Nuferii din Parcul Circului Metropolitan

TIPĂREȘTE

Bucureștiul are multe parcuri. Multe, dar nu suficiente pentru o capitală sufocată de betoane, cu trafic infernal, cu zgomot și cu lucrări stradale care parcă nu se mai termină. Parcurile, aceste oaze de verdeață și de aer curat, sunt locuri de evadare pentru localnicii care găsesc aici mult dorita relaxare după o zi agitată.

Sunt parcuri vechi sau mai noi, unele modernizate, altele lăsate în paragină, năpădite de gunoaie. Sunt parcuri mici, ascunse printre blocuri sau parcuri mari, arhicunoscute și mult vizitate... S-au întocmit și top-uri ale celor mai frumoase sau ale celor mai puțin cunoscute (dar tot frumoase) parcuri din capitală. Fiecare dintre noi își poate alcătui propria listă de preferințe în materie de parcuri bucureștene.

Recent, am văzut undeva o lista a celor mai frumoase 7 parcuri din București. Am parcurs-o cu curiozitate dorind să aflu dacă mie mi-a scăpat vreunul din cele enumerate. Ei bine, doar unul îmi lipsea - Parcul Circului.

Unde se află Parcul Circului?

Bineînțeles, în preajma Circului Metropolitan, numit anterior Circul Globus sau - în epoca de tristă amintire - Circul de Stat. Oricum i-ai spune, clădirea circulară, cu cupolă ondulată, situată în sectorul 2 al capitalei, pe Aleea Circului, este un bun punct de reper dacă vrei să ajungi în parcul ascuns după blocurile care mărginesc marele bulevard.

Cum se ajunge acolo? Depinde de unde veniți. Cel mai rapid mijloc de transport este metroul (până la stația Ștefan cel Mare). Tramvaiul 1 sau 5, autobuzul 182 sau 282, ajung și ele în apropiere. Dacă preferați autoturismul personal, trebuie să știți că deși există spații amenajate pentru parcare, găsirea unui loc în care să-ți poți lăsa mașina este cu adevărat o provocare. Eu am călătorit cu tramvaiul 1 până la stația Vasile Lascăr, după care - pietonal - pe Aleea Circului, o alee lată cât o stradă, umbrită de arbori falnici și dotată cu bănci așezate una lângă alta, ca într-un parc.

La capătul aleii, câteva lucrări de artă îți atrag privirile. Lângă paiațe și animale de circ, străjuiește statuia lui Rainier III - Prinț de Monaco (1923-2005). Statuia și ansamblul din care face parte au fost inaugurate de Prințesa Stéphanie de Monaco la 4 octombrie 2017 și este un omagiu adus Prințului Rainier III, tatăl său, pasionat de arta circului și creatorul Festivalului Internațional de Circ de la Monte-Carlo.

Din fața clădirii Circului Metropolitan, clădire declarată monument istoric în anul 2010, o alee spre dreapta, pe lângă locurile de joacă pentru copii, conduce în parcul propriu-zis.

Ce știam despre Parcul Circului?

Pe o suprafață de 26 ha, parcul a fost amenajat în anul 1961, după terminarea clădirii circului. Arhitectul peisagist Valentin Donose, cel care a lucrat și la amenajarea Parcului Tineretului din capitală, trebuia să gândească totul astfel încât să scoată în relief profilul și calităţile arhitecturale ale clădirii circului. Și cred că a reușit.

Știam, din documentări anterioare (în parc negăsindu-se nici un fel de informație în acest sens), că parcul mai este denumit "Parcul Tonola". Asta pentru că a fost amenajat pe fosta "groapă Tonola", formată în urma escavării argilei necesare fabricii de cărămidă înființată în 1865 de Max Tonola, un industriaș german (născut la 26 aprilie 1830 la Ingolstadt Bayern, mort la 31 iulie 1885 la București și înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic). Fabrica de cărămidă a lui Max Tonola, a doua după cea a serdarului Filipescu, fondată în 1857 în zona Elefterie (dar care nu a dăinuit prea mult), a funcționat până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Groapa rămasă în urma extragerii argilei pentru fosta fabrică de cărămidă a format un heleșteu transformat mai târziu în Lacul Circului zis și Lacul Tonola.

Mai știam că lacul alimentat de izvoare naturale, situat în mijlocul parcului, este mediul în care s-a adaptat Lotusul egiptean - Nelumbo nucifera, o plantă declarată monument al naturii încă din anul 1931. Nu văzusem niciodată - în realitate - această plantă deosebită, rară, care impresionează prin formă, dimensiuni și culoare. Venise vremea să merg în Parcul Circului. Și asta doar pentru nuferii minunați, simbolul național al Indiei și al Vietnamului, Nelumbo nucifera fiind specia de lotus sacru pentru hinduși și pentru budiști.

Rădăcinile plantei sunt ancorate în adâncurile iazurilor sau râurilor, iar frunzele ei late, cu pețioluri lungi, plutesc pe suprafața apei. Florile sunt susținute de tije groase, puternice, înalte. Dacă în ținutul lor de baștină aceste plante se dezvoltă mai mult (frunzele pot avea un diametru de până la 80 cm, iar florile un diametru de până la 30 cm), condițiile din țara noastră nu le permit o dezvoltare tot atât de amplă. Asta nu înseamnă că Lotusul egiptean - Nelumbo nucifera din Parcul Circului nu impresionează.

Plimbarea mea prin Parcul Circului

De la clădirea Circului Metropolitan, în dreapta, spre lac, pornesc alei largi, umbrite, cu multe bănci pentru odihnă. Vegetația este variată și bogată incluzând și specii rare de arbori - Ginkgo biloba, platani, chiparoși de baltă, specii deosebite de conifere... Din loc în loc poți vedea plăcuțe cu sumare informații privind specia.

Spațiul verde, cam pârjolit în această vară fierbinte și secetoasă, este îngrijit, cu iarba tunsă. Nu am văzut să existe interdicția de a sta pe iarbă. Un grup de copii mici, atent supravegheați de educatoarele lor, se juca liniștit în iarbă și pe alee. În parc există și locuri amenajate special pentru cei mici, dotate cu topogane viu colorate, spații pentru mișcare în aer liber (terenuri de sport, aparate de gimnastică), dar și un loc special pentru accesul cățeilor.

Exceptând imediata vecinătate a clădirii Circului Metropolitan unde erau câțiva trandafiri chinuiți de dogoarea soarelui în luna lui cuptor, am remarcat că în parc nu există ronduri cu flori. Arborii și arbuștii sunt singurii care - prin dimensiune, formă și prin coloritul diferit al frunzișului - dau varietate peisajului.

Atunci când am fost eu acolo (într-o zi de lucru, înainte de amiază), aleea circulară, de-a lungul malului de apă, era locul cel mai populat din parc. Pe bănci sau în plimbarea în jurul lacului, vizitatorii admiră stufărișul verde și întinderea apei acoperită aproape total de frunzele late ale nufărului egiptean. Florile mari, în diferite tonuri de roz (mai intens atunci când bobocul e pe cale să se desfacă și mai deschis la florile mari, aproape trecute) sunt o pată de culoare pe întinsul apei. Înviorând atmosfera, în mijlocul lacului o fântână arteziană pompează apa până la o înălțime de câteva zeci de metri.

Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București a amplasat - vizibil - panouri care atenționează că din cauza pericolului de înec, în apa lacului scăldatul și pescuitul sunt interzise. De asemenea, săniușul și patinajul pe lacul înghețat, sunt interzise. Mărturie a unui tragic eveniment, o cruce din metal cu poza unui tânăr de 22 de ani care și-a găsit sfârșitul în apele lacului, este în același timp un avertisment.

În privința faunei lacustre nu am avut prea multe de văzut. Știam că acolo viețuiau rățuște, dar... nu am văzut nici măcar una atunci când am fost eu acolo. Plecaseră spre alte locuri mai bune? Erau ascunse la umbră? La mal, din când în când, luciul apei tremura la atingerea unui peștișor minuscul sau a unei insecte. Stoluri întregi de porumbei sălbatici se răcoreau la marginea apei sau moțăiau la umbră, pe crengile înalte, animate din când în când de câte un copil care le arunca bucăți de pâine.

Știam că în afara nufărului egiptean, o altă atracție a Lacului Circului o constituie broasca țestoasă de apă europeană (Emys orbicularis). Răspândită pe un areal mare în Europa, dar și în Asia Occidentală și în Africa de nord-vest, nu se știe cum a ajuns și în apele mlăștinoase ale Lacului Circului din București. Din cauza condițiilor naturale în continuă schimbare, a poluării, a amenajărilor hidrologice și chiar a cruzimii oamenilor, broasca țestoasă de apă europeană amenințată cu dispariția, este în prezent ocrotită de lege în mai toate țările în care încă mai trăiește.

Am dat ocol lacului de două ori în încercarea de a descoperi macar una dintre aceste țestoase, dar bogata vegetație acvatică ascundea privirii mele orice viețuitoare.

În iarbă, la mal, am văzut o pisică privind fix mișcarea abia perceptibilă a apei. Prin hățișul de vegetație în putrefacție, înainta alene o broască țestoasă. A fost singura pe care am văzut-o în lacul din Parcul Circului.

Citisem undeva că, în ultimii ani, nivelul apei din Lacul Circului a scăzut dramatic, afectând grav fauna locală (pești, rațe sălbatice, broaște țestoase, etc...). Din cauza colmatării, din cauza secetei sau poate din cauza construcțiilor gigant din apropiere? . S-a organizat și un protest al locuitorilor din zonă prin care se încerca salvarea habitatului lacustru.

Dacă sunteți în căutarea unor clipe de liniște, dacă vreți să vedeți nufărul egiptean și broasca țestoasă europeană, mergeți în Parcul Circului!

---

VIZUALIZĂRI: 880 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI