O plimbare pe Faleza Dunarii

TIPĂREȘTE

"Faleza Dunarii", ca si asociere de cuvinte mi se parea absurda pana sa ajung pentru prima oara in Galati. Eu stiam una si buna: faleza exista doar la mare, in Constanta, la Cazino. Aveam si noi Borcea, un brat de Dunare, pe malul caruia era orasul meu natal, dar nic vorba de faleza. Asa ca, dupa Faleza Dunarii de la Galati am fost foarte curios sa o vad si pe cea de la Braila.

Ajungand in Braila dinspre Slobozia, am mers pe Calea Calarasilor pana la intersectia cu strada Spitalului Municipal "Sfantul Spiridon". Am mers pana am ajuns intr-o parcare spatioasa, aproape de malul Dunarii si am lasat acolo masina. Ajunsi pe malul fluviului am vazut o alta "parcare" pe luciul apei si atunci am inteles ca eram in capatul sudic al falezei, la debarcader.

Barci pescaresti cu vasle, cu motor, salupe, dar si iahturi mai pricopsite erau insirate la apa mica, fiind cald erau si multi dintre proprietari care surubareau pe la ambarcatiuni sau lustruiau pielea canapelelor iahturilor, deh, fiecare cu ce are.

Am pornit in plimbare catre nordul falezei, trecand pe langa zona Esplanadei, cu un soi de amfiteatru imens si o scena acoperita pentru specacole si concerte in aer liber. In imediata apropiere se afla un strand unde probabil vara este multa animatie, cu un bazin destul de marisor si o terasa, langa care exista si un restaurant dragut (pe dinafara) de unde mirosea a mancare.

Am observat ca si la Braila au aparut pe faleza cateva restaurante plutitoare destul de ingrijite si frumos amenajate, cu terase inalte de pe care se poate admira Dunarea.

Faleza, o alee nu prea larga, proaspat asfaltata, cu bancute aflate la umbra unor salcii batrane, plina de batrani iesiti la promenada si de parinti cu copii, plina de farmec si de aer curat. Vasele de tot felul se indesesc, abia mai poate fi vazuta Dunarea, paramele din ce in ce mai multe strabat partea pavata cu piatra cubica a aleei, chiar langa mal.

Paralel cu faleza propriu-zisa, Calea Calarasilor, cum apare ea pe hartile orasului, se afla o alta alee plina de farmec, Fata Portului, tot proaspat asfaltata, cu bacute, dar si cu niste sculpturi de piatra interesante.

Dupa ce am pandit un pescar ce-si incerca norocul de pe un ponton, pana cand am reusit sa conving copilul ca tipul nu are mari sanse sa ne arate vreun baboi, am facut cale intoarsa pentru a cerceta mai bine zona Esplanadei. Ajunsi aici am descoperit o multime de pusti echipati cu role si board-uri ce se jucau pe suprafata plana si foarte fina din fata scenei si am primit din nou comanda de la copil sa-i cumparam "lole". Dupa o scurta reprezentatie pe scena acoperita pe care scria, ca nu cumva sa avem dubii, ca apartine Primariei Braila, am pornit spre debarcader, unde aveam masina, nu ca s-ar fi grabit cineva sa plecam, dar zarise copilul un loc de joaca foarte atragator pentru copii.

Acest loc de joaca apartinea de Clubul Ra Ay, un club foarte cochet care, pe langa un restaurant foarte aratos, detinea si niste terenuri de sport bine ingrijite, plus o sala de sport pe care o banuim interesanta.

Pret de o jumatate de ora nu am putut dezlipi copilul din instalatiile alea formate din tobogane, scari si franghii, dar macar ne-am putut odihni pe o bancuta din apropiere.

Am profitat din plin de vremea buna din noiembrie, faleza fiind unul din locurile numai bune de vizitat in Braila.

---

VIZUALIZĂRI: 15150 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI