După doi ani, din nou la Muzeul Colecţiilor de Artă (I)  

TIPĂREȘTE

Cu doi în urmă, în martie 2020, simţindu-mă relativ în formă, am început să văd câteva muzee din Bucureşti. Muzeul National de Artă şi pe cel de Istorie le vizitasem în 2013 şi scrisesem reviewuri despre ele. Venise rândul Muzeului Colecţiilor de Artă din palatul Romanit, ale altor muzee independente şi ale unor case memoriale. Am vizitat şi am scris reviewuri despre muzeul Th. Aman iar din Muzeul Colecţiilor de Artă, înafară de prezentarea palatului Romanit, am scris pe AFA în reviewuri separate despre colecţiile Anastase Simu, Corneliu Baba, Urmuz Aznavorian şi Mircea şi Artemiza Petrescu.

Mai erau destule colecţii de vizitat, apoi ar fi urmat Muzeul Zambaccian şi casele memoriale. Numai că a venit pandemia, muzeele s-au închis, am respectat regulile şi aşa au trecut doi ani în care nu am întinerit. Departe de mine de a crede că acum, la spartul târgului, aşi deveni o cunoscătoare în artă dar este un domeniu pentru care în tinereţe, ocupată cu derularea vieţii active şi a familiei, nu am găsit timp să mă ocup. Abia acum, încerc să reînod firul. M-am încălţat atunci ca şi acum cu adidaşii, ştiind că voi sta mult în picioare şi aveam mult de mers prin sălile de expoziţii. Deşi distanţa de acasă e relativ scurtă, 2.5 km, am preferat să spun ˝Mână şofer! ˝unui taximetrist.

Programul de vizitare este de miercuri până duminică, de la 10 la 18, ultimul bilet dându-se la orele 17.

- Preţul unui bilet este de 32 lei, pentru elevi, studenţi 8 lei, pensionari 16 lei.

-În prima miercuri din lună intrarea este gratuită.

-Este permisă fotografierea pentru uz personal cu telefonul sau aparatul foto fără blitz.

-Se organizează ghidaje în anumite zile la oră fixă cu înscriere prealabilă pe saitul muzeului. educatie@art. museum.ro

-Se intră pe la parterul corpului central B şi se iese prin corpul A.

-Muzeul dispune de lift (la care ajungi după ce străbaţi un labirint de coridoare) până la etajul 2 dar la subsol la Lapidariu se coboară treptele.

-Separat de colecţii, în corpul C al muzeului se organizează expoziţii temporare cu ghidaj şi prezentări ale celor mai importanţi pictori. Ultima a fost a lui Theodor Palady deschisă din dec. 2021- 15 mai 2022

E bine de ştiut

Muzeul Colecţiilor de Artă este unic la nivel mondial pentru că adună în saloane separate colecţiile donate de iubitori ai artei. Acestea surprind pentru că reflectă preferinţele colecţionarului spre un pictor sau altul, spre un anumit tip de mobilier sau decoraţiune interioară. La momentul deschiderii erau 13 colecţii de artă, astăzi 51 chiar dacă în săli separate se pot număra cca 30. Din păcate pentru colecţiile mici de 2-3 tablouri, chiar dacă acestea erau pictate de mari maeştrii, cum au fost N. Grigorescu, Tonitza sau Ciucurencu, nu s-a găsit alt loc în care să fie expuse decât pe pereţii coridoarelor înguste şi fără perspectivă. Pereţii acestor coridoare sunt decorate cu sute de tablouri ale unor pictori de notorietate sau anonimi din sec. trecute. Nu sunt eu în măsură să dau sfaturi dar şi acum doi ani m-a iritat acest aranjament. Sugerez să li se găsească un loc, eventual prin amenajarea unor săli din Lapidariul de la subsol. Fiind vorba de colecţii mici ar trebui scris lângă piesă atât autorul cât si donatorul, chiar dacă acesta a contribuit la creşterea acestui excepţional patrimoniu doar cu 2-3 piese. Mă gândesc să scriu un email pe adresa Muzeului Colecţiilor de Artă, ca un semnal de alarmă în atenţia directorului şi să insist să-mi dea răspuns. Îl stiu de acum: ˝Nu sunt bani˝

Colecţiile sunt de două tipuri:

-monografice, formate exclusiv din lucrările unui singur artist, donate de autor sau membrii familiei (ex:Iser, Baba, Phoebus şi cea mai recentă Iuca). Numărul de piese din colecţii variază de la 2-4 la 1000. Sălile sunt alocate colecţiilor mari.

-eterogene, în care un amator de artă a colecţionat operele mai multor artişti, determinant fiind gustul şi pregătirea donatorului. Se remarcă prezenţa medicilor interbelici printre colecţionari (Dona, Slătineanu, Ulmeanu, Lieblich), sau al unor evrei bogaţi, amatori de artă, cărora, bănuiesc că la emigrare nu li s-a permis scoaterea din ţară ale acestor colecţii (Weinberg, Lieblich, Sigal) E o simplă bănuială dar ştiu cum se vindeau saşii care doreau să emigreze în RFG.

Înafară de colecţiile donate de pictori şi/ sau familiile lor şi cărora li s-au atribuit săli expoziţionale permanente, au mai fost donaţii făcute de familiile: Avachian, Sică Alexandrescu, Baconsky, Schachte, dr. Gh. Dumitrescuşi alţii.

Palatul Romanit (doar câteva cuvinte de punere în temă sau aducere aminte) în care funcţionează muzeul se află pe calea Victoriei nr 111. A fost construit de vistiernicul Grigore Romanit în 1812, după ce incendiul din 1802 a mistuit cea mai mare parte din Bucureşti. Din 1978 funcţionează ca Muzeu al Colecţiilor de Artă , secţie a Muzeului Naţional de Artă. A avut perioade în care a fost închis pentru consolidare şi reconstrucţie, ultima în perioada 2008-2013. Consolidarea a costat 6.5 mil eu plus TVA. La inaugurare a participat alături de primul ministru român şi prinţul Charles al Marii Britanii. S-a deschis cu 13 colecţii şi a ajuns la 51 de colecţii donate de amatorii de artă românească, occidentală sau orientală, grafică, sculptură şi decorativă.

Vizita

Întrucât în palatul Romanit etajele sunt foarte înalte (cam cât două etaje de bloc) şi accesul se face pe o scară monumentală de marmoră, văzându-mă tinerică şi cu baston, din proprie iniţiativă un salariat m-a condus la un lift de serviciu ţinut sub cheie.

-La et. 1 am vizitat colecţiile: Iosif Iser, Al. Phoebus, Elena şi dr. Iosif Dona, Serbana Drăgoescu.

-La etajul II: Elisabeta şi Moise Weinberg, Marcu Beza, prof. dr. Florian Ulmeanu, Ion Pas (membru al CC –PCR), Alexandra şi dr. Barbu Slătineanu, dr. Sandu Lieblich, Micaela Eleutheriade şi donaţia artistei japoneze Shizuko Onda.

-La subsol este un Lapidariu pe care nu l-am putut vizita din cauză că se filma. Sunt trei cămăruţe boltite în care sunt expuse monumente de arhitectură veche românească din Evul Mediu: pietre de mormânt, coloane, capitelii- artă bisericească de pe timpul lui Neagoe Basarab şi Matei Basarab.

Colecţia Iosif Iser a fost constituită în 1959 de soţia artistului, sculptoriţa Desiree Iser şi donată statului roman în 1971. Expoziţia monografică permanentă deţine 800 picturi, desene, schiţe, guaşe din toate perioadele de creaţie ale artistului. A fost un pictor foarte prolific, operele sale regăsindu-se în număr mare în majoritatea colecţiilor donate muzeului de către alţi colecţionari. Dintre aceştia pe primul loc este colecţia Elisabeta şi Moise Weinberg în sala cărora tablourile lui Iser ocupă un perete întreg.

Iosif Iser (1881-1958) a provenit dintr-un mediu cultivat în care şi-a putut dezvolta pasiunea pentru pictură. S-a format la Paris şi Bucureşti. A debutat de tânăr în 1904 în Ploieşti oraşul natal unde a expus 85 de lucrări diverse. Tematicile preferate au fost portrete de odalisce, arlechini, tătăroaice, peisaje argeşene, dobrogene, franceze şi spaniole. După 1940 capătă consacrare prin obţinerea unor titluri şi decoraţii, o retrospectivă fiind organizată în 1956 la Sala Dalles. Tablourile sale au fost incluse în toate selecţiile de artă românească prezentate în ţară şi în străinătate

Din ce am fotografiat am reţinut: autoportret, femeie şi arlechin cu bască, odaliscă, interior de casă tătărească, etc

Colecţia Alexandru Phoebus este expusă în două săli ale muzeului şi a fost donată de soţia şi fiul artistului după moartea timpurie a pictorului la 55 de ani. Colecţia cuprinde 386 de piese din care 130 au fost prezentate publicului pentru prima oară în 2019-2020 în cadrul unei expoiţii cu tematică numită ˝Partea nevăzută a lucrărilor lui Al. Phoebus˝. Aceste lucrări fiind pe suport de hârtie, în restul timpului sunt păstrate în depozit, pentru a nu se deteriora. Al. Phoebus a abordat toate tehnicile grafice cunoscute:creion, tuş, acuarelă, guaşă, pastel. Stilul adoptat a fost de la postmodernism la formulele timpurii ale avangardei. A frecventat Academia Julien din Paris.

Alexandru Phoebus (1899-1954) a fost îndrumat de Steriadi, Pătrascu şi Verona. Nu a terminat Belle-Arte dar a înfiinţat Academia liberă de arte fără canoanele stricte ale învăţământului oficial.

Am remarcat autoportretul pictorului, portrete ale fiului şi soţiei, Adam şi Eva, studiu de mâini, peisaje, etc.

Colecţia Elena şi dr. Iosif Dona este una din cele mai vechi şi importante colecţii ale muzeului. Aici se regăsesc toate etapele artei românești moderne, începând de la Aman, Tattarescu și continuând cu Grigorescu, Luchian, Iser, Petrașcu, Tonița într-o colecţie eterogenă care cuprinde cei mai de seamă pictori români. Un tablou mic dar semnificativ este portretul lui Nicolae Grigorescu şi un altul cu primul atelier al acestuia din Paris. Alte piese valoroase din colecţia Dona sunt:47 tablouri de Gh. Petraşcu, 42 semnate de N. Tonitza, alte lucrări de Th. Pallady, Al. Ciucurencu, N. Grigorescu, Stefan Luchian. Înafară de acestea colecţia mai cuprinde lucrări de artă orientală, covoare turceşti, broderii de Bukhara şi piese din Asia Centrală.

Prima donaţie de 106 piese a fost oferită Muzeului Naţional de Artă de soţia colecţionarului în 1950. După moartea părinţilor, fiica lor Maria, a mai lăsat în 1980 în custodia MNAR încă 286 piese. Din acestea, unicul ei fiu dr. Serban Andronescu Ghika a cerut să i se restituie în 1989 doar 25 de tablouri care reprezentau o valoare sentimentală pentru el. Ulterior în 2002 dr. Ghika nepotul dr. Dona s-a răzgândit şi a revendicat întreaga colecţie, respectiv 242 piese evaluate atunci la 50 mil eu., pe motiv că donaţia/ custodia a fost făcută făcută sub presiunea comuniştilor şi securităţii. Procesul de revendicare a durat 20 de ani fiind continuat de soţia dr. Ghika. A avut multe etape şi sentinţe contradictorii. Abia în 2021 sentinţa definitivă a fost ˝Colecţia Dona rămâne în patrimoniul statului roman ˝ (nu sunt împotriva retrocedărilor către urmaşii dovediţi ai celor cărora li s-au confiscat averile dar în acest caz actele de donaţie au fost în ordine din punct de vedere legal, chit că s-au făcut sub presiune în timpul regimului totalitar. Verba volant, scripta manent. Eram destut de matură când s-au întâmplat toate aceste abuzuri care prin forţă au schimbat ordinea socială.

Dr. Iosif Dona (1875-1956) a fost un renumit medic balneolog care a pus bazele tratamentelor de la Techirghiol. Provenind dintr-o familie bogată, amatoare de artă, el a colecţionat toată viaţa tablouri, fiind prieten cu pictorii renumiţi ai vremii şi o seamă de scriitori. Comuniştii i-au confiscate averea. Casa în care locuia a fost naţionalizată dar a rămas să locuiască în ea ca şi custode al imensei şi valoroasei colecţii pe care o strânsese cu pasiune în întreaga viaţă. Am vizitat întreaga colecţie şi am remarcat ordinea expoziţională, de ex. toate tablourile lui Gh. Pătrascu se succed liniar pe acelaş panou, dând posibilitate vizitatorului să-i admire stilul în diferitele etape ale creaţiei.

Colecţia Serbana Dragoescu a fost donată prin testament în 2012 de fiica pictorului Radu Dragoescu. Colecţia cuprinde peste 140 de lucrări portrete şi peisaje în care te cuceresc culorile vii dar fiind ţinute în atelierul pictorului, ferite de ochi iscoditori sau de experţi nu au fost cunoscute nici de criticii de artă, nici de public. Deasemeni încă 52 de piese sunt tapiserii, grafică, pictură în fibre acrilice realizate de Serbana Dragoescu. În cele souă săli atribuite colecţiei Dragoescu se mai pot vedea tablouri ale altor pictori, icoane pe lemn, mobilier în stil neo românesc şi obiecte de artă decorativă.

-Serbana Dragoescu (1943-2013), ea însăşi membră a Uniunii Artiştilor Plastici a fost o personalitate cunoscută în mediul artistic, fiind specializată în tapiserii, artă textilă şi decorativă, lucrările ei făcând obiectul unor excursii itinerante foarte apreciate în ţară şi străinătate,

-Radu Dragoescu (1914-1999) şi-a trăit viaţa în umbră, cu modestie, fiind foarte puţin cunoscut în timpul vieţii. Născut la Paris unde tatăl său era diplomat de carieră şi ofiţer al Academiei politice franceze, Radu este adus în România la Craiova unde urmează primele clase şcolare. Revenind la Paris a terminat liceul şi a urmat academia de Belle- Arte Julien în paralel cu studii la Bucureşti la Facultatea de Litere şi Filozofie. Participă la al doilea război mondial primind decoraţia ˝Bărbăţie şi Credinţă˝cu spade. Se angajează ca professor de franceză la liceul Fraţii Buzeşti din Craiova. Cum comuniştii îi urmăreau familia, în 1948 a fost retrogradat şi trimis să predea la ţară. În 1950 se mută cu familia în Bucureşti unde în 1951 este cooptat în UAP. Cum înafară de pictură, o altă pasiune a sa a fost şahul, în 1990 primeşte titlul de Maestru al şahului. Revelaţia talentului său extraordinar în pictură apare post-mortem în 2007 cu ocazia unei retrospective organizată de fiica sa la Biblioteca Centrală, sub patronaj UNESCO. Din acest moment este recunoscut ca unul din marii pictori români, se organizează conferinţe, turnee, memoriale, etc. ˝A stat 40 de ani intr-un birou si, -spunea Serbana-, a stiut ca nimeni altul sa-si asume anonimatul. Vedea cum altii se afirma, au succes, urca social, el prefera sa ramana discret, in umbra propriului eu creator si meditativ˝

Vizitând cele două săli care deţin colecţia, mi-au rămas întipărite în minte portretele Serbanei făcute de tatăl ei, peisaje dobrogene- multă lumină care sugerează împăcarea cu sine.

-va continua-

Muzeul Colecţiilor de Artă este amplasat în centrul centrului Bucureştiului pe Calea Victoriei într-un grandios palat.

Trebuie vizitat de cât mai mulţi oameni pentru că este unicat, în sensul că sub acelaş acoperiş se găsesc 50 de colecţii de autor.

---

VIZUALIZĂRI: 348 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI