GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
O duminică frumoasă de septembrie încheiată la Hanul Dragodana
Vă mai aduceți aminte de cozile la” ce se dă aici” din vremurile de tristă amintire? Aveam vreo 14 ani când am început și eu să intru în pâine, cum se zice și mergeam alături de tata de la patru dimineața pentru un pachet de unt, doi litri de lapte sau ceva smântână. Acolo, la coadă, ce făceam trei-patru ore, până venea laptele și” derivatele” ? Îl ascultam pe Domnul Toma, Nea Tomiță cum îi spunea majoritatea sau Dom’ Profesor cum îi spuneam unii dintre noi. Om la vreo șaptezeci și ceva în anii ăia, fost căpitan în timpul celui de-al doilea război mondial, prizonier în lagărele rusești până prin 1952 dacă nu mă-nșel și mai ales fost profesor de istorie. Îl durea la bască de comuniști și de securitate și povestea despre istoria României din perioada 1866-1947 cu patos. În manualele de istorie din anii 80, perioada aceea a monarhiei era cam... vid. Câteva vorbe despre răscoala de la 1907, primul război mondial, Marea Unire, ceva de prin 1933, al doilea război mondial și cu multă” mândrie patriotică” despre abolirea monarhiei și proclamarea RPR.
Ori omul ăsta vorbea tocmai despre regalitate. Ore în șir l-am ascultat, așa că pe la 15 ani știam deja despre Carol I, despre Ferdinand, despre Carol al II-lea și despre Mihai I. Nu m-am considerat niciodată un regalist, monarhist sau ceva sinonim cu astea și așa... la modul general sunt apolitic. Ba nu, mint, am un mare cui împotriva unui partid :). Am citit tot ce-am considerat că merită citit după 1989 despre această perioadă din istoria României, cea în care țara noastră a fost monarhie. Și evident m-am întrebat de multe ori ce-ar fi fost dacă? Ar fi fost mai bine, ar fi fost mai rău? N-avem de unde știi. Un personaj sinistru, un personaj pe care sper că istoria va micționa, cu jet chiar, nu ne-a dat nicio posibilitate să facem o comparație. Știu că poate deranjez cu opiniile mele anumite persoane , dar, din punctul meu de vedere, rămâne cum am stabilit.
De ce-am făcut eu introducerea asta? Păi ca să explic de ce-am rămas eu cu o simpatie pentru monarhii României. Și unde poți cel mai bine să mergi ca s-aduci un omagiu celor trei regi ai României care sunt înmormântați în pământul țarii pe care au condus-o? La Curtea de Argeș. Merg acolo de două, poate trei ori pe an, mai ales de când Maiestatea Sa Mihai I își are locul de veci în necropola regală. De ce merg acolo? Nu pot explica. Știu doar că-mi dă o stare de bine o vizită la Curtea de Argeș, mă încarcă cu o energie care mă face să mai” duc” ceva timp. Privesc câteva minute cele patru lespezi din biserică și cele două lespezi din necropola regală, o aștept pe soția mea să se închine la Moaștele Sfintei Filofteia, coborâm puțin la fântâna Meșterului Manole și ne-ntoarcem acasă. Vara, când e ziua lungă, ne întoarcem chiar pe Transfăgărășan, Brașov, Ploiești.
Duminica trecută, pe 15 septembrie s-a nimerit să fie o zi frumoasă de început de toamnă. Cum tot din nimereală aveam și ceva de sărbătorit în familie, a venit și băiatul cu prietena lui de la București, am luat-o și pe mama și-am plecat toți cinci până la Curtea de Argeș. A fost liber pe șosea, bucățile de drum între Târgoviște și Găești și apoi între Bascov și Curtea de Argeș ne-au încântat cu peisaje de început de toamnă. Am găsit cu greu un loc de parcare în parcarea pentru autocare, căci în rest n-aveai unde și ne-am făcut plimbarea obișnuită pe-acolo. Despre biserică n-o să spun prea multe. S-a scris destul aici pe AFA și nu s-a schimbat nimic, așa că n-am nimic de adăugat.
Necropola regală e o clădire ce merită văzută. Zidăria aia, de câte ori o văd îmi smulge un murmur de admirație. Crucea cu trei brațe montată pe turlă, nouă, nichelată, strălucea în soarele de septembrie și nu știu, senzația mea e că parcă întreabă... de ce nu mă vreți în ortodoxia românească? Sau poate că așa mi se pare mie, unul care nu prea are treabă cu chestiile astea bisericești.
Cu totul, cred c-am stat în jur de două ore acolo. La întoarcere spre casă ne-am oprit să serbăm puțin ce-aveam de serbat la Hanul Dragodana. M-am uitat pe sait să văd dacă s-a mai scris despre acest han. A scris @Safta Radu în 2016 și @tata123 în 2019, așa că m-am gândit să vin cu informații despre prețuri în primul rând. Nu ratăm niciodată acest restaurant când avem drum prin zonă. Se află pe drumul dintre Găești și Târgoviște, undeva la 6-7 kilometri de Găești, imediat după ieșirea din comuna Dragodana, cum mergi spre Târgoviște. Are o istorie foarte interesantă acest han. S-a” născut” în 1968, atunci când Charles de Gaulle a vizitat România. În drumul lor dinspre Pitești spre Târgoviște trebuiau să se oprească pentru o mică gustare, un pipilică, o măslină, o atenție și atunci, într-un timp record a fost construit acest loc de popas în stil rustic, din trunchiuri mari de copaci pe post de mese și cu câteva foișoare. Din 1980 Domnul Constantin Lupoiu a preluat acest han și în 44 de ani a reușit să construiască mai multe saloane cu o capacitate de vreo 1,600 de locuri, ceva camere pentru cei care vor să poposească peste noapte. Lucrează aici în jur de 100 de oameni, cu Domnul Lupoiu în frunte, pe care l-am văzut inclusiv debarasând mese, aducând meniuri sau tacâmuri. Toate aceste informații le-am aflat de pe suportul de hârtie pe care ți se pune farfuria la masă.
Când am ajuns era full pe terasă. Nicio masă liberă, așa c-am fost invitați în interior, dar cum să bagi cinci fumători la interior? Așa c-am așteptat vreo 15-20 de minute până s-a eliberat o masă. Ospătărița ne-a adus rapid meniurile și ne-a spus că vom avea de așteptat 30-40 de minute până va veni mâncarea. Nu-i bai, bem un suc, citim suportul pentru farfurii, o țigară, mai vorbim, trece repede timpul. Am studiat puțin meniul, așa... de amorul artei pentru că știam ce vreau să mănânc și n-am putut să nu observ prețuri mult mai prietenoase decât ce-am văzut în ultimul timp. O singură ciorbă avea prețul peste 20 de lei și anume ciorba de fasole în pâinea casei. Costă 22 de lei. Ciorba de burtă, 20 de lei fără ardei, smântână sau mujdei de usturoi. Cu toate cele, 26 de lei (1 leu ardeiul iute, 2 lei mujdeiul și 3 lei smântâna). Cel mai scump fel de bază era mușchiul de vită cu piure cu trufe și sos de piper – 65 de lei. N-am pozat meniul, pentru că nu fac niciodată asta :).
Noi am comandat rasol de vită cu legume la abur, șnițel de pui în crustă de fulgi de porumb cu cartofi natur, ceafă de porc cu piure de cartofi, cârnații casei (carnea tocată cu barda) cu piure de cartofi și Cordon Bleu cu cartofi a la Dragodana (cartofi la cuptor cu ceva bacon, brânză și ceapă), două salate de varză și o salată de sfeclă roșie și pâinea casei, care chiar e făcută acolo și frigea când a fost adusă la masă. Udătură... un Mojito pentru co-pilot, trei Pepsi la jumate, două sticle cu apă minerală pentru șofer. La sfârșit, un papanaș cu smântână și o dulceață de afine bestială și cinci cupe de înghețată pentru juniori. Porțiile de mâncare au fost generoase, frumos aranjate pe farfurii. Piureul de cartofi sigur nu era gătit atunci, dar copiii au zis că merge.
Doamna care ne-a servit a fost și ea de nota zece. Amabilă și zâmbitoare deși am înțeles de la ea că fusese o nuntă sâmbătă și plecase acasă în zorii zilei de duminică.
Nota de plată pentru ce-am scris mai sus... 361 de lei. Se poate plăti cu card, ceea ce am și făcut, atenția cash, 50 de lei (extrem de rar pun eu 15% bacșiș) pentru că mi-a plăcut foarte mult și mâncarea și cum am fost serviți.
Timpul trece, prețurile cresc. Cred că am poposit la Hanul Dragodana de peste zece ori de-a lungul timpului. Calitatea mâncării și a serviciilor s-a păstrat. Prețurile... evident au crescut în timp, însă comparativ cu ce-am plătit prin București sau prin Ploiești în ultima vreme, aici chiar mi s-a părut mai mult decât rezonabil.
Una peste alta a fost o duminică frumoasă. Am fost toată familia la un loc, lucru ce se întâmplă mai rar în ultima vreme. Am fost la Curtea de Argeș, m-am mai încărcat pentru o vreme. @Webmaster, te rog, nu mă certa c-am amestecat trei vorbe despre Curtea de Argeș cu cinci vorbe despre Hanul Dragodana. De încărcat, m-am încărcat, nu-i vorbă. Dar să scriu două review-uri depre o singură zi tot mi-e lene :)
Vă doresc tuturor o toamnă care să nu semene nici pe departe cu Toamna lui Bacovia. Și desigur, vacanțe cu zile liniștite și nopți romantice.
Trimis de Pușcașu Marin in 22.09.24 10:45:05
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TÂRGOVIȘTE [DB].
33 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Pușcașu Marin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
33 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Unde mâncăm în Târgoviște și împrejurimi, TÂRGOVIȘTE [DB]" (deja existentă pe sait)
@Pușcașu Marin: Cât pe ce să mă iau de gât cu tine, că pe mine nu mă pomenii c-aș fi povestit despre locul ăsta frumos și generos!... Noroc că de felul meu nu sunt impulsivă, întâi verific și pe urmă dau cu bățul. În cazul de față, nu dau cu bățul, că n-am de ce.
Am oprit și noi aici acum câțiva ani buni (aș putea să caut, dar mi-e lene; 7-8 să fie), venind dinspre Ploiești și mergând spre Târgoviște, într-o minivacanță de Sf. Maria, când am făcut un circuit foarte fain: Oltenia de sub Munte, Transalpina și ne-am întors pe Transfăgărășan. Țin minte povestea cu Charles de Gaulle și cu Ceașcă și - culmea! - chiar țin minte ce am mâncat, ceva care se chema aproximativ 'tocănița bunicii'. Puteam să jur că la vremea respectivă am scris și eu despre hanul ăsta, dar se pare că nu în mod separat, l-oi fi pomenit pe undeva, prin articolul de călătorie.
Deci da, fain! Fain ai povestit (sunt în asentimentul tău în ceea ce privește backgroundul istoric), faină excursia, văd că ați avut noroc și de vreme minunată! Și noi ne-om mai opri dacă s-o mai nimeri...
@crismis: Îți dai seama ce” meci” ar ieși? Vest contra Cina? Doar cineva din Pantelimon, Rahova ori Ferentari ar putea să ne despartă.
Hanul ăsta e unul dintre restaurantele noastre preferate. Pentru mâncarea gustoasă, pentru atmosferă și de ce nu pentru ambient. Doar lenea care mă cocoșează 364 de zile pe an m-a oprit să scriu despre el până acum. Și-mi mai place foarte mult că de fiecare dată găsesc să mănânc ceva, de fiecare dată altceva, ce nu gătim noi acasă.
Mai am eu câteva cârciumi despre care mă simt dator să scriu. Una dintre ele e restaurantul de la Cabana Schiorilor din Sinaia. Eh, timp s-ar mai găsi, văd cum fac cu pornirea
Mulțumesc pentru ecou. Înseamnă mult pentru mine.
@Pușcașu Marin: N-am ajuns de mulți ani la Curtea de Argeș și din păcate n-am apucat să văd necropola regală. Nu știu dacă voi mai ajunge pe acolo...
Nici eu nu mă consider regalistă, dar cred că mi-ar fi plăcut să mă nasc într-o țară cu monarhie constituțională. Oricum, ar fi fost corectă organizarea unui referendum pe această temă în 1990, chiar dacă rezultatul era ultraprevizibil.
Îmi amintesc cu amuzament de perioada de fibrilație politică de după decembrie 1989, când părinții mei se contraziceau zilnic, mama fiind o monarhista înverșunata, iar tata nu.
Și îmi mai amintesc cu mare emoție de discursul excepțional din Parlament al regelui Mihai.
Toată admirația!
Cât despre hanul despre care ai povestit, nu îl știu, dar pare OK atât ca mâncare, cât și ca prețuri. Cele din București au luat-o într-adevăr razna...
Așa că ai făcut (din nou) o alegere foarte bună!
@Carmen Ion: Referendum în 1990? Era degeaba oricum. Dar într-adevăr ar fi fost o primă lecție de democrație. Dar ce să vorbim de referendum când Maiestatea Sa nici măcar n-a fost lăsat să vină în România!
În 1990 eu n-am vorbit cu ai mei vreo trei luni Mama era mesmerizată că în sfârșit avem un președinte care vorbește engleză.” The ducks comes from the trucks” , ți-aduci aminte? După aia au avut puterea să recunoască că-i vai de părinții care n-ascultă de copii, dar era tardiv.
Nu-i târziu s-ajungi la Curtea de Argeș. Știu eu pe unul care merge în fiecare an acolo . Mare lucru un ocol până la București. Cică nu promite nimic, să vedem dacă ne lasă rușii în pace pân-atunci, dar de uitat nu uită. Sănătoși să fim și să fie pace.
Mulțumesc pentru ecou și pentru comentarii.
Editat ulterior : Dacă doriți să revedeți ...
https://www.youtube.com/watch?v=bZVdYWsY3AI
”Am citit tot ce-am considerat că merită citit după 1989 despre această perioadă din istoria României, cea în care țara noastră a fost monarhie. Și evident m-am întrebat de multe ori ce-ar fi fost dacă? Ar fi fost mai bine, ar fi fost mai rău? N-avem de unde știi
Părinții mei s-au născut și și-au trăit tinerețile în perioada regalității și-și aminteau cu nostalgie despre ea. Nu ne povesteau niciodată despre clasa politică din interbelic, și nu cred că au fost membrii niciunui partid, altfel ne-ar fi povestit una, alta despre ce era atunci. Cred că n-au făcut-o ca să ne ferească de repercursiuni, în cazul în care ne-am fi spus vreo părere la școală sau printre „prieteni” . Știu, însă, că tata ne spunea, mai ales în ultimii ani de viață, când la noi începuse greul: „- Taică, în vremea regelui avea ce pune pe masă și bogatu' și săracu', acum n-are niciunu' !” (no coment)
Și mie-mi place tare mult Necropola Regală de la Curtea de Argeș! Arhitectul și constructorii au făcut o treabă tare bună și frumoasă!
Mi-aș dori să ajung s-o văd și eu cât mai curând!
@doinafil: Așa este. Părinții au încercat să ne protejeze, să nu ne agațe” tinicheaua” de coadă. Tata s-a abținut cu greu să nu-mi dea o palmă când i-am spus în octombrie 89 că am refuzat să devin membru de partid. Mi-a zis... băi fraiere, o să-ți iei repartiție în vârful muntelui . Ani de zile mă striga” dizidentul lu' tata” . Era anticomunist convins, dar niciodată nu s-a dat în stambă, doar ca să nu ne facă nouă rău, mie și mamei. Și-a trăit doi ani din copilărie la Peleș, acolo unde bunica mea a lucrat cei doi ani. Am prins-o și pe bunica în viață ceva ani. Când vorbea de Regele Mihai, se închina.
Păi facem la anu' o mini întâlnire la Curtea de Argeș. Și dac-aveți curaj să mergeți pe mâna mea, masa, șprițul și dansul la Dragodana . Eu am trei locuri libere în mașină. M-aș simți onorat să mă sacrific de la partea cu șprițul pentru @Carmen Ion, @doinafil și @msnd.
@Pușcașu Marin:
Pftiuuuu... ! Ce baftă pe noi! Ne simțim, la rându-ne, onorați de această invitație și o acceptăm cu plăcere!
Așteptăm să ne dați un semn pentru când va fi să fie și...
@Pușcașu Marin: Mulțumesc pentru invitație. Ar fi grozav!
@Pușcașu Marin: Am apreciat în 2019 masa luată la Hanul Dragodana, preparatele au fost gustoase, prețurile medii; am mai trecut de câteva ori pe acea șosea și mereu erau numeroase autovehicule oprite la Han; mă bucur să aud că restaurantul merge în continuare bine și oferă produse de calitate.
Am cercetat istoria locului și am expus-o în articolul din 2019 (vezi impresii). După vizita generalului Charles de Gaulle în primăvara lui 1968 și popasul din pădurea Dragodana, peste doar 2 ani se deschide popasul turistic.
Să completăm cu câteva informații din presa vremii:
În pădurea Dragodana, pe şoseaua Bucureşti-Găeşti, a fost dat în folosinţă un nou punct turistic „Popasul Dragodana” . O cabană cu 40 locuri, 5 căsuţe camping, parcare auto, bar-bufet vor asigura turiştilor odihnă plăcută şi o deservire corespunzătoare. (România Liberă, mai 1970)
După care urmează o extindere:
Cooperaţia de consum şi-a propus să extindă popasul turistic „Dragodana” , prin amenajarea unui complex de alimentaţie publică şi de cazare, la care se vor adăuga căsuţe zidite, dotate cu instalaţii de apă şi încălzire. (România Pitorească, ianuarie 1974)
Alt articol consemnează din nou popasul dâmbovițean:
Printre acestea se numără popasul turistic „Dragodana” situat într-o pădure de stejari pe sos. Târgovişte-Găeşti, km 20. Această unitate dispune de cazare în căsuţe şi de un bufet în stil rustic cu specialitatea casei „pui la ceaun” . (Scânteia, septembrie 1976)
De asemenea, în ultimul ziar menționat mai sus este descris și Popasul Moroieni:
Popasul turistic „Moroieni” este situat pe şos. Târgovişte- Sinaia, km 49, la poalele muntelui Păduchiosul, pe albia rîului Ialomiţa, într-un decor natural de un farmec deosebit. Construit în stil dâmboviţean, dispune de cazare în camere elegante şi căsuţe confortabile, precum şi de un restaurant unde pot fi servite o mare varietate de preparate culinare şi specialităţi ale casei: brînză de burduf cu mămăliguţă, ghiuden, pui la ceaun din crescătorie proprie. Tot aici, cele 3 terase cu 120 de locuri şi o pistă de popice amenajată în apropiere asigură condiții dintre cele mai bune pentru petrecerea unui popas agreabil, reconfortant.
Să vă fie de bine!
@Pușcașu Marin:
”Păi facem la anu' o mini întâlnire la Curtea de Argeș. Și dac-aveți curaj să mergeți pe mâna mea, masa, șprițul și dansul la Dragodana . Eu am trei locuri libere în mașină. M-aș simți onorat să mă sacrific de la partea cu șprițul pentru @Carmen Ion, @doinafil și @msnd.
Si eu cu ce ajung?
”La întoarcere spre casă ne-am oprit să serbăm puțin ce-aveam de serbat la Hanul Dragodana. M-am uitat pe sait să văd dacă s-a mai scris despre acest han. A scris @Safta Radu în 2016 și @tata123 în 2019, așa că m-am gândit să vin cu informații despre prețuri în primul rând. Nu ratăm niciodată acest restaurant când avem drum prin zonă. Se află pe drumul dintre Găești și Târgoviște, undeva la 6-7 kilometri de Găești, imediat după ieșirea din comuna Dragodana, cum mergi spre Târgoviște
Cunosc popasul asta din 1991, cand, stagiara fiind la Poeni de Teleorman, in libere, ma luau colegii cu masinile spre Bucuresti. Tot la 10 zile mergeam aici! Din 1991 pana in 1996, iarna sau vara, pe-acolo trecea drumul nostru. O ciorba de burta mai buna ca aici am mai mancat in 1988 la Piatra Arsa.
Dar de atunci nu am mai avut drum pe acolo si ma cuprinde nostalgia cand imi amintesc popasurile noastre acolo.
Cu toate astea, recomand dint tot sufletul meu popasul aici.
Ma bucur ca si-a pastrat standardele inalte.
@tata123 🔱:
”Popasul Moroieni opasul turistic „Moroieni” este situat pe şos. Târgovişte- Sinaia, km 49, la poalele muntelui Păduchiosul, pe albia rîului Ialomiţa, într-un decor natural de un farmec deosebit. Construit în stil dâmboviţean, dispune de cazare în camere elegante şi căsuţe confortabile, precum şi de un restaurant unde pot fi servite o mare varietate de preparate culinare şi specialităţi ale casei: brînză de burduf cu mămăliguţă, ghiuden, pui la ceaun din crescătorie proprie. Tot aici, cele 3 terase cu 120 de locuri şi o pistă de popice amenajată în apropiere asigură condiții dintre cele mai bune pentru petrecerea unui popas agreabil, reconfortant.
Si aici am fost. In 1988, cand Alice, colega mea de camera care locuia in Fieni, si-a facut nunta. Era sfarsit de vara, august sau incaput de septembrie.
Si aici a fost superb, mancare buna, distractie...
Off... ce de amintiri!
@tata123 🔱: Mulțumesc pentru ecou și pentru completările valoroase. Citisem în articolul tău despre Hanul Dragodana chestii foarte interesante pe care nu le-am găsit pe suportul pentru farfurii. Oricum m-am bucurat că atât tu cât și @Safta Radu v-ați simțit bine acolo.
Cred că nu exagerez dacă spun că-n ultimii 7-8 ani am mâncat de peste zece ori la Dragodana. Niciodată n-am fost dezamăgiți, întotdeauna am găsit ceva bun să mâncăm. Dacă aș vrea să fiu super, super cârcotaș, singurul lucru care poate deranja este timpul de așteptare, care de obicei sare de 30 de minute. Însă este de înțeles, atâta timp cât acolo este tot timpul aglomerat.
@Zoazore: Poate câștigăm la loto și luăm un microbuz 8+1 .
Cu ciorba de burtă ai dreptate. Eu sunt mâncău de-ăla, de urlă câinii a pustiu când mă ridic de la masă și cu toate astea ciorbă de burtă nu mănânc chiar oriunde. Am eu niște pitici pe creier cu burta, cum e curățată... eh, pitici pe creier, cum am zis.
La Dragodana am curaj să mănânc fără probleme. Culmea e că nu știu cum e gătită, dar ceva îmi spune mie că e în regulă. Revin... pitici pe creier . Problema mea e că de fiecare dată când vreau să mănânc ciorbă acolo, stau 100 de ani și dau în bobi, în cărți de tarot, în oase, pentru că nu mă hotărăsc. Ciorbă de burtă sau ciorbă de fasole în pâinea casei. M-am gândit și la varianta cu felul întâi o ciorbă și felul doi cealaltă ciorbă, dar mi-e că trebuie să mă ia cu excavatorul de-acolo.
Mulțumesc mult pentru ecou și pentru că ne-ai mai zis una-alta din tinerețile tale
Dacă pe alţii i-ai atins la "coarda politică" - regalitate, referendum, monarhist sau dizident de-al tatei - pe mine m-ai pişcat la cea sentimentală, şi m-ai dus cu 42 de ani înapoi în istoria vieţii mele.
Ferice de tine că te-au luat ai tăi doar după eliberarea buletinului la cozile matinale la lapte! La 8 sau 9 ani îngroşam deja acele şiruri.
Citind pasajul cu pricina din articolul tău, în închipuirea mea au apărut rândurile de câte 2 sticle - doar atât se "dădea de persoană" - încolonate pe asfalt pornind din uşa prăvăliei.
Număram navetele descărcate din maşina ce aducea laptele - uneori chiar şi unt sau câteva cutii de smântână - şi ştiam dacă are rost să mai rămânem după începerea vânzării sau putem pleca acasă de îndată, poate mai prindeam să aţipim o oră înainte de a pleca spre şcoală.
Pentru mine era o imagine sinistră, întipărită şi acum în memorie, să văd oameni îndreptându-se spre casă de la coadă, cu sticlele goale, încă dinainte de a se deschide efectiv magazinul.
Nu le rămânea decât speranţa că în ziua următoare se vor trezi mai devreme decât alţii...
În rest, da! , mănăstirea e spendidă - o pun pe cea din Bârsana la bătaie pentru poziţia de lider în top - iar tu scrii la fel de interesant de eşti sătul sau flămând.
Articolul e departe de a fi catalogat "o ciorbă", deşi ai amestecat categorii! Trebuia să mai aţipeşti pe undeva şi să ne fi pomenit despre asta, că erau 3 în 1 şi te-aş fi propus lui Cornel pentru decernarea premiului de originalitate şi globalism scriitoricesc AFA!
Ai rămas la fel de savuros şi interesant chiar dacă ai trecut la o altă categorie!
@Marius 72:
” mănăstirea e spendidă - o pun pe cea din Bârsana la bătaie pentru poziţia de lider în top
Te aștept în Iași, să îți prezint Trei Ierarhi. La întoarcere, te abați puțin din drum, să vezi Dragomirna. Vii abia după aia cu topul.
@adso: Subscriu! Pe astea le-am vazut si m-au impresionat.
Dantelaria de la Trei Ierarhi e splendida.
@adso: Zi-mi când eşti pe acasă că, din câte citesc pe aici eşti - sau vei fi - mai mult plecat!
@Marius 72:
Ce-i drept, cam așa a fost în ultimii doi ani. Din păcate, sau din fericire?
Dar, dacă vrei, găsim un week-end. Nu va fi ușor, că nici tu nu prea stai acasă, dar găsim.
@adso: Ridic și eu două degețele, la o adică. Tocmai ce-a fost soția mea pe-acolo, mai prin iunie așa și-a zis că-și dorește și ea un primar horticultor aici la noi. OK, fură banii, că nu stă nimeni să numere câte flori a pus, da' măcar dă bine la retină.
Acu', pe bune, chiar ne bate gândul prin primăvară, după ce înverzește orașul. Dacă n-oi fi (tu) prin Tadjiki, Turkmeni, Kirghiz, Kazah sau ce stan mai e pe-acolo (ăăăă, de ce nu și Paki), poate dezbatem un pic problema cu Sioforul și Diaprelul . Marius mănâncă prăjituri, că el poate și vinul ăla negru, de zicea că face și fularul să stea drept, îl bem noi, că nu merge după prăjituri
@Marius 72: Da, sinistre vremuri. Ce mă miră pe mine, e că și pe la tine au fost la fel. Umbla vorba pe-atunci că prin Sibiu era mai bine... deh, Prințișorul. Sau era vorba numai de orașul Sibiu, nu de tot județul?
Spre rușinea mea, Mănăstirea Bârsana n-am văzut-o, deși la Baia Mare am fost de câteva ori. Dar Curtea de Argeș îmi place în principal pentru ce-am scris în introducerea articolului.
M-ai atins la coarda... ăăăă, cum să-i zic... ego-ului în partea a doua a ecoului, dar să știi că atunci când sunt flămând, nu scriu, neam, doar gândesc. La greu. Și numai la mâncare
Altfel, mulțumesc mult pentru ecou.
@Pușcașu Marin: Adevărul este că Iașul arată excepțional, mai ales primăvara - dar merită văzut oricând. Ca om chiar umblat prin lume, spun că locuiesc în unul dintre cele mai frumoase orașe prin care am trecut.
Pe de altă parte, dacă vrei primar horticultor, ia-l pe cel din Botoșani!
libertatea.ro/stiri/sotul ... ulevard-4793984
Sau nu, că tocmai l-au reales .
Atunci, îl poți căuta pe fostul nostru primar, care are o poveste și mai tare:
jurnalul.ro/stiri/politic ... sai-687850.html
------
Da, sigur, m-ar bucura nespus dacă s-ar alinia astrele și am putea ieși la o bere în Iași. Știu locuri faine!
@adso: Eh, nu contează, o fi înțeles ea greșit. Important este că orașul e frumos. Sincer, n-am mai fost la Iași din 1999 și-atunci am stat câteva ore. Ea a stat două zile prin iunie, dar a venit acolo cu treburi de serviciu. Vizite prin oraș, doar după amiaza și seara. Și a dat un edict imperial. La primăvară măcar două zile la Iași. Crezi că am curaj să zic nu?
@Pușcașu Marin: Pai nu e lasitate, ci alegerea inteleapta!
Doamna ta nu a inteles nimic gresit. Cand ai vreme, sa deschizi link-urile. Ai sa te razi, ca sa ma exprim asa .
@Pușcașu Marin:
”Cu totul, cred c-am stat în jur de două ore acolo. La întoarcere spre casă ne-am oprit să serbăm puțin ce-aveam de serbat la Hanul Dragodana..... Nu ratăm niciodată acest restaurant când avem drum prin zonă. Se află pe drumul dintre Găești și Târgoviște, undeva la 6-7 kilometri de Găești, imediat după ieșirea din comuna Dragodana, cum mergi spre Târgoviște. Are o istorie foarte interesantă acest han. S-a” născut” în 1968, atunci când Charles de Gaulle a vizitat România.
Din fericire, mie mi-a luat mai puţin de două ore până să trec de introducerea interesantă, dar uşor derutantă pentru mine, mă tot uitam la rubrica unde era încadrat articolul şi mă tot întrebam unde e mâncarea ?
Dar am ajuns şi la acest han cu ceva istorie în spate. Ciudat, numele şi povestea îmi par tare cunoscute, dar nu-mi amintesc dacă am poposit acolo şi nici ce oi fi mâncat, aşa că se impune un "refresh" la memorie
”Când am ajuns era full pe terasă. Nicio masă liberă, așa c-am fost invitați în interior, dar cum să bagi cinci fumători la interior? Așa c-am așteptat vreo 15-20 de minute până s-a eliberat o masă.
Uite asta-i o situaţie delicată pentru mine, ba chiar "dilematică" aş zice. Să fiu pusă să aleg între a aştepta când mi-e foame sau a renunţa la ţigară, dar cred că aş fi ales tot... terasa
De comandat aş fi comandat ciorbă de burtă. Fără să stau deloc pe gânduri
Cele comandate de voi arată foarte bine în poze, gustul o fi fost şi el pe măsură, asta însă trebuie să verific personal, dar nu pentru că nu aş avea încredere în tine , iar preţurile sunt prietenoase cu buzunarul/cardul.
Să vă fie de bine!
@Pușcașu Marin:
”Vă mai aduceți aminte de cozile la” ce se dă aici” din vremurile de tristă amintire? Aveam vreo 14 ani când am început și eu să intru în pâine, cum se zice și mergeam alături de tata de la patru dimineața pentru un pachet de unt, doi litri de lapte sau ceva smântână. Acolo, la coadă, ce făceam trei-patru ore, până venea laptele și” derivatele” ?
Am şi eu ceva amintiri legate de subiect, chiar dacă nu am participat personal decât benevol şi într-o măsură destul de redusă. La lapte eu îmi amintesc doar coada de sacoşe cu sticle şi borcane, oameni nu prea erau înainte de ora deschiderii.
”Tata s-a abținut cu greu să nu-mi dea o palmă când i-am spus în octombrie 89 că am refuzat să devin membru de partid. Mi-a zis... băi fraiere, o să-ți iei repartiție în vârful muntelui . Ani de zile mă striga” dizidentul lu' tata” . Era anticomunist convins, dar niciodată nu s-a dat în stambă, doar ca să nu ne facă nouă rău, mie și mamei.
M-am amuzat teribil la faza cu "dizidentul lui tata" .
Suntem totuşi diferiţi, gândim diferit. Tot prin octombrie 89 eu m-am cam "ofticat" că pentru că îmi lipseau mai puţin de 50 de sutimi la media anului anterior am "ratat" onoarea de a fi primită în partid . Nu aveam nicio pasiune în sensul ăsta, dar eram conştientă de avantajele pe care le pierdeam. Atunci m-a certat şi mama că nu m-am străduit să iau note mai mari, neprimind bursă, eu nu aveam niciun interes să mă bat pentru note. Îmi spunea atunci că după facultate este mult mai greu de intrat, fiind preferată "muncitorimea", nu "intelectualii". Dar în decembrie 89... s-a rezolvat Premianţii din seria mea nu au mai apucat să-şi primească carnetele, dar nici nu cred că a mai vrut vreunul.
Despre istoria "ciuntită" din manualele după care am învăţat noi ar fi multe de povestit.
@nicole33: Hi, hi, hi, scriem ecouri la șapte dimineața, fiecare cu cafeaua lui în față. Mă rog... locațiile diferă, avantaj (clar) la tine , dar pentru mine schimbul de idei e important.
Eu n-o să mă mai fac bine niciodată și nici nu mă prea afectează treaba aia cu vorba lungă, sărăcia omului. Am talentul ăsta să bat câmpii până ajung să spun ce vreau de fapt să spun. Atitudine de moș cârcotaș, ca să citez din clasici în viață . Dar, am justificat la sfârșitul articolului melanjul pe care l-am făcut, amestecând felul unu cu felul doi.
Nu ne-a afectat deloc c-am așteptat o masă liberă. Cu fiul meu mă-ntâlnesc mai rar în ultima vreme, așa că orice sfert de oră petrecut împreună e prilej de bucurie. Ciorba de burtă e bună la Dragodana, cel puțin mie îmi place, în condițiile în care eu nu mînânc ciorbă de burtă oriunde, din motive de... probleme la cap, așa cum spuneam ceva mai sus, intr-un ecou către @Zoazore.
Dacă e în drumul tău vreodată, nu ocoli acest han. Ceva îmi spune că voi citi al patrulea articol” de bine” despre Hanul Dragodana.
Mulțumesc pentru ecou. Fugi la snorkeling
Deși mai târziu, ocupat fiind cu treburi gospodărești, a se traduce ca am avut meseriașii în casa, am sa scriu un scurt ecou referitor la Hanul Dragodana. Am luat masa de mai multe ori acolo, noi fiind mulțumiți de fiecare data de calitatea preparatelor. O singura data am patit-o rău, dar nu din cauza hranei sau a servirii, ci din cauza... decibelilor! Intr-o vara, cum stam noi liniștiți la masa, asteptand comanda, au oprit frate doua autocare, din care cred ca au coborât vreo 40 de copii. Ne-au distrus! Galagie maxima, degeaba încercau însoțitorii sa-i liniștească, parcă mai înverșunați erau! Am mâncat pe fuga, am plătit și duși am fost! Ce sa-i faci, zile și zile...Na, ca am ajuns la ecoul nr.1054, ptiu drace ! Marea Schismă...
@Safta Radu: Probabil c-a fost excepția care confirmă regula .
Sincer, eu m-am bucurat să constat că n-am fost singurul care s-a hotărât să scrie de bine despre acest han.
Eu îți doresc s-ajungi la ecoul 10,000, anul în care primul președinte post-decembrist își va termina de plătit al” n” -lea credit imobiliar . Asta e ultima bârfă... cică a fost văzut într-o mare bancă din România. A venit să-și ia un credit ipotecar pe 30 de ani.
Mulțumesc pentru ecou.
@Safta Radu:
”Deși mai târziu, ..., am sa scriu un scurt ecou referitor la Hanul Dragodana. Am luat masa de mai multe ori acolo, noi fiind mulțumiți de fiecare data de calitatea preparatelor. O singura data am patit-o rău, dar nu din cauza hranei sau a servirii, ci din cauza... decibelilor! Intr-o vara, cum stam noi liniștiți la masa, asteptand comanda, au oprit frate doua autocare, din care cred ca au coborât vreo 40 de copii. Ne-au distrus!
Galagie maxima, degeaba încercau însoțitorii sa-i liniștească, parcă mai înverșunați erau! Am mâncat pe fuga, am plătit și duși am fost! Ce sa-i faci, zile și zile...
Aşteptam să comentezi aici mai ales că ai fost acolo şi mă bucur că ai făcut-o.
Extrem de neplăcută experienţa cu "decibelii" în exces. Şi eu aş fi procedat la fel: mâncam rapid şi dispăream.
Mai greu este acum pentru mine după o săptămână petrecută într-un resort plin de bebeluşi şi preşcolari urlători. M-au făcut cu nervii şi nici nu aveam unde să mă ascund, cum să scap.
Nu ştiu dacă a fost vreo promoţie, vreo ofertă "de nerefuzat" pentru cetăţenii din Rusia şi din unele republici ex-sovietice, dar e plin de familii cu cel puţin doi copii, însă media este de trei copii per familie. Cuplurile fără, aşa ca noi, sunt o raritate.
Dar mâine scap din balamucul ăsta şi-mi voi relaxa în sfârşit neuronul suprasolicitat
”Na, ca am ajuns la ecoul nr. 1054, ptiu drace! Marea Schismă...
La mai multe!
@Pușcașu Marin:
”Hi, hi, hi, scriem ecouri la șapte dimineața, fiecare cu cafeaua lui în față. Mă rog... locațiile diferă, avantaj (clar) la tine , dar pentru mine schimbul de idei e important.
Apuc şi eu să scriu doar dimineaţa la cafea (şi ce cafea bună! sau seara înainte de somn. Recunosc că de data asta sunt în avantaj, dar nu asta contează
”Eu n-o să mă mai fac bine niciodată și nici nu mă prea afectează treaba aia cu vorba lungă, sărăcia omului. Am talentul ăsta să bat câmpii până ajung să spun ce vreau de fapt să spun.
Şi eu sunt vorbă lungă şi puţin îmi pasă, pentru că nu cred că voi fi mai bogată procedând altfel. Mi-ai amintit de una care, deranjată de comentariile mele prea lungi, în loc să zică merci că am băgat-o în seamă , chiar zilele trecute mă acuza, chipurile, de lipsă de respect pentru că scriu mai mult ca ea
”Dar, am justificat la sfârșitul articolului melanjul pe care l-am făcut, amestecând felul unu cu felul doi.
&
”@Webmaster, te rog, nu mă certa c-am amestecat trei vorbe despre Curtea de Argeș cu cinci vorbe despre Hanul Dragodana. De încărcat, m-am încărcat, nu-i vorbă. Dar să scriu două review-uri depre o singură zi tot mi-e lene
Bine că mi-ai amintit, că uitasem să te întreb de ce amesteci mere cu pere. Probabil de lene, nu-i aşa?
De fapt, aveai de scris mai multe articole: mâncarea de la Dragodana, biserica, necropola şi parcă mai era o clădire în spatele bisericii, eu pe aia am ratat-o pentru că era închisă la data celei mai recente vizite la Curtea de Argeş, cu ocazia minivacanţei de 1 Decembrie 2023
@nicole33:
”Mi-ai amintit de una care, deranjată de comentariile mele prea lungi, în loc să zică merci că am băgat-o în seamă, chiar zilele trecute mă acuza, chipurile, de lipsă de respect pentru că scriu mai mult ca ea
Ce treabă are lipsa de respect cu lungimea ecourilor?!
@nicole33: Despre biserică n-avea rost să scriu un articol separat. Au făcut-o alți colegi în ale călătoritului și au făcut-o chiar bine. Și-apoi nu s-a schimbat nimic, cel puțin în ultimii trei ani de când mă duc destul de des acolo. Pronaosul e tot înainte de naos, care la rândul lui e tot înainte de altar (mamă, ce tare sunt, chiar le știu ).
Apoi despre clădirea aia din spatele bisericii... am fost doar odată, de mult s-o văd. E un muzeu acolo, în rest cred că sunt birourile Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului. N-o vizitez pentru că mi-e teamă că mă-ntâlnesc cu persoane care se apără de sărăcie cu mantiile alea țesute cu fir de aur .
Necropola Regală ar merita ceva separat, într-adevăr. Dar nu cred că eu sunt cea mai potrivită persoană care să scrie un articol detaliat despre o bierică. Pentru că asta este până la urmă. O biserică cu hramul Sfintei Filofteia, ale cărei moaște sunt acolo.
Exceptând introducerea aia lungă, grosul articolului este despre Hanul Dragodana, ceea ce e o premieră la mine. Am scris ceva despre un restaurant . Să zicem că e felul meu de a le mulțumi lor, celor de la Dragodana, pentru că de-atâția ani reușesc să rămână la un nivel peste medie. Cel puțin pentru mine.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2024 [Restaurant Toscany] Un loc tare drăguț este Restaurantul Toscany — scris în 08.05.24 de ANILU din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- May.2021 [Restaurant Casa Veche] Casa Veche — scris în 08.06.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2019 [Hanul Dragodana [Dragodana, DB], restaurant] Hanul Dragodana și „întemeiatorul” său: Charles de Gaulle — scris în 24.09.19 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2018 [Restaurant Casa Veche] Restaurant Casa Veche – grădina secretă din Târgoviște — scris în 15.06.18 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Apr.2018 [Restaurant-pizzerie Alexo] Restaurant Alexo – o masă la chindie — scris în 22.05.18 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2016 [Restaurant Belvedere] O buna vedere de la Restaurantul Belvedere — scris în 12.10.16 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2016 [Hanul Dragodana [Dragodana, DB], restaurant] Hanul Dragodana - merită să opriţi aici — scris în 01.09.16 de Safta Radu din ROșIORI DE VEDE - RECOMANDĂ