Vulcanii Noroiosi si Trovantii

TIPĂREȘTE

De mult ne puseseram in gand sa facem o vizita la Vulcanii Noroiosi, dar tot amanam, ba din cauza neprevazutelor, ba nu era anotimpul potrivit, ba se gandea sotul cu groaza ca trebuie sa imparta 1 banda si jumatate cu alti soferi in care nu are incredere (pe buna dreptate), ba ne-a anuntat fata ca se marita. Si uite asa cativa ani mai tarziu, la o saptamana dupa nunta fetei am hotarat ca trebuie sa mergem sa ne recuperam pe undeva mai aproape de Bucuresti pentru 2 zile. Ne-am adus aminte de Vulcanii Noroiosi. Dar pentru ca nu ne place sa ne inghesuim cu toata lumea, iar saptamana in care noi aveam nevoie stringenta de recuperare era fix cea de 1 Mai, am hotarat sa plecam Duminica dimineata si sa ne introarcem luni seara. Zis si facut. Ruta aleasa a fost A3 pana in Ploiesti, apoi A7 iar restul prin Mizil. A fost relaxant, ne-am oprit si pentru vot intr-o comuna pe drum si am ajuns cu bine in zona Vulcanilor. Am vizitat atat Paclele Mari cat si pe cele mici. Zona Paclelor Mici este arida, dar gurile conice ale vulcanilor sunt mai numeroase. Zona Paclelor Mari are si niste panouri informative interesante, este mai mica ca suprafata, dar are ceva padurice in jurul ei. Exista loc de parcare in ambele zone. Pretul unui bilet este 4 lei adulti, 2 lei studenti si 1 leu elevi. Trebuie cumparate bilete separat pentru cele doua Pacle.

Cu ajutorul panourilor informative am aflat ca acesti vulcani sunt activi datorita unei combinatii intre gaze, petrol, sare, apa si pamant. Sarea este un ingredient important, fara ea acest fenomen nu ar exista.

Ne-am felicitat ca am mers intr-o zi de primavara, pentru ca zona este una destul de calda datorita activitatii vulcanilor. Fiind zona arida cand bate soarele confortul termic scade rapid.

Pentru cazare am hotarat sa incercam statiunea Sarata Monteoru. O statiune balneo climaterica mica, strecurata intre dealuri impadurite, unde am gasit multa liniste. Multimile plecasera deja. Ne-am cazat la Pensiunea Casa cu Tei, o pensiune cocotata pe deal, cu o priveliste frumoasa a micii vai. Pentru 310 lei am primit o camera simpla dar curata si doua mic dejunuri stil bufet. Salteaua era dintr-un fel de burete tare, iar pernele pareau ok, dar noi nu le-am folosit pentru ca de obicei calatorim cu pernele noastre. Trebuie sa specific ca nu exista aer conditionat in camera iar ventilatia este non existenta, ceea ce ma face sa cred ca vara trebuie sa fie foarte cald. A fost cald si cat am stat noi acolo. Am cinat la restaurantul pensiunii. Mancarea a fost neasteptat de gustoasa si abundenta. Am gustat pentru prima oara faimosii carnati de Plescoi, si ne-au placut f mult, in contextul in care noi in general nu mancam carnati. Ii recomandam. Noaptea a trecut cu bine, cu o singura exceptie, cainii vagabonzi aciuati pe langa pensiune si hraniti de cei de acolo au latrat noaptea un pic si l-au trezit pe sot. Micul dejun a fost unul foarte abundent, cu destul de multe feluri de mancare, pentru toate gusturile.

Cu rezervorul plin, pentru a doua zi am hotarat o excurisie la faimosii Trovanti sau Babele de la Ulmet. Desi citisem despre ei nu prea stiam la ce sa ne asteptam. Pentru a-i vizita ne-am deplasat pana la Ulmet, exact cum recomanda site-ul Consiliului Judetean Buzau. Trovantii au fost o surpriza f mare, pentru ca ne imaginaseram altceva din descrierile 'oficiale' gasite pe internet. Puteti citi ipotezele despre ce sunt acesti trovanti pe internet, dar in urma vizitei noi avem o cu totul alta ipoteza. Ce am vazut acolo este practic un versant de munte pe care se odihnesc intr-un nisip f fin niste formatiuni ce par a fi fosilele unor moluste gigantice. Sub nicio forma nu cred ca sunt simple formatiuni de pietre. Asa cum in natura nu exista unghiuri de 90 de grade, nu exista o succesiune de forme asemanatoare dar cu dimensiuni atat de variate. Mai sunt si alte formatiuni care par facute de mana omeneasca, dar va las sa mergeti voi sa observati cu atentie si sa trageti concluzii. Poate candva misterul va fi elucidat, dar pana atunci, asemanarea cu niste melci oceanici uriasi este socanta. Insasi faptul ca in zona se pare ca a existat o mare din care s-au ridicat acesti munti ne fac sa fim si mai convinsi ca acestea sunt relicvele unor animale marine. Pentru noi Trovantii au fost cireasa de pe tort.

Pentru ca inca mai aveam timp am hotarat sa mergem sa vedem si muntii de sare de la Manzalesti. Incepea sa se innoreze serios, dar am zis ca daca tot avem timp, sa nu dam inapoi. Zis si facut, doar ca GPS-ul ne dadea doua drumuri diferite. L-am ales pe cel mai scurt, care trecea prin Plaiul Nucului, un sat in varf de munte de unde privelistea muntilor era absolut superba. Pe harta parea un drum judetean, in realitate la un moment dat pe undeva pe munte s-a terminat asfaltul si a inceput un drum pietruit, nu tocmai potrivit unei masini normale. Am mers cu viteza melcului. Ca sa fie tacamul complet incepuse sa ploua torential iar drumul incepea sa fie spalat de ape. Pietre mari ocupau acum drumul facand coborarea anevoioasa si pe alocuri periculoasa. Am aflat ulterior ca exista un drum asfaltat care mergea direct in Manzalesti. Am reusit sa ajungem si la versantii de sare, la care ne-am uitat din masina continuandu-ne drumul spre platoul Meledic. Intre timp se oprise ploaia si am avut un picnic pe cinste la iarba verde.

Drumul de intoarcere a fost unul rapid si usor, facand cam 50 de minte pana in Buzau de unde ne-am intors pe acelasi drum pe care am venit, adica A7 si A3.

In concluzie, a fost o iesire cu multe surprize. Zona Buzaului are multe de oferit dpdv al naturii. Ne-ar fi placut sa facem si un tur al podgoriilor, dar cred ca e mai potrivit toamna. Ne bucuram pentru debutul nostru in aceasta zona, si o recomandam pentru excursiile de o zi doua. (Debut pentru ca desi am mai trecut cu masina prin zona nu ne-am oprit niciodata mai mult de cateva ore).

---

VIZUALIZĂRI: 97 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI