Cernica

TIPĂREȘTE

Mănăstirea Cernica este amplasată într-un cadru natural mirific, într-o buclă a lacului Cernica.

Am ajuns acolo cu autobuzul luat de la Granitu. Drumul a durat cam jumătate de oră și am coborât la intrarea în curtea mănăstirii unde este stație de autobuz și o tarabă cu icoane, pliculețe cu tămâie și diverse podoabe ieftine, lucrate manual.

În curtea mănăstirii am intrat pe sub un turn, prin poarta arcuită care era deschisă. De aici, curtea e largă. Pe dreapta se vede frumos lacul. Pe stânga e grădină largă. După vreo sută de metri încep să apară acareturile mănăstirii. Mai întâi e magazinul cu produse și cărți. Au vin, miere și alte lucruri. Mai în față, pe dreapta, e o altă clădire. Biserica propriu zisă este într-o altă curte în care se intră pe o altă poartă, pe sub alt turn și are construcții de jur împrejur unde sunt chilii.

Când am fost era slujbă, se citeau molitfele dar nu am stat mult că aveam program fix. Era ceva sărbătoare și biserica era plină iar în afara curții bisericii, aproape de lac, erau expuse 4 clopote ornate cu tricolor, unul mai mare ca altul, înșirate pe o masă. Nu știu cum m-am nimerit fix atunci că astea nu stau mereu acolo.

Aici a viețuit cunoscutul cuvios Calinic de la Cernica.

Ansamblul monahal a primit denumirea Cernica la 1608. Înainte se numea Grădiștea Floreștilor. La 1842, Sfântul Calinic a refăcut mănăstirea după ce fusese părăsită o vreme din cauza unei epidemii de ciumă. La 1939, patriarhul Nicodim restaurează biserica, afectată de timp. O altă restaurare are loc în 1965 – 1967 de către patriarhul Justinian.

Biserica are 3 turle: una mai mare pe naos și 2 mai mici pe pronaos. Pictura interioară aparține zugravului Adam.

În incinta mănăstirii a funcționat o școală de pictură bisericească apoi o școală de copiști. Biblioteca mănăstirii cuprinde peste 14.000 de volume și multe manuscrise unice.

Seminarul teologic monahal de la Cernica a fost închis după al doilea război mondial până în 1995.

Întreg ansamblul este foarte îngrijit și frumos.

În cimitir nu am intrat ca să nu tulbur personalitățile adormite și nici nu prea aveam treabă acolo.

Era primăvară, frumos afară, verde crud și ciripituri.

Zona este foarte frumoasă, cu peisaj deosebit, apa ajută și pacea mănăstirească se simte peste tot.

Este relaxant când nu apare vreun posedat în biserică ????

---

VIZUALIZĂRI: 221 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI