Cernica – padure, lac si manastire

TIPĂREȘTE

Pentru ca weekend-ul trecut n-a fost unul destinat complet relaxarii, sambata avand de onorat niste obligatii de familie, ne-am intrebat ce putem face doar intr-o zi de duminica.

Cernica – prin cadrul natural si posibilitatile de relaxare, ca si prin distanta relativ mica de parcurs - este pentru noi de multa vreme o atractie. Iarna, vara, deopotriva in orice anotimp, lacul Cernica si imprejurimile lui, ne-au oferit cadrul propice pentru deconectarea de stresul cotidian.

Parasind canalul Dambovitei (Cheiul Garlei cum ii spun bucurestenii), la stanga, ne incadram in soseaua de centura a capitalei. Dupa putin, un drum laturalnic si un indicator dreapta, conduc spre Cernica. Din departare, printre arborii inalti, turnul de la intrarea in manastire vesteste ca primul obiectiv este aproape. Parcarea din sosea fiind foarte aglomerata la ora sosirii noastre, presupunand ca si celelalte doua din interior sunt aidoma, am decis sa continuam pana la Plataresti, manastirea in ruina pe care n-o mai vazusem de cativa ani, despre care am relatat aici.

La intoarcere, cu o taxa de parcare de 2 lei, am patruns cu masina pe sub bolta turnului de la intrare in incinta Manastirii Cernica. Pe aleea marginita de vegetatie si de apele lacului, cainii cersetori pripasiti la manastire, asteptau sa pice cate ceva de la vizitatori. Nu sunt agresivi, dar nici placere nu fac mai ales ca sunt vreo 4-5 laolalta.

"Fantana Turcului" – popas de legenda – in stanga, ofera calatorului insetat apa rece, binefacatoare. De aici, printre crengile infrunzite, pe luciul apei, se zaresc turlele Bisericii Sf. Gheorghe.

Cu o istorie zbuciumata, incepand cu anul 1608 cand Vornicul Cernica Stirbei a refacut si a inzestrat un vechi schit intru pomenirea numelui si neamului sau, in prezent Manastirea Cernica - zidita in mijlocul unui lac inconjurat de paduri falnice - este un punct de atractie pentru pelerini si nu numai.

Doua biserici impunatoare, un muzeu care adaposteste o valoroasa colectie de manuscrise, hrisoave, icoane vechi, odoare si picturi (pe care din pacate, nu l-am putut vizita), ansamblul de chilii inconjurat de un zid de cetate, un centru social-cultural, un cimitir vechi, oaza de liniste si reculegere, cu multe morminte impodobite cu adevarate opere de arta, iata zestrea actuala a Manastirii Cernica.

Pentru ca stiu ca pe AFA se discuta preponderent probleme de turism, n-am sa povestesc istoricul lacasului. Cei interesati il pot lesne gasi pe internet. Imi permit, totusi, sa recomand "Istoriile Sfintelor Monastiri Cernica si Caldarusani" scrisa in 1870 de smeritul monah Casian Cernicanul - primul istoriograf al celor doua manastirii. In limbaj specific, bazat pe relatarile varsticilor si ajutat de documente de arhiva, monahul Casian face referiri la cele mai importante evenimente prin care a trecut lacasul, la staretul Gheorghe considerat al doilea ctitor si la staretul Calinic care a condus obstea timp de 32 de ani.

In Biserica Sf. Gheorghe, larga, luminoasa si pictata cu mult talent, se afla moastele Sfantului Ierarh Calinic. Turla de la intrarea in curtea bisericii este impunatoare si frumos decorata. In partea stanga a intrarii inca dainuie o veche cismea, dar care nu mai este functionala.

Continuam plimbarea pe aleea care parca taie lacul in doua. In prezent, din necesitati de organizare, aceasta alee este marginita de garduri de barne. Turistul-pelerin trebuie determinat sa nu arunce gunoi, sa nu calce iarba, sa nu pescuiasca, sa nu asculte muzica si sa nu faca plaja sau gratare pe proprietatile manastirii. Recunosc, imi placea mai mult crangul si vecinatatea lacului fara acest gard. Iarna, in zilele cu soare, aici sunt atat de multe pasari frumoase!

Trecand pe langa cimitir, aleea sfarseste la Centrul social-cultural si la Biserica Sf. Nicolae, aflata acum intr-un amplu proces de renovare.

In cimitirul bine ingrijit, cu multe monumente opere de arta, loc de vesnica odihna pentru raposati si de reculegere pentru cei vii, domina Biserica Sf. Lazar. Mica, dar inalta si frumos ornamentata, biserica adaposteste la subsol cripta manastirii.

Pentru cei interesati, informez ca Manastirea Cernica, prin Centrul social-cultural "Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica", ofera cazare contra cost sau gratuit, in conditii mai modeste.

De asemenea informez ca in incinta, langa turnul de intrare in curtea bisericii Sf. Gheorghe, un magazin de produse alimentare ofera cafea la automat, racoritoare de la frigider, paine de casa, vin din productia proprie. Alb, demisec (mai degraba sec), pus in vanzare cu aprobarea Arhiepiscopiei Bucurestilor, vinul traditional manastiresc din productia anului 2009 se vinde in peturi de 3 litri si costa 30 de lei.

Cei dornici sa petreaca intreaga zi in zona, vin cu gratare si toate cele necesare, impanzind malurile de jur imprejur. Pescuitul, plaja, plimbarile prin padure sau relaxarea pe patura, la umbra, sunt activitatile unei zile la padurea si lacul Cernica.

Restaurantul Cernica este o alternativa pentru cei mai pretentiosi. Cu rafinament, intr-un cadru natural cu totul special, cu priveliste asupra lacului si padurii, restaurantul ofera bucate specifice bucatariei traditionale si internationale: supe, ciorbe, antreuri reci, mancaruri gatite, preparate la gratar cu diverse garnituri si salate, bauturi – multe tipuri de aperitive, vinuri, bere, sucuri, cafea.

Pe langa salonul interior, mare si frumos decorat, restaurantul dispune si de spatiu de servire exterior, pe gazon, la marginea lacului.

Pentru cei care vor sa-si prelungeasca sederea aici, exista locuri de joaca pentru copii si casute de lemn.

---

VIZUALIZĂRI: 15650 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI