[Lente cafenea-restaurant] Quiz și papa bun la Lente

TIPĂREȘTE

Îmi place să ies din sfera casei, cui nu-i place? Dar mai ales îmi place să fac lucruri și caut să experimentez tot felul, în general ce n-am putut să fac în alte momente ale vieții, din motive mai mult sau mai puțin dependente de mine. Și cum capitala noastră îmi oferă cu vârf și îndesat oportunități nu trebuie decât să-mi fac timp și îmi fac în general, chiar dacă bifez într-un ritm mai lent decât îmi doresc din lista lungă, cu lucruri pe care vreau să le fac. În fine... nu vă spun o noutate că București-ul este o oază de oportunități.

Și cum cel mai mult îmi place să fie spontan, într-o joi seară din ianuarie s-a făcut că am zis pas de la toate și am scotocit un pic net-ul să văd ce mi-ar plăcea să fac în seara cu pricina. Într-o jumătate de oră am hotărât că Lente va fi locul potrivit, am rezervat pe ultima sută de metri o masă pentru 5 persoane, ne-am luat copiii din dotare și am plecat să mâncăm și să ne jucăm quiz.

Lente este o cafenea restaurant în care se întâmplă și altceva în afara de a mânca și are 3 locații în București. Una este în zona Universității, alta pe strada Arcului, nr. 8 (pe la Armenească) și cealaltă, cel mai nou loc, pe Dionisie Lupu, nr. 78 (pe la Lahovari). La Universitate este doar cafenea, la Arcului sunt și jocuri de masă, dar puține, iar la Dionisie Lupu sunt cele mai multe jocuri, iar joia au seară de quiz.

Locația stă sub semnul conceptului CALUP (chiar și pe meniu, pe copertă este scris CALUP) pentru că Lente cafenea-restaurant este unul dintre partenerii acestui concept, care este un proiect inițiat de câțiva ani de un grup care și-a propus să găsească spații nefolosite din București, în special case vechi, istorice sau grădini nefolosite sau la care nu era acces, în care să se desfășoare și să se promoveze activități colective și evenimente culturale, împușcând astfel doi iepuri, pentru că urmau să pună în valoare și potențialul economic și cultural al acestor case. Scopul este ca până la noi ordine să mențină casele și grădinile active și nu nefolosite.

Astfel am aflat că anul 2016 a fost dedicat grădinilor urbane nefolosite (din diverse motive, legale, în special) și s-a urmărit promovarea lor prin tot felul de evenimente publice. Există chiar o hartă a Bucureștiului nefolosit, iar proiectul CALUP tocmai asta își dorește, să atragă atenția asupra lor și să fie folosite în diverse scopuri cultural-educative, chiar și temporar. În plus se dorește o comunicare și găsirea unor soluții (și) cu ajutorul autorităților. Motto-ul Calup este „Transformă un spațiu nefolosit într-o oportunitate” și oricine deține informații este invitat să participe la construirea hărții Bucureștiului nefolosit.

Cum spuneam, Lente cafenea este unul dintre partenerii acestui concept iar casa din Dionisie Lupu stă mărturie. Casa superbă cu etaj și mansardă poartă urmele istoriei iar arhitectura este una veche, cu saloane, parchet care scârție, tavane pictate, scări circulare de lemn, mobilier frumos și holuri întortocheate. Am ajuns pe întuneric, era și foarte, foarte frig afară (a fost o joi cu minus 20 de grade) și n-am putut să vedem prea bine curtea, dar cred că vara este loc și de terasă. Curtea îngustă la intrare, se mai lărgește pe măsură ce mergi spre spate și am văzut pe lângă pereți mese și ghivece pentru flori, urme ale unei curți decorate frumos sau ale unei terase. O să ne convingem noi, pentru că avem de gând să repetăm experiența.

Am plecat puțin mai devreme de acasă ca să apucăm să ne mai jucăm un joc-două de ceva și să mâncăm până începea quiz-ul (în jur de 20-20,30). Am fost întâmpinați și orientați către masa noastră de la mansardă. Jos, la parter sunt 2 saloane, barul și bucătăria iar cineva ne-a dus până în dreptul scărilor și ne-a spus să urmăm traseul indicat de niște piese de șah puse din loc în loc pe lângă pereți, care ne va duce până sus la mansarda, unde avea loc jocul de quiz.

Acolo am găsit doar câteva mese ocupate de tineri care se jucau, dar până a început quiz-ul sala s-a umplut. Ne-au învățat și pe noi copiii si ne-am jucat Jenga (un joc de construcție, care se joacă cu piese de lemn, din care tot scoți și așezi până se dărâmă) și Jungle Speed (un joc de cărți cu mai multe reguli și câștigă evident cel care este atent și rămâne fără cărți). Holurile dinspre mansardă sunt ocupate de niște vitrine cu rafturi pline ochi de jocuri pentru toate gusturile.

Am și comandat între timp dintr-un meniu nu prea stufos dar cele câteva feluri de mâncare sunt arătoase și bănuiesc că toate la fel de bune ca ale noastre. Am salivat la o grămadă de farfurii care se duceau spre alte mese, atât erau de aspectuoase.

Noi am băut un Hot Toddy, o băutură fierbinte de iarnă de care soțul a fost extrem de încântat, eu șofer fiind, un cokctail nealcoolic, bun, iar copiii, 2 mohito, 2 ceaiuri și au mai fost 3 beri. Eu am mâncat vrăbioară de vită cu cartofi copți, soțul Cagayan, o pulpă de iepure cu multe mirodenii cu denumiri sofisticate, iar copiii nu se dezmint și au mâncat Tiranga, un piept de pui cu orez și binențeles burgeri, care arătau bine ce-i drept, dar tot aia sunt. Am avut înainte de felul principal două platouri cu pennine și bruschete, de fapt toate niște minitartine cu diverse pe ele. Și cine a mai putut, 2 tarte cu ciocolată. Bune toate de ne-am lins pe degete. Farfurii arătoase, am felicitat chef-ul bucătar și ne-am propus să revenim că tare bun a fost totul. Prețurile nu au fost așa mici, dar având în vedere că am avut și distracția asigurată am considerat că a fost ok. Masa noastră cu tot ce am înșirat că am mâncat și băut a costat 391 de lei (5 persoane).

Quiz-ul este un joc de cultură generală. Noi am fost singura echipă începătoare la Lente din cele 8 care au jucat în acea joi. Și printre cele cu cei mai puțini membri. Am fost 5, față de 8-12 câți erau la celelalte echipe. Un tânăr care s-a dovedit a fi conducătorul jocului a trecut pe la fiecare masă, ne-a înmânat foile pe care urma să scriem răspunsurile la fiecare rundă și ne-a cerut să ne gândim la un nume. La sugestia copiilor am fost Internauții. Cam banal! Noi, bătrânetul, am avut alte propuneri, mai haioase, dar n-am avut succes și cum nu vrem nici în ruptul capului să ne supărăm copiii, i-am lăsat pe ei să decidă până la urmă, ca să mai iasă și altă dată cu noi.

Au fost 6 runde de întrebări care se derulau pe monitoare, cu pauză de un sfert de oră după primele 3 (pentru fumători pentru că jocul a ținut destul de mult). Dupa fiecare rundă trebuiau duse foile cu răspunsuri la coordonatorul jocului care le verifica și anunța punctajul. Noi zicem că suntem deștepți :), dar întrebările astea ne-au cam dat bătăi de cap pentru că au fost grele. De fapt întrebările nu prea sunt de cultură generală, ci sunt noutăți din diverse domenii, sau lucruri mai puțin interesante pentru reținut. Runda 1 s-a numit „Examen de conducere” (cu întrebări diverse, a fost runda cea mai ușoară, de încălzire), runda 2 „Imagini” (de ex, o statuie dintr-un oraș pe care trebuia să-l recunoști sau un contur de țară făcut din puzle, fără vecini, pe care trebuia s-o recunoști, dar zecile de puzle-uri conturate te derutau foarte tare, a fost vorba despre Iran), runda 3 „Bucătărie internațională” (de ex. Cum se numesc cutiile în care se livrează prânzul favorit al americanilor, sau care este ceaiul recunoscut ca și șampania ceaiurilor sau ce restaurant celebru (!!) au deschis cele mai celebre 3 manechine ale planetei), 4, „O lume de cunvinte”, 5 „Muzică” (cu toate că și eu ascult muzică n-am recunoscut decât 2 piese din 10, numai strofe, fără refren) și 6 „Pot Luck” (întrebări deschise, fără variante). Prima rundă a fost mai ușurică și asta a fost singura unde am avut și noi 9 răspunsuri bune din 10, datorită copiilor, am fost pe locul 3. După aia s-a rupt filmul 5,5; 6; 3,5; s. a. m. d. reușind un onorant loc 7 din 8, la distanță de 1 punct de locul 6 și de încă 1,5 de locul 5. Am fost felicitați pentru că am fost singura echipă începătoare și singura care am răspuns corect la întrebarea Ce înseamnă UNICEF? .

Așa cum știm foarte bine, acolo unde este o miză omul își pierde rațiunea. Noi ne-am dus acolo să ne distrăm, dar pentru că erau 3 premii pentru locurile 1,2 și 3 care constau în reduceri la nota de plată de până la 50% (și prețurile nu sunt chiar mici), concurenții au consultat la greu telefoanele, chiar dacă cel care conducea jocul a repetat de câteva ori că nu este permis așa ceva. După atâta antrenament, pe care-l practic zi de zi, pe mine nu mă mai surprinde ceva, dar copiii, care au răspuns la cele mai multe întrebări, au fost dezamăgiți. A doua zi am trimis feed-back, binențeles, nu se putea fără. Am transmis că ne-am simțit foarte bine și o să revenim, dar și că ne-a deranjat că n-am putut să ne găsim locul adevărat printre concurenți pentru că n-am procedat cu toții la fel. Știa, vedea și el tot timpul asta, atrage atenția de mai multe ori în timpul jocului și așteaptă sugestii pentru îmbunătățirea jocului... cam asta mi-a spus. Cunoaștem placa asta din viața de zi cu zi și știu că el a făcut tot ce a putut în situația dată, problema însă este, ca în aproape toate cazurile, la fiecare dintre noi.

Dacă vă plac astfel de escapade îndreptați-vă atenția și către quiz-ul și mâncarea de la Lente. Atmosfera este plăcută și relaxantă, mâncarea bună, jocurile multiple, iar joia vă puteți verifica cunoștințele, distrându-vă.

---

VIZUALIZĂRI: 2848 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI