Brăila (II) sau “Sic transit gloria mundi”

TIPĂREȘTE

“Toate-s vechi / Și noi sunt toate” . Tot astfel și în Brăila - o foarte frumoasă îmbinare a trecutului cu prezentul.

Prezentul nostru a fost... prezența în fața hotelului, de unde ne-a luat ghida, șoferul și autocarul, pentru a ne duce la debarcaderul de unde vom lua vaporul pentru croaziera de o oră pe Dunăre. Am crezut că suntem numai noi, dar - ți-ai găsit! Când a năvălit puhoiul, am crezut că vom face croaziera în costume de scafandru, pe fundul Dunării! Aș, vaporul nici n-a simțit! Ne-am fâțâit noi în sus și în jos, am văzut șantierul naval, solozurile de cereale (încă se exportă la greu!), iar în sensul către Galați am admirat mărețul pod peste Dunăre, din apropierea Galațiului. Este un pod hobanat, cu o lungime de 500 de metri, aflat la o înălțime de 62 de metri - pilonul central.

Ceea ce ne-a surprins - credeam că e valabil numai în Olanda - au fost multele și frumoasele case plutitoare de vacanță unde, cei cu dare de mână, își petrec verile. Frumos!

Odată întorși la mal, ne-am dus în apropiere, unde se află amenajată o scenă, unde se țin spectacole de tot felul, de la muzică simfonică la muzică ușoară, rock, pop, popa... și altele.

Ne-am reluat plimbarea pe frumoasa și lunga faleză a Dunării, unde, pe spațiul verde frumos amenajat, am privit sculpturile realizate cu ocazia unei Tabere de Sculptură organizate la Brăila, tabără asemănătoare cu cea de la Măgura, din apropierea Mânăstirii Ciolanu.

Faleza are mai multe trepte cu alei, dar, deocamdată, nu sunt amenajate în totalitate. Ancorate la mal, tot felul de ambarcațiuni atât private cât și ale marinei. Printre ele, vasul regal Borcea. Lung de 40 de metri, este primul vas construit de inginerii români, lansat fiind la apă - cum altfel, fiind vapor! - în anul 1914. Este un vapor cu abur, propulsat de zbaturi... ca pe Mississipi. A fost folsit ca iaht al regelui Ferdinand, participând și la primul război mondial. Din 1999 este trecut, pe merit, în patrimoniul național.

Mai departe am dat, tot ancorată, peste Centrul de Informare și vizitare, care adăpostește un interesant muzeu cu diorame despre Deltă și zona din jur.

Ancorat și blocat la mal se află și vasul prezidențial al cuplului Ceaușescu. După o vizită în orient, vâzând luxul altor dictatori, Ceaușescu a ordonat construirea unui vas prezidențial. Luxos, ca toate lucrurile personale, vasul prezidențial Mureș a fost construit în anul 1979. Totul e la superlativ - cum altfel - de remarcat fiind salonul central, care este cel mai mare salon din lume nesprijinit de stâlpi, pentru nave de clasa acestui vapor! Acum, în mod fericit, a fost luat în grijă de Marina Militară română, fiind folosit doar în scop administrativ - ședințe, conferințe, recepții... de-ale lor.

“Navigând” în continuare - pe uscat - întâlnim o clădire imensă, cenușie, ternă. Este moara Violatos, construită de renumitul Anghel Saligny, româno-francezul care a construit, printre multe altele, podul de la Cenavodă. Este o moară cu aburi, construită fără aviz de construcție, în anul 1898. Are șase etaje! , și este construită pe piloni de lemn, legați cu ciment - o premieră în România! A fost fabrică de pâine și moară, asta fiind dorința lui Panait Violatos. De remarcat faptul că, printr-un tunel construit special, grâul era adus în fabrică cu ajutorul unor vagonete, nu cărat de hamali cu cârca.

Pe partea stângă, impozanta clădire a Romnav, aceasta fiind prima imagine care era văzută de cei care debarcau în portul Brăila. Construită tot de Anghel Saligny în urmă cu 110 ani, a fost preluată de un patron român, care a reparat-o și o folosește ca sediu pentru transporturi navale.

Revenim în oraș, unde, în zona Pieței Poligon, ne “lovim” de Casa Embiricos, construită în 1912, ce aparține unui armator grec - un sfert din populația orașului erau - cum altfel - greci. Casa a fost sediul unei mari firma grecești, M. Embiricos&Co, care nu numai că transporta grâu și cărbune, dar avea o linie trasatlantică de transport pasageri!! Astăzi, casa a devenit Centrul Cultural Nicăpetre (vă amintiți? - sculptorul asemuit cu marele Brâncuși!). Adăpostește un muzeu pe care, din păcate, nu l-am putut vizita.

Alături, tot o clădire frumoasă adăpostește biblioteca județeană Panait Istrati.

Pe colț, cu frumoase coloane (am eu ca am cu coloanele clădirilor!) se află și Casa Matzukis. Se pare că a fost prima casă din Brăila care a fost iluminată electric. În curtea Casei se organizează - din când în când - manifestări artistice - în 2019, Săptămâna muzicii Folk - Brăila.

Trecând pe lângă frumoasa - cum altfel - clădiri a Colegiului Economic “Ion Ghica” , ajungem în Grădina Publică/Grădina Mare din Brăila.

Trebuie să subliniez un lucru: nu știu cum se face (de fapt, știu, dar nu zic!) faptul că de multe ori ghida a spus: “Făcut/reparat/întreținut cu Fonduri Europene” !! Cinste edililor, care s-au gândit și la binele orașului, nu numai la... alte alea. Se pare că ei au moștenit o idee a vechilor armatori/localnici, care spuneau cam așa: “Fac bine orașului și oamenilor, pentru că pe ei și datorită lor mă bazez în prosperitatea mea” !!

Grădina publică (Grădina Mare) , (numită în sec. XIX Grădina Împărătească), am înțeles că a fost, și ea, reabilitată cu Fonduri Europene. Ne întâmpină încă de la intrare (ea, Grădina) cu flori, multe flori! La fel ca mai toată lumea, după ce admirăm frumoasa fântână arteziană, vizităm și noi punctele de atracție ale grădinii.

Castelul de Apă. A fost ridicat de un cunoscut arhitect, Elie Radu, în 1912, și alimenta jumătate din populația orașului. Inițial nu avea acea boltă din partea de sus, dar, pentru că, la un moment dat populația a crescut brusc, de la 30.000 la aproape 100.000 de locuitori, volumul de apă nu a mai fost suficient, drept pentru care a fost adăugată acea boltă. A tot trecut dintr-o “mână” în alta, fiind - la un moment dat un restaurant rotitor (!!), în final hotărându-se a fi reabilitat - cum altfel - cu Fonduri Europene, urmând a deveni obiectiv turistic, ce va urma să cuprindă un observator astronomic, un cinematograf și spaţii expoziţionale, precum și activarea vechii cupole rotative.

Foișorul din parc, sau Chioșcul de Muzică, este un monument istoric, construit în 1898, și este locul unde se desfășoară diferite manifestări - concerte de fanfară, cununii, dar este și un loc de relaxare.

Cascada cu statui, o cascadă unde, în anul 1894, au fost instalate două statui, un cioban și o ciobăniță, sculptate de Arturo Carrera, un renumit sculptor italian.

Casa Memorială Panait Istrati este un monument istoric, inființat cu ocazia aniversării centenarului celebrului scriitor. Este un mezeu, pe care nu l-am vizitat, dedicat ilustrului scriitor brăilean, pentru că acesta nu a avut o casă a lui, ca locuință. Având ca subiect unele opere ale lui, s-au făcut filme după nuvelele "Kira Kiralina", "Ciulinii Bărăganului", "Codin", "Balkán! Balkán! ".

Am coborât - și urcat la întoarcere - niște trepte, doar pentru a vedea cum arată intrarea într-una dintre sumedenia de galerii săpate de turci. Galeria este blocată pentru că s-a prăbușit demult, dar, prin prăbușire a creat un fel de vid care a făcut ca un depozit de cereale vechi de zeci de ani, să se păstreze intact!

Am vizitat și Biserica grecească “Buna Vestire” , care ne-a impresinoat prin măreția și bogăția ei! Greci, de!

Aici s-a încheiat turul nostru în frumoasa Brăila, oraș pe care - dacă îl vizitați fără un ghid - veți pierde multe!

Vacanțe multe și frumoase!

Web, aș avea rugămintea să inserați melodia la începutul reviewului. Mulțumesc frumos!

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 861 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI