Restaurant Camizo

@elviramvio: Toate ca toate: ciorbiţe, saramură cu mămăliguţă, porc cu sos, dar prăjitura ta m-a dat gata! Sincer, aş fi fost în stare s-o mănânc prima, de fapt pe post de toate felurile de mâncare! Îmi plac mult dulciurile şi nu prea rezist în faţa lor, aşa că am înghiţit în sec bine de tot! Noroc că e prea târziu să încerc să-mi potoloesc pofta, dar mâine...

O seară frumoasă şi o noapte liniştită!

Nu prea am ocazia sa circul prin zona Titan, dar am citit review-ul si mi-a atras atentia desertul. Nu stiam de aceasta prajitura armeneasca cu miere si nuca, dar m-am documentat pe internet si am gasit poze cu prajitura Marlenka, reteta si chiar si istoria prajiturii care se pare ca a facut cariera in Cehia (unde s-a stabilit cu familia armeanul care a inventat-o) si Slovenia. Incerc sa ma abtin de la dulciuri, dar mi-ati facut o pofta de nestavilit. Saptamana asta voi merge sa mananc o Marlenka acolo!

Votat in timp ce salivam!

@irinad:

Păi la Marenka nu prea reziști, este foarte bună la gust sau cel puțin mie mi-a plăcut mult. Aveam să aflu acasă că e o întreagă industrie cu aceste prăjituri chiar și în România, sunt firme care trimit comenzi în toată țara, au dreptul de a folosi rețetele originale ale cunoscutei Marlenka (Marenka la Camizo). Acum cât de fidelă este rețeta față de cea veche armenească e greu de zis dar legendele vând bine.

@arcrom:

Din păcate trebuie să vă contrazic. Prăjitura n-a fost inventată de acel armean stabilit în Cehia în 1995, el a făcut doar foarte rapid o mare avere cu acea rețetă foarte veche, tradițională de sute de ani în Armenia. A numit-o Marlenka după numele mamei și fiicei sale și a fost, dacă pot spune așa, destinul care l-a ajutat să se îmbogățească rapid. Mierea și nuca sunt alimente tradiționale în familiile vechi armene.

Vă doresc un concediu frumos, însorit și... dulce aromat!

@elviramvio: aveti dreptate! Pentru concizia ecoului am spus asta, pentru ca reteta a fost legata in Cehia de numele lui si impreuna cu familia el a pus bazele producerii la scara "industriala" a prajiturii. De fapt el nu a facut decat sa-si aduca aminte de reteta bunicii. Deci putem conchide ca aceasta prajitura are "autor necunoscut". Cam ca folclorul bun de la noi. Cineva devine celebru cu un anumit cantec si i se atribuie lui. De fapt, acea persoana nu a facut decat sa culeaga melodia de la batrani!

Oricum, sunt convinsa ca o sa-mi placa, deci n-are importanta cine a inventat-o. Pentru mine ati inventat-o dumneavoastra! Si avand in vedere ca noi avem proprii stupi, am sa incerc si eu reteta. Daca imi reuseste va invit la o portie "cat toate zilele"!

@arcrom:

Mi-ați îndulcit începutul unei săptămâni grele, mulțumesc.

Cu multă plăcere voi gusta prăjitura făcută în casă, sunt convinsă că va fi mult mai bună decât cea de la restauant.

@elviramvio: As cam comenta si nu stiu cu ce sa incep, cred ca eu as fi luat ciorba de burta, limonada cu menta si profiterolul, mai mult nu cred ca ar fi incaput. Asta inseamna ca daca localul este unul bun si daca mai si stai in zona (ceea ce la tine nu este cazul), chiar sa testezi intregul meniu.

Cred ca recomandarea este buna si am sa tin cont de ea daca voi fi prin zona.

Felicitari, votat cu mare drag.

Am citit și așa mi s-a făcut o poftă de saramură de crap!

Cred că astăzi, când ajung acasă, scot niște pește din congelator și-mi astâmpăr pofta! Dacă-mi place, o să-mi dau și bacșiș dar, ce mă mai ascund după deget, eu gătesc bine!

Mi-a rămas gândul la acea prăjitură armenească, uriașă. Nici eu nu cred că aș fi putut-o mânca, pe toată. Arăta bine și profiterolul!

De ce erau alăturate tablourile cu Lincoln și cu Elena și Alexandru Cuza? Se vede și drapelul american.

Cred că vom alege să mănâncăm aici, dacă se va întâmpla să fim prin zonă.

Am citit și votat cu drag!

@mishu:

Cred că merită, soțul a fost de două ori, unul din prietenii lui de mai multe ori. Ceva îmi spune că undeva e un fir armenesc în afacere, mi-a ajuns ceva la ureche de la o masă vecină dar cum nu sunt sigură, nu puteam scrie în articol. Oricine ar fi cu afacerea, pare bună pentru clienții dintre care unii pareau obisnuiti ai casei.

@elviramvio: Așa frumos și-așa aproape de mine...

Totul arată excelent, iar Marlenka... buună cocoană! Zdarovaia dar suavă! Ooofff...

@Yersinia pestis:

Dacă citeam ecoul imediat ce l-ai scris, dădeam o fugă când era saramura gata, poate luai și bacșiș totuși, la maxim, 15% nu la mișto 10 %!

@doinafil:

Doina, nici noi nu știm, nu era nici un indiciu la tablouri și drapele. Întrebam dar la ce aglomerat era, cred că nimeni nu era dornic să-mi răspundă.

Mă bătea gândul să cer prăjitura întreagă la pachet dar aveam încă de umblat și nu era de lăsat în mașină la cald. Acum știu că o fac multe cofetării, voi încerca și la alții.

@Zoazore:

Bună tare dar... prea departe! Nici de tine nu e chiar aproape.

Locuind in zona l-am frecventat foarte des... se mănâncă foarte bine, fiind una dintre cele mai cautate locații din zona. Pe perioada verii im weekend mai ales, pentru terasă se fac rezervări.

@celeste:

Cred, de fapt asa ne-a spus prietenul sotului care merge mai des pe acolo, ca seara doar cu rezervare. Mi-a plăcut si, ce n-am scris in articol, langa masa noastra a stat patronul sau doar unul din ei, nu stiu dar dupa discuțiile cu personalul, pe care le-am auzit fara voie desi erau decente, ne-a placut si aspectul legat de indicatiile date.

Unul dintre patroni este doctor ortoped din cate am inteles... avem un prieten de familie care in fiecare duminica la pranz serveste masa aici!

@celeste:

Ca e doctor cel ce a stat la masa de alaturi cred ca pot confirma, neoficial. Discuțiile cu termeni de specialitate, multe, purtate la telefon, duceau spre aceasta concluzie. Dacă mențin forma de acum a localului, cinste lor.

Probabil ca si originea etnica a unuia din patroni este alta decat a noastra, am vazut ceva filmulete cu muzica armeneasca in local. Asta e doar o parere dar nu are relevanta pentru calitatea buna a serviciilor.

@elviramvio: Am fost prima dată la Camizo acum vreun an, la recomandarea unui prieten, în gașcă mare de 16-18 persoane, întâlnire de prieteni vechi. Și cum întâlnirea este periodică, iar locul ne-a plăcut, deși e departe de zona în care stăm, am mai bifat deja două prezențe, ultima chiar vineri, de fiecare dată în număr mare. Mâncarea a fost bună și multă (poate chiar prea multă ) de fiecare dată, prețurile rezonabile, servirea atentă și rapidă, deși masa era mare și cu cerințe multe și variate de la meseni. Amândoi am încercat de fiecare dată altceva din meniu și nu am fost dezamăgiți. Programul este de fapt până pleacă ultima persoană, acesta fiind unul dintre argumentele pentru care l-am și ales deja de trei ori. Cum de fiecare dată am fost vineri seară și grupul a fost mare, am făcut mereu rezervare. Dar chiar și în doi, nu sunt sigură că am fi găsit masă liberă la ora aceea, până pe la 10.30 seara a fost de fiecare dată plin. Iar despre desert: eu am încercat clătitele Ana Lugojana, clatite coapte pe vatră, în vas de lut, după ce întâi au fost umplute cu branză dulce si stafide, înecate sos de vanilie si acoperite cu bezea - prea multă bunătate.

@Bia710:

Multumesc pentru ecou și restul, clătitele deja îmi lasă gura apă! Bravo lor că mențin un anumit nivel si la mâncare și la servire. Așa ar trebui peste tot.

O seară bună!