Crama Domneasca – restaurant voievodal din centrul vechi al Bucurestiului

TIPĂREȘTE

cramadomneasca.com

In cele 4 intense zile petrecute acasa, am luat cina intr-una din seri la Crama Domneasca din centrul vechi al capitalei. Am ajuns acolo din intamplare, pentru ca rezervarea urma sa fie facuta la Curtea Berarilor, pe aceeasi strada (Selarilor), in apropierea Muzeului Curtea Veche. Cu potopul din seara aceea, insa (mai mai ca am inotat pe strada, la Unirii :)), baietii nu au mai reusit sa faca rezervare si, cum eram multicei, nu aveau mese suficiente pentru noi, asa ca… am intrat la vecini. Oricum, nu mai fusesem in Bucuresti de 4 ani, si eram incantata de putinul pe care il vedeam acolo. Centrul vechi, pe care am reusit sa-l vad mai bine in ultima mea zi, este o minunatie!! Simteam o curiozitate enorma, pentru ca, numai cu cateva zile inainte, cand cu meciul UEFA al spaniolilor, vedeam reportaje aici, la tv, si nu-mi venea sa cred. A fost la fix, asa au vazut si ei ca nu suntem chiar parliti, asa cum cred multi, din pacate… :) Incetul cu incetul ne… aliniem si noi in rand cu cei “mari si tari”. Concluzia, ca sa termin odata cu aceasta introducere, este ca trebuie sa ne bucuram de orice pas pe care-l facem inainte…

La Crama Domneasca ne-a intampinat imediat cineva la usa, lucru care mi-a placut. Iar localul m-a incantat de cum am intrat. Nu citisem nimic despre el inainte. Insa a fost o experienta grozava.

Restaurantul este foarte frumos decorat. Intrarea parca este un muzeu, nu alta. Acesta este primul salon, Salonul Domnesc, situat in fata receptiei, si decorurile ne duc imediat cu mintea in Evul Mediu, fara nicio indoiala. O vitrina cu exponate vechi in stanga, o armura completa pe dreapta, langa semineu… Chiar frumos!!

Pe noi ne-au condus in salonul al 2-lea (am citit ulterior ca mai este unul jos, in crama, insa pe acesta nu l-am vazut), Salonul Voievodal. Aceleasi decoruri: fier forjat, sulite si sabii “incrucisate” frumos pe pereti, candelabre elegante… Caramida, piatra masiva, si muscate, multe muscate la ferestre, ceea ce mi-a placut la nebunie. Plus ca am stat exact langa geam, de unde vedeam, frumos luminata, o parte din Curtea Veche (asta cand s-a oprit ploaia). Pe deasupra, la pasiunea pe care o am eu pentru folclor, am dat si de un taraf cu muzica in direct, deci va puteti imagina entuziasmul pe care il simteam.

Mi-ar fi placut sa vad si fostele pivnite (acum, ca stiu de existenta lor), insa despre acest al treilea salon am aflat ulterior, habar n-aveam ca exista. Oricum, locul unde am stat a fost perfect.

Ne-au condus la o masa de 10 persoane (9 baieti si… Maria lor :)), langa fereastra, si imediat ne-au adus meniurile. Am mancat foarte foarte bine. Nu mult, am cerut fiecare cate un fel doar, insa au fost arhisuficiente. Eu m-am repezit la sarmale cu mamaliguta, trebuia sa-mi fac damblaua in privinta asta. Baietii au luat un bors de peste si platouri cu carne, frigarui, mici si carnati (un platou pentru doua persoane costa in jur de cinci sute de mii), insa la plecare am vazut ca nu s-a mancat tot, si nu pentru ca n-a fost bun…), pe langa cateva salate de muraturi si cartofi cu branza cred, la cuptor. Bere ei, eu un pahar de vin rosu. Au intarziat ceva, e adevarat, in a ne aduce mancarea, poate o jumatate de ora, poate un pic mai mult, insa restaurantul era aproape plin, foarte multe mese ocupate, deci era de inteles.

Nu am bagat de seama in primul salon, la intrare, insa unde am stat noi se putea fuma. Cu toate astea, nu era fum deloc, spatiul amplu si aerisirea fiind “de vina”. Mai bine, pentru ca in Curtea Berarilor, unde intrasem inainte, era un fum de putea-i sa-l tai cu cutitul. Fum si imbacsire.

Pentru a pastra linia… voievodala, merindele sunt aduse in vase de lut sau pe funduri de lemn, ceea ce-i confera un aer rustic deosebit. Si aspectul lor, in general, te duce oarecum in trecut…

Veti putea alege intre multe feluri de mancare traditionala: sarmalute cu mamaliguta, frigarui de tot felul, mici, carnaciori (picanti sau nu), carne in untura, pastrama de oaie, bors de peste, cartofi la ceaun, salate de muraturi, gustari reci sau calde, si un lung etc care deja-mi face gura apa, asa ca mai bine studiati voi meniul de la Crama Domneasca :) Oricum, multe denumiri erau asemanatoare celor pe care le vazusem pe site-ul restaurantului Excalibur pe care aveam sa il vizitez a doua zi: “pachet voievodal pe sabie”, “pui domnesc”, “gustare rece voievodala”, s. a. m. d.

Despre preturi… nu pot fi foarte obiectiva, pentru ca traiesc in alt context. Totusi mi s-a parut destul de ieftin pentru un restaurant bine cotat din centrul Bucurestiului; comparativ cu Spania, la noi (inca) se mananca destul de ieftin in oras. In ziua respectiva mancasem la pranz la un popas in apropierea targului, cu pana in 500.000 lei doua persoane. Si deloc mancare rea. Insa, ca sa fac o comparatie, daca mergi aici la un restaurant in centrul orasului (nu mai vorbesc de capitala neaparat) de genul Cramei Domnesti, fara 60-70 euro (meniu intreg) de persoana nu scapi. Si asta in cel mai bun caz. Pe noi ne-a costat 501 lei noi toata distractia, si am fost 10!!! E adevarat, cum v-am zis, ca nu am mancat doua feluri, si nici desert, insa portiile erau generoase si n-am plecat flamanzi, cred, niciunul dintre noi. Am facut ceva poze pentru voi, desi poate au preturile afisate si pe web (eu nu am vazut decat un meniu turist, 22 euro, cu destule feluri de mancare!!!). Cred ca un pranz mai consistent pentru o persoana… sanatoasa, nu are cum sa depaseasca, totusi, 30-40 euro, cu bautura, desert, etc.

Aveau o lista foarte ampla de vinuri, ca doar de aceea e crama, insa cum baietii au baut bere, am cerut un pahar de vin de-al casei (7-8 lei), deci nu va pot da mai multe detalii. Veti putea vedea, totusi, ceva poze cu preturi din meniu.

Si, bineinteles, au sosit si lautarii langa noi :) Recunosc ca asta nu mi-a placut niciodata: faptul ca se plimba de la o masa la alta si-ti canta “tie”, iti indeplinesc o dorinta muzicala daca doresti, iar apoi asteapta… Eu am ras pe saturate. Iulian, daca citesti aceste randuri intr-o buna zi, te salut cu drag si sa stii ca o sa-mi amintesc mult timp de spiritul tau de gluma. Cand au ajuns langa noi, si drept raspuns la intrebarea daca avem vreo preferinta muzicala, el le-a zis: “A, pai voi pentru noi cantati? Treaba voastra…”. In fine, eu m-am “miscat” mult, in tinerete, hehe, printre muzicieni si “oameni de scena”, etc., insa nu imi place senzatia de… stiti dvs/voi care… La noi “se poarta”, stiu asta. Colac peste pupaza, atmosfera era antrenanta si cu siguranta ma voi intoarce la acest restaurant cu prima ocazie. Eventual o sa-mi duc spaniolii intr-o buna zi, ca sa-i impresionez, hehe…

Baile foarte curate si ele. De fapt, senzatia de curat si bun am avut-o tot timpul petrecut acolo. Iar personalul a fost corect si prompt. Chelnerii erau atenti sa vada daca ne lipseste ceva, fara sa le simti totusi prezenta…

De specificul romanesc, imbinat intr-un mod foarte reusit cu o ambianta medievala, si fara nici un pic de kitch, de serviciile bune si mancarea gustoasa, …de toate astea imi voi aduce aminte mult timp de acum inainte. Chiar mi-a placut si sper sa mai revin!!

---

VIZUALIZĂRI: 6966 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI