Restaurant Capitol – Mănânci cât poți!

TIPĂREȘTE

O plimbare pe Calea Victoriei, Podul Mogoșoaiei din vremuri apuse, constituie întotdeauna o întoarcere câtre trecutul Capitalei, cu bune și rele, cu povești și întâmplări adevărate. Numai pe porțiunea cuprinsă între Palatul Regal și Cercul Militar Național se întrevăd zeci de obiective turistice, dar și adevărate istorisiri care amestecă intrigi politice, vieți amoroase, acțiuni culturale și divertisment de calitate.

Clădirea Palatului Regal (actualmente Muzeul Național de Artă al României) finalizată în 1937 își păstrează statura impunătoare și stilul destul de sobru la exterior, în contrast cu edificiul Fundației Universitare Carol I (finalizat în 1893), adevărat templu al culturii și învățământului. Între cele două construcții tronează statuia ecvestră a regelui Carol I, dezvelită oficial în 2010, model statuar care readuce la lumină vechea statuie a maestrului Ivan Meštrović (distrusă în ultima noapte a anului 1947).

Biserica Krețulescu stă mărturie a strălucitei epoci brâncovenești, realizarea ei între anii 1720-1722 datorându-se marelui logofăt Iordache Krețulescu și Doamnei Safta. Eu am inclus-o într-un clasament personal intitulat „Top 5 biserici bucureștene”, articol publicat pe AFA în 2017 (vezi impresii). Mai mergem lent câțiva pași în direcția albiei Dâmboviței și vedem urmașul Magazinului Muzica, un minicentru comercial dedicat și acum culturii muzicale.

Intersecția străzii Ion Câmpineanu cu Calea Victoriei este dominată de trei clădiri: Palatul Telefoanelor, un colos ridicat pe schelet metalic de arhitectul Edmond van Saanen Algi între anii 1929-1934 (primul de acest fel din România), Grand Hotel Continental – un frumos hotel ridicat în 1886 pe locul altuia mai vechi (loc de odihnă, distracție sau prizonierat pentru multe personalități) și Novotel, o unitate hotelieră care a combinat într-o manieră deosebită corpul de sticlă și metal cu reproducerea fațadei vechiului Teatru Național (construit între 1848-1852, bombardat în 1944 și demolat în 1947).

Ne uităm un pic la acoperișul de sticlă a Pasajului Englez, în Pasajul Victoria au fost strânse umbrelele care animau cerul (vezi recentul articol dedicat pasajelor bucureștene: vezi impresii), în avizierele Teatrului de revistă „Constantin Tănase” sunt expuse afișe colorate care ne îndeamnă să vizionăm spectacolele de umor și revistă ale instituției. Peste drum, Teatrul Odeon își urmează menirea culturală de zeci de ani (istoric.teatrul-odeon.ro). Casa Capșa, un reper în domeniul gastronomic, și-a început activitatea prin cofetăria fraților Constantin și Grigore Capșa la 1868 și se pare că își menține rangul ridicat și astăzi. Vis-a-vis încă vedem vechiul magazin de textile intitulat „Lâna de Aur”.

Restaurantul Capitol – masa de prânz

Și iată că ajungem și la restaurantul Capitol, parte componentă a hotelului cu același nume care ar trebui să fie vedeta articolului de față. Nu voi insista foarte mult pe descrierea unității de alimentație publică, calitatea este destul de evidentă, vechimea brandului e semnificativă, comportamentul personalului excepțional. Am citit multe lucruri bune despre acest restaurant și am dorit să încerc meniul zilei oferit la preț unic în formatul „Mănânci cât poți”.

Clădirea situată pe Calea Victoriei nr. 29 are izul vechilor edificii pariziene și datează de la începutul anilor 1900. Casa Luvru este numele magazinului care comercializa mărfuri de import. Pe la 1911 capătă înfățișarea de azi sub bagheta arhitectului Arghir Culina. Cafeneaua de la parter era loc de întâlnire pentru numeroși oameni politici și de cultură, ca de altfel și Casa Capșa de vis-a-vis. În 1976, după un nou proces de renovare capătă numele de Hotel Capitol și își păstrează prestanța interbelică și calitatea serviciilor.

Un banner cu informații generale e afișat pe peretele din apropierea intrării: Meniul Zilei: Mănânci cât poți costă doar 27,5 lei (6 Euro) , bufetul suedez alcătuit din peste 10 feluri de preparate fiind oferit zilnic de luni până vineri, între orele 12.00-15.00. Felurile de mâncare oferite zilnic sunt afișate pe site-ul oficial (hotelcapitol.ro/meniu-pranz). În fiecare luni se desfășoară un prânz tematic, iar joia este dedicată mâncării tradiționale românești.

Interiorul restaurantului e format din două spații de luat masa, accesul efectuându-se chiar prin Recepția hotelului, după ce treci de ușa rotativă. Recepționerii mă întâmpină cu un salut și cu zâmbetul pe buze, arâtându-mi direcția corectă drept răspuns la întrebarea mea. Ușile sunt larg deschise, meniul zilei e afișat chiar la intrare pentru a fi citit de doritori. Prima încăpere are un aer vechi, boieresc – canapele tapițate, separeuri, oglinzi mari pe pereți, corpuri de iluminat de epocă, tapet cu motive florale. A doua sală are un aspect/mobilier stil mai modern – asta am observat din singura privire aruncată într-acolo.

Am ocupat un loc pe canapeaua de catifea verde, masa e aranjată deja, mici decorațiuni de sărbători sunt amplasate pe masă. A sosit imediat un chelner care mi-a explicat foarte amabil cum stau lucrurile: unde și cum sunt așezate preparatele, ce e gratis și ce nu (meniul nu include nici un fel de băutură, fie ea simplă apă, răcoritoare, alcoolică sau cafea). Am observat câțiva chelneri mai în vârstă, de modă veche cum s-ar spune care cunosc meserie. Mesenii care veneau continuu acopereau toate categoriile sociale: de la tineri la bătrâni, de la corporatiști la funcționari, de la clienți vechi la noi sosiți.

Azi fiind joi am „nimerit” meniul cu accente tradițional românești; am sărit peste felul I (ciorbă de perișoare sau supă cremă de conopidă cu crutoane) și am ales pentru început un mic aperitiv (slăninuță cu ceapă roșie, cârnăciori cabanos și fasole bătută cu murături). Am continuat cu felul principal, în fața zonei cu mâncăruri calde hotărându-mă pentru tigaie picantă cu câțiva cartofi țărănești și un mix de legume la cuptor. Am gustat și o bucățică de curcan (gătit cu varză); exista de asmenea și fasole cu cârnați. Specialitățile din pâine constau în 2-3 feluri de produse de panificație; nu lipseau legumele proaspete, sosurile și plantele aromatice. Drept desert am gustat o bucățică de plăcintă cu mere, 2-3 felii de salam de biscuiți și câteva cornulețe cu rahat; nu am mai găsit în acel moment plăcintă cu brânză și stafide.

Tăvile erau completate din când în când, în funcție de gradul de consum al produsului respectiv. Mâncarea a fost gustoasă, bine gătită, caldă. Chelnerii se plimbau permanent printre mese pentru a debarasa sau a lua comenzile suplimentare, nu am avut deloc impresia că mă urmărește cineva cât de mult mănânc sau câte drumuri fac către bufetul suedez. Nota de plată mi-a fost adusă la masă, la plecare fiindu-mi adresate urări și cuvinte amabile.

Concluzii. Am savurat un prânz gustos, la un preț foarte bun pentru centrul Capitalei, într-un loc care arată foarte bine. Am avut permanent sub ochi clădirea Cercului Militar și Grand Hotel Boulevard, iar în urechi ne sunau plăcutele acorduri live ale unui pian. Recomand un prânz la Restaurantul Capitol celor care se află în zonă sau ajung rapid aici (atenție la locurile de parcare – nu există).

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 3464 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI