De la „Berlin”-ul de ieri, la „alt shift”-ul de azi

TIPĂREȘTE

De la o fată dragă nouă, venită de departe să petreacă cu noi Crăciunul, am primit, în ultima zi a șederii ei aici, o invitație la unul din restaurantele bucureștene aflate chiar în centrul orașului, mai precis la actualul alt shift, fostul restaurant Berlin, din str. Constantin Mille nr. 4, de lângă Cercul Militar Național, din zona Universității.

Pe lângă sălile de la etajul unu, restaurantul dispune și de o terasă aflată la parter, în stânga clădirii, preferată de bucureșteni mai mult în timpul verii, dar și în toamnele sau primăverile mai călduroase.

Rezervarea a făcut-o, telefonic, cu o zi înainte, pentru trei persoane, în intervalul orar 18,30 – 20,30. Noi am ajuns la timp, însă am fost rugați să mai așteptăm în hol - pe canapeaua special așezată acolo - vreo cinci minute, până se eliberează masa rezervată. Într-adevăr, după cinci minute am intrat în sala restaurantului al cărei mobilier este din lemn combinat cu fier.

Pe părțile laterale ale sălii sunt canapele și mese mai joase, iar în centrul ei mesele sunt de tip „bar”, cu scaune înalte. Zidurile sunt din cărămidă aparentă vopsită în alb, iar consolidarea clădirii se vede că a fost făcută recent, elementele din metal (profile tip„U”) sunt lăsate la vedere atât la plafon cât și deasupra ferestrelor. Este o modă, se pare, ca aspectul interioarelor să fie de tip „industrial”.

Chiar dacă afară era frig, în sală era cald și bine. Am consultat setul de meniuri aflate pe masă – unul scris în română, celălalt în engleză - și, după vreo cinci minute a venit un tânăr să ia comanda. Pentru început ne-au fost aduse băuturile: o tărie „finlandia” (18 lei/100 ml) și două „Pina Colada” (29 lei/paharul). Timpul de așteptare a fost mai mult decât rezonabil, de aprox. 15 minute. Ce m-a surprins când am citit meniul a fost că se afla și lista cu țigările pe care le puteai cere (nu și fuma) aici.

În nici un alt restaurant n-am citit în meniu că aveau supă de brânză, drept urmare am cerut, ca să văd ce și cum este. Mi-a fost adus, într-un castronel ceva mai mărișor, un lichid alb ce părea a fi, la prima vedere, lapte. Supa (19 lei) era făcută – cred - din brânză de vacă puțin sărată și pasată, la care s-a adăugat lapte, dar nu avea nimic „pe lângă”, decât că era călduță. N-am reușit s-o „dovedesc”! Celelalte două porții – de frigărui de berbec (38 lei) și butterfish cu orez (36 lei) arătau bine și au fost gustoase (la final n-a rămas nimic în farfurie). Salata mea „acropole” era pentru două persoane, de-aceea n-am putut s-o mănânc pe toată. Mihai a cerut și o bere „Bucur”, la draft de 400 ml, cred, care a costat 14 lei.

În sală erau doar persoane tinere, eu și Mihai păream a fi intruși acolo, printre fetele și băieții care nu aveau decât puțin peste 30 de ani. Am citit undeva că aici ar veni să socializeze mai mult „hipsterii”. Neștiind cine sunt ei și ce „hram” poartă, am consultat DEX-ul și am aflat că:

hipster- s. m. Persoană care admiră și adoptă ultimele tendințe în modă, tehnologie, stil etc., în special tendințe pe care le percepe ca fiind neconvenționale sau nonconformiste. ♦ (p. ext.) Persoană superficială. – Din engl. hipster

Tinerii pe care i-am văzut aici mie nu mi s-au părut a fi – prin extensia definiției - deloc superficiali, dimpotrivă, cred că ei fac parte din cei, mai mult decât bine, instruiți!

Chiar dacă prețurile nu sunt mici,(ba chiar „sar” peste medie) recomand să veniți la „alt shift”, unde mâncarea este bună, iar servirea și ambianța sunt fără reproș!

---

VIZUALIZĂRI: 1606 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI