Manufaktura

TIPĂREȘTE

La Manufaktura mi-am luat o foarte mare țapă. Căldură mare, mon Cher. Căutam un loc cu umbră. Am găsit la Megamall, o terasă lipită de clădire, la umbră, și de la clădire, și de la umbrele. Tot cald era dar măcar confortul termic avea un indice mai bun. Am mai fost aici și-mi amintesc, era chiar de echinocțiu. Atunci, însă, am avut ceva treabă și nu era loc de relaxare. Acum, cam pe la vremea prânzului, îmi era și un pic foame.

Meniul are multe poze colorate și te păcălește din imagini. Găsesc ceva cu năut și vinete: no, asta-i! Și vegetal și din plante care-mi plac. Să fie! Îi zice

AUBERGINE CHICKPEA STEW,

Cine știe să traducă îi geniu.

27 lei. Bun!

Și descrierea:

Tigaie de năut, vinete, roșii, usturoi, coriandru, ceapă, cumin, turmeric, pătrunjel, lămâie 430 gr

Presupun că nu 430 gr de lămâie dar fix așa scria. Este și-n poză.

No, măcar asta îi tradus. Deci: avem humus (că năutul asta este), avem vinete, clar ceva cu influențe orientale, o fi fost invenția lor sau or fi șutit rețetă de pe undeva? Neimportant. Bun – super idee. Ia să vedem care-i treaba! Nu credeam că năutul va fi pastă dar la vinete, sincer, m-aș fi așteptat. Îmi imaginam câteva boabe de năut aruncate într-un morman de tocătură de vinete, ceva roșii pierdute și ele pe acolo prin context, usturoi la fel, coriandru... ??? Ce-i ăla? O fi o plantă aromată, ceva, dar care-i aia și ce face ea? Sfântu știe... Ceapă... Na, este de așteptat: ceva călit prin tigaie pe acolo, cumin? Turmenic? Iar ceață totală... Pătrunjel? Lămâie? Mnam, cu astea am mai avut de a face, le știm. Bun. Deci ceva boabe de năut într-o maree de vinete... !!!??? Nu. N-a fost așa. Eram departe. Vinetele erau tăiate cubulețe – foarte puține cubulețe - la fel și roșiile, toate aceste puține cubulețe pierdute într-un munte de boabe de năut. Nici n-ar fi fost așa de rău de n-ar fi fost totul înecat în ulei și de-ar fi avut măcar jumate de lămâie pe lângă. Bine, tigaie era, năut era, habar n-am cum erau gătite boabele alea că crude sunt foarte tari iar în tigaie erau destul de moi, nu îți spărgeai dinții în ele, era okei, dar atâta ulei mă dispera de-a dreptul. Nu cred că a fost cea mai răcoroasă zi de vară din viața mea. Prețul nu m-a disperat dar alte produse de-ale lor cereau cam mulți bani. Destul de pikant pentru o relaxare pe terasă, într-o zi însorită de august...

Era o fată sprintenă pe acolo și un bărbat care a venit să-i spun comanda la jumate oră după ce o luase fata. În rest - okei.

Nu-ș ce să zic... Dacă n-avea uleiul ăla, îi dădeam maxim.

Peisaj urban, ceva zgomot, nimic special. Mai salva arteziana din trafic și plantele din ghiveci, de pe gard.

---

VIZUALIZĂRI: 195 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI