GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
La Caru' cu Bere
Sărbătoare mare în familia mea! Atât de mare încât nici unul dintre noi nu poate uita ziua de 1 noiembrie. Chiar dacă pică luni sau joi, sau marți - așa cum s-a întâmplat în acest an - neapărat această zi trebuie onorată și… musai la 1 noiembrie. Cum? Păi, cum altfel decât românește, adică la o masă, ridicând un pahar și toastând pentru… toate cele bune?
Așadar - pentru ca gospodina (și ea sărbătorită) să nu se ostenească prea mult, trebuia găsit un restaurant, dar nu unul oarecare, necunoscut, ci unul cu faimă. Cu toate că mai fuseserăm acolo și cu alte ocazii, pentru că este una dintre cele mai vechi și mai frumoase berării din București, o legendă vie, am decis să alegem Caru' cu Bere.
Ultima oară am fost acolo împreună cu câțiva dintre voi, dragi colegi AFA, după ce am făcut vizita la Muzeul BNR. Vă mai amintiți? N-am avut rezervare, dar am fost totuși acceptați. Am rămas acolo puțin, a fost frumos, dar parcă a lipsit ceva. Momentele petrecute acolo, cu voi, rămân de neuitat pentru mine în primul rând pentru că am fost acolo cu voi și apoi pentru că am cunoscut persoane pe care, poate, nu le voi mai vedea niciodată.
Pentru ca nu care-cumva să nu găsim o masă liberă, am făcut rezervarea cu o săptămână înainte. N-a fost nevoie să accesez pagina de internet a restaurantului pentru datele de contact. Încă mai păstram cartea de vizită pe care am primit-o atunci când am fost cu voi. N-ați uitat, desigur, că fiecare dintre noi a primit câte una atunci când am părăsit localul.
Caru' cu Bere, una dintre cele mai vechi berării ale Bucureștiului (înfiinţată în 1879, dar funcționând în clădirea actuală din 1899), se află în Str. Stavropoleos, nr. 5. Cu siguranță, bucureștenii cunosc zona, dar pentru cei care nu au fost niciodată acolo, menționez că cel mai simplu se ajunge din Calea Victoriei, pe lângă Muzeul Național de Istorie a României.
La terasa din fața intrării, frumos decorată, cu torțe vii arzând la ceas de seară, erau destui consumatori care sfidând temperatura de afară beau vin, discutau sau chiar mâncau. Erau probabil fumători înveterați sau persone pentru care nu s-au mai găsit locuri în interior, dar care nu voiau să plece în altă parte.
Imediat după intrare, la recepție, ni s-a verificat rezervarea, apoi am fost conduși la masă.
Decorurile interioare sunt de-a dreptul impresionante. Chiar dacă ai fost de mai multe ori la Caru' cu Bere, nu poți să nu-ți înalți privirea de fiecare dată pentru a admira din nou picturile murale, cu scene ample și multe personaje, decorațiunile coloanelor terminate în arcade, bumbii colorați care ornamentează ferestrele, dar mai ales vitraliile minunat executate. Scările în spirală care duc la etaj - una dintre ele străjuită de statueta lui Moș Ghiță care luminează calea cu un felinar - au balustrade din lemn curbat. Cine este Moș Ghiță? Moş Ghiţă, a fost temnicerul vinurilor. El administra pivnița și - se spune - "Avea în grijă 77.000 de litri de vin". Pentru a-l cinsti și pentru aducere aminte, statuia lui - o minusculă sculptură în lemn - ne zâmbește și acum lângă scara spiralată din dreapta. Balcoanele și separeurile de la etaj sunt pictate în același stil, iar atunci când am fost noi acolo erau pline până la refuz. Candelabrele sunt și ele un plus la crearea impresiei că te afli în sala unui palat din Bucureștiul de acum mai bine de un secol.
La subsol, coborând pe o scară situată în stânga intrării, se află o altă sală de servire, și ea ocupată aproape în întregime. Pe ușa de la intrare aflată cam la jumătatea scării, aproape de câteva mărturii din istoria localului, scrie - în română și în germană - Restaurant Muzeul Berii.
La Caru' cu bere, meniul este original, de forma unui ziar. Zăbovești destul de mult citindu-l, încercând să te hotărăști ce vei comanda, dar și delectându-te cu denumiri de preparate care mai de care mai năstrușnice.
Pe meniu, undeva, am citit: "E o tradiție veche de zeci de ani ca, între 10.00 și 13.00, Caru' cu bere să își aștepte mușteriii ajunși la vârsta pensionării cu o ofertă mai bună decât orice talon de pensie. Arată la garçon talonul și un act de identitate și vei primi, pentru doar 11,40 lei, un meniu cum de mult n-ai mai văzut. " Eei, personal, am mai văzut! Chiar atunci când am fost cu voi, dragi colegi AFA. Un meniu pentru pensionari era atunci 9,90 lei, dar… totul merge în progres! Fiecare dintre meniurile pensionarilor - Meniul de Curte Veche (cașcaval pane cu piure de cartofi), Meniul Mititel (3 mici cu cartofi prăjiți), Meniul Puiul Pașoptist (ficăței de pui la tigaie cu piure de cartofi), Meniul Brânzovenescu (mămăliguță cu unt, brânză cu smântână și ou prăjit), Meniul Habsburgic (crap românesc prăjit în tigaie, mămăliguță și mujdei) - este însoțit de berea casei (300 ml) sau de un pahar cu limonadă.
Și la prețul meniurilor pentru studenți se pare că s-a mai umblat. Dar, pentru că "învățătură pe burta goală nu se poate", studenții vor trebui să achite 13,50 lei/meniu. Meniurile studenților - Meniul de Sesiune, Meniul Bursierului, Meniul Eminentului, Meniul Restanțierului, Meniul Școala Ardeleană - de asemenea, sunt însoțite de berea casei (300 ml) sau de un pahar cu limonadă.
După ce am parcurs cu interes toată oferta, noi am ales Gustarea lui Moș Ghiță (platou cald, pentru două persoane) alcătuit din ficaței de pui înveliți în bacon, cașcaval pane, ciuperci umplute cu brânză de burduf și chifteluțe. De asemenea, am mai comandat un Platou "Caru' cu bere", tot pentru două persoane, care consta în piept de pui, file de porc, cârnat vienez, mici, cârnat bine afumat, piept de curcan și cartofi cu rozmarin preparați la cuptor.
N-am uitat Pâinea de casă "Caru' cu bere" despre care auzisem că este preparată după o rețetă tradițională și este bună. A fost, într-adevăr, foarte bună și gustoasă.
Papanașii delicioși cu brânză dulce, frișcă și dulceață de vișine, bineînțeles, au fost comandați și aici. V-am spus că testez acest preparat oriunde merg și îl găsesc trecut în meniu. Mai realist, cei de aici servesc papanașii (o porție) la două farfurii. După o masă îmbelșugată, nici nu se poate mai mult. La băuturi, preferințele au fost împărțite. S-a început cu o tărie (cine a vrut), s-a continuat cu bere filtrată sau nefiltrată (eram la o berărie, nu?), vin alb, demisec și apă plată Bucovina, iar la final (tot cine a vrut) o cafea.
Prețuri? Gustarea lui Moș Ghiță (400 g) - 48,00 lei, Platou "Caru' cu bere" (925 g) - 69,90 lei, Pâine de casă "Caru' cu bere" (200 g sau 400 g) - 4,50 sau 7,90 lei, Papanașii delicioși cu brânză dulce - 19,90 lei/porția. La capitolul prețuri băuturi sunt în dificultate. Nu le-am reținut pe toate și nici nu le-am notat pentru că… venisem la distracție și nu să întocmesc vreo evidență contabilă.
Dacă sunteți interesați de mai multe detalii, accesați pagina de internet a restaurantului. Veți găsi acolo nu doar meniurile în cele mai mici amănunte, ci și informații desprinse din documentele vremii, imagini găsite în colbul arhivelor, chipuri de celebrități care au trecut pragul berăriei (și nu sunt puține), ba chiar și rețeta mititeilor de la Caru' cu Bere, cea din 1920.
Nu trebuie să uit a menționa că spiritul petrecerilor de altădată este încă viu la Caru' cu Bere. E drept, în seara pe care am petrecut-o noi acolo nu se cânta live, dar am avut parte de un program de dansuri populare, apoi latino, în care interpreții au fost literalmente la înălțime. Și consumatorii au fost invitați și, bineînțeles, am dansat și noi. Doar era sărbătoarea noastră!
Trimis de iulianic in 02.11.16 19:23:19
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@iulianic - Normal ca imi aduc aminte, ca doar vizita la Muzeul BNR a fost prima ocazie cu care am cunoscut cativa membri AFA si acea scurta iesire la Caru' cu bere, un scurt prilej de a impartasi impresii. Este un loc unde nu stii daca mergi pentru local, pentru frumusetea lui sau pentru mancarea servita acolo sau pentru spectacolul de dans folcloric sau "artistic". In ceea ce priveste acesti dansatori (dansuri standard sau latino) imi sunt cunoscuti si sunt dansatori care au practicat dansul sportiv la nivel de inalta performanta, unii dintre ei mai danseaza inca in competitii, altii au renuntat la competitii fiind insa instructori.
Felicitari, votat cu mare drag.
Felicitări în primul rând pentru dubla sărbătoare din familie. Şi pentru că citindu-te am participat la ea. Si pentru review şi pentru poze. La mulţi ani!
@mishu: Mulțumesc! Pentru noi programul de dans a fost un bonus. Unul nesperat, neașteptat. Nu suntem profesioniști și – ca toată lumea din local – ne-am bucurat de moment așa cum a fost el. Probabil că dacă eram mai cunoscători priveam cu alți ochi și știam pe ce treaptă a scării performanței să-i așezăm pe dansatori. Pentru localuri - acolo unde nu este competiție, ci numai admirație – se dansează mai lejer și… cu gândul la bănuțul ce se va încasa la final.
@Michi: Mulțumim pentru felicitări! Într-adevăr, ați participat la sărbătoarea noastră. Din când în când priveam spre masa la care am stat cu toții, atunci, după vizita la Muzeul BNR. Am povestit și celorlalți escapada noastră de acum câteva luni.
@iulianic: La Mulți Ani! Ați petrecut frumos într-un loc „istoric”... câți oameni (chiar personalități din diverse domenii) și-au depănat poveștile în interiorul localului.
Ion Dulgheru ne dezvăluie astfel de povești în lucrarea publicată în 1969, intitulată Din însemnările unui ospătar: Știut este că la Caru cu bere nu putea pătrunde orice ospătar și acela cu foarte mare greutate și c-o bună recomandație. Hoții și leneșii erau azvârliți afară, ca șoarecii prinși în stupul cu albine. De aceea, aici și cinstea era pusă la loc de onoare. La acest local, felul de lucru al ospătarilor erau casele de marcat. Fiecare lucrător avea un număr pus la piept, după care dădea casa. Banii nu se depuneau casierului. La plecare, cei treizeci de ospătari dintr-o tură luau totalul de la casă, aranjau banii și-i puneau la rând pe o măsuță rotundă, acoperită de un fel de cupolă din lemn încrustat. Acești bani îi ridicau casierii, hăt mai târziu. Dar niciodată nu s-a auzit să lipsească din grămăjoară măcar un bănuț, cu toate că, nestingheriți de nimeni, lucrătorii veniți la tură schimbau bancnote din orice grămadă nimereau.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Nov.2024 [Restaurant Casa Oamenilor de Știință / Casa Assan] Restaurantul Casa Oamenilor de Stiinţă, de vizitat clădirea — scris în 19.11.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2024 [Restaurant E3 by Entourage] Restaurant: E3 by entourage, - excelent — scris în 09.11.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2024 [Un Poco Pizza Fresca] Poco Pizza - se putea și mai bine — scris în 07.11.24 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 [Restaurant La Copac] Sub dud La Copac — scris în 01.10.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 [Restaurant Long Fong] Long Fong - Restaurant chinezesc în București — scris în 09.09.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 [Cafe Bar La Pod by Gogu Constantinescu] Nonagenari la restaurantul ˝La pod˝din parcul Carol — scris în 05.09.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2024 [Restaurant Cococerie] Cococeria – amintiri din copilărie — scris în 20.08.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ