aceiași parte cu casa despre care am vorbit mai sus, întâlnim o altă clădire minunată. Este casa în care a locuit o mare personalitate a orașului Brăilaː Leonte Moldovan.

Născut pe meleaguri transilvănene, Leonte Moldovan se stabilește la Brăila, după absolvirea Facultății de Litere și Filozofie din București, ca profesor de istorie la Liceul Real (azi Colegiul Național ˮNicolae Bălcescuˮ). Este remarcabilă activitatea sa din afara școlii, marcată puternic de iubirea de țară și neam cu care a venit din Ardeal, situându-se permanent în fruntea oricăror manifestări naționale ce au avut loc în urbea al cărei locuitor devenise.

Ziarist, înființează la Brăila ziarul ˮLupta naționalăˮ, participant activ al Ligii Culturale, luptător remarcabil pentru drepturile românilor din Ardealul aflat sub ocupația austro-ungară.

Pleacă din învățământ, devine avocat, conduce baroul din Brăila, apoi este ales, în 1907, primar al Brăilei. Devine senator, deputat iarăși senator și președinte al Senatului (1934 – 1935).

Cu adevărat o personalitate a acestui oraș, care nu are nici măcar o placă comemorativă pe casa în care a locuit atâția ani. Rușinică!!! :(

La intersecția acestei străzi cu str. Hepites găsim o casă ce are două plăci memoriale amplasate pe perete, care ne spun că aici au locuit două figuri ilustre ale medicinei românești, personalități nu numai naționale dar și de recunoaștere internaționalăː Constantin C. Hepites și Ana Aslan. Casa, veche de peste 150 de ani, se află în bună stare.

Constantin C. Hepites este cunoscut prin opera sa grandioasă Farmacopeea Română, prima lucrare de acest gen din România în epoca modernă, dar și printre primele din spațiul european. Cu studii serioase în farmacie și medicină la Universitatea din Viena. După cum spuneam o personalitate de prim rang a orașului, Constantin C. Hepites a ocupat funcții importante în administrația localăː a fost medicul Brăilei, primar, președintele Camerei de Comerț, președintele comitetului de inițiativă pentru înființarea Bibliotecii și a Muzeului Brăilei.

Cealaltă pesonalitate despre care pomeneam, Ana Aslan, este mai cunoscută prin faptul că a trăit într-o perioadă mai apropiată de zilele noastre. Născută, se pare, în această casă, Ana Aslan (1897 – 1988) unul dintre cei cei mai celebri români ai sec. XX, reputat om de știință în domeniul medical și anume în gerontologie. În timpul studiilor universitare lucrează alături de renumitul neurolog Gheorghe Marinescu.

Înființează în 1952 primul institut de geriatrie din lume și în 1972 crează, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu un medicament minune pentru vârsta a 3-aː Gerovital H3. De efectele pozitive ale acestui medicament s-au bucurat nenumărate personalități internaționale din lumea politică și artistică și nu numai, pe care nu-i mai amintesc aici că-s duși unii dintre ei, Dumnezeu să-i odihnească! , cu excepția unuia care face suta anul ăstaː Kirk Douglas. Elaborează și alte medicamente pentru care primește brevete de inventator.

Și tot aici la nr. 42 – 44, c/c cu str. M. Eminescu se află una dintre fostele proprietăți ale lui Nedelcu P. Chercea.

Cred că am umblat destul pe străzile Brăilei și am cam obosit. Din acest motiv dar și pentru că nu vreau să abuzez de răbdarea cititorului cu un review prea lung, știu că unora nu le plac review-urile prea stufoase, mă opresc aici.

Vă dau întâlnire să vedem și să cunoaștem Brăila prin casele sale vechi, mergând pe alte străzi, într-un alt articol.

La bună vedere!

---

VIZUALIZĂRI: 5653 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI