Daca ajungeti pe aici, merita vizitat in Târgovişte...

TIPĂREȘTE

Despre oraşul Târgovişte n-o să dau prea multe detalii, pentru că le puteţi regăsi şi în alte review-uri, o să scriu câteva lucruri noi şi mai ales o să vă prezint câteva obiective pe care tocmai ce le-am vizitat.

Turnul Chindiei - Curtea Domnească

Din păcate, ce a mai rămas din Curtea Domnească este în plină restaurare, deci nu puteţi vizita decât turnul. Este bine de ştiut acest lucru.

Turnul Chindiei este cea mai importantă atracţie turistică din oraş şi totodată simbolul oraşului, elemente specifice turnului fiind prezente în stema oraşului, în partea de sus, dar şi în partea de jos. Până la momentul actual există două ipoteze privind originea numelui turnului, însă niciuna dintre acestea nu este recunoscută în totalitate. Cea dintâi susţine faptul că zona din vecinătatea turnului era locul de desfăşurare a unor ospeţe, denumite „chindii”. A doua ipoteză sugerează că numele îşi are originea de la cuvântul „chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldaţii ce apărau turnul aveau obligaţia să dea semnalul prin care cele cinci porţi ale oraşului să fie închise. După acest moment, era interzisă intrarea sau ieşirea din oraş pe tot parcursul nopţii, iar locuitorii aveau obligaţia de a nu circula pe străzi şi de a nu întreţine focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil oraşul de la mare distanţă.

La început, turnul era alcătuit din două etaje, iar accesul se făcea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alăturată sau de afară, cu ajutorul unei scări la purtător. Până în vârful turnului aveţi de urcat o scară interioară spiralată, pe alocuri destul de abruptă, în total 122 trepte de lemn.

Rolul turnului ca punct înalt de observare este folosit şi în ziua de astăzi. Deoarece oferă o bună perspectivă şi orizont larg deschis, membrii Societăţii Astronomice Române de Meteori observă adesea din acest punct diverse fenomene astronomice cum ar fi eclipsele de Lună sau de Soare, cometele strălucitoare sau conjuncţiile speciale dintre Lună şi planete. De asemenea, ruinele Curţii Domneşti dominate de Turnul Chindia constituie decor şi spaţiu propice punerii în scenă a unor piese de teatru şi scenete cu caracter istoric. Biletul de intrare este 5 lei, iar cu reducere (pentru grup) 2. 5 lei/pers.

Mănăstirea Dealu

Mănăstirea Dealu este o mănăstire de maici situată pe un deal din apropierea oraşului Târgovişte (aprox. 6km). O măicuţă este prezentă în biserică pentru a vă povesti istoria mănăstirii şi pentru a vă răspunde la întrebări. Mănăstirea se presupune că a fost întemeiată de Mircea cel Batrân, dar în documente este menţionat ca prim ctitor Radu cel Mare. Însă a murit înainte de a termina măreaţa ctitorie de la Dealu iar cel care a continuat lucrările a fost Neagoe Basarab.

Aici a fost instalată prima tiparniţă din ţările române, iar în 1508 a văzut lumina zilei prima carte, un Liturghier. Biserica (cu hramul Sf. Nicolae) este singurul corp arhitectural care s-a păstrat din vechiul ansamblu, fiind unul dintre cele mai importante monumente ale evului mediu din Ţara Românească. Pictura care împodobise iniţial interiorul bisericii (în 1515) nu s-a păstrat, în 1985 biserica fiind repictată.

Pronaosul bisericii adăposteşte mormântul lui Radu cel Mare şi racla cu capul lui Mihai Viteazul în două sarcofage din marmură. Capul lui Mihai Viteazul a fost adus aici în 1603, prin grija clucerului Radu Buzescu, după ce domnitorul a fost ucis mişeleşte pe Câmpia Turzii. Pe lespedea de mormânt care acoperă capul marelui erou, clucerul Buzescu a pus să se sape o frumoasă inscripţie, pe care o puteţi vedea într-una din pozele ataşate.

Intrarea este 1 leu/pers şi menţionez că biserica este în lucrări de consolidare şi restaurare, dar se poate vizita.

Mănăstirea Viforâta

Viforâta este o mănăstire cu obşte de maici (iniţial aici primii au fost călugării greci) ce datează încă din secolul al XV-lea. Mănăstirea a fost construită de Vlad Voda Înecatul (fiul lui Radu cel Mare), la 1530. În 1635 este refăcută din temelii de Matei Basarab, al doilea ctitor menţionat în documente. Tot atunci în locul călugărilor greci au fost aduse călugăriţe. Mulţumită lui Constantin Brâncoveanu, între 1712-1713, cu banii familiei princiare se înalţă zidul înconjurător, se pardoseşte biserica cu lespezi de piatră, se lărgesc ferestrele, se construiesc noi chilii şi se reface pictura. Astfel, el este considerat cel de-al treilea ctitor. În anii '60 ansamblul a fost refăcut cu ajutorul Patriarhului Justinian şi tot atunci s-au introdus gaze, apă curentă şi electricitate.

Numele mănăstirii - Viforâta - se presupune că se trage din încercările prin care a trecut ansamblul: năvăliri turceşti, incendii şi cutremure, jafuri şi alungări.

Iniţial, mănăstirea avea rolul de a găzdui maici bătrâne şi neputincioase şi preotesele rămase văduve, fără niciun alt sprijin. Un fel de sanatoriu, după cum ne-a povestit măicuţa-ghid, dar numai până în anul 1993. Astăzi aici trăiesc 80 de călugăriţe, excluzându-le pe cele care au mai rămas în viaţă de pe vremea când era mănăsitrea avea rol de sanatoriu.

Ca şi lucruri inedite: mănăstirea Viforâta este unică în ţară, fiind singura cu două stareţe (cea bătrână şi cea tânără). Alta particularitate mai este şi prezenţa a trei hramuri şi trei ctitori: Vlad, Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu. În naos se află şi părticele din moaştele Sf. Gheorghe, Sf. Haralambie şi mai nou, de anul acesta şi Sf. Parascheva. De asemenea, catapeteasma este din tei aurit, de mare valoare, alături de icoana făcătoare de minuni a Sf. Gheorghe.

Din ansamblu mai face parte şi un mic muzeu pe care din păcate nu l-am vizitat, dar care ni s-a povestit că adăposteşte piese de artă religioasă, carte veche şi icoane (printre care şi icoana în relief a Sf. Gheorghe), cruci din 1700 şi multe obiecte vechi care au aparţinut lui Constantin Brâncoveanu.

Cam atât am putut vizita, vă urez excursii frumoase şi interesante!

---

VIZUALIZĂRI: 8582 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI