La Crama Domnească

TIPĂREȘTE

Prieteni dragi, de departe, s-au anunțat pentru o vizită în București. Pentru că dorința unei întâlniri după atâția ani era reciprocă, noi fiind bucureșteni, a picat în sarcina noastră găsirea unui loc frumos în care să ne petrecem câteva ore depănând amintiri comune, dragi nouă. După ce am trecut în revistă majoritatea restaurantelor mai cu ștaif pe care le cunoșteam, am decis să alegem Crama Domnească. Hotărâtor a fost faptul că este un Restaurant Voievodal, dar și că este amplasat în centrul istoric al Bucureștiului, într-o zonă despre care toți străinii au auzit și pe care doresc să o vadă și să o aprecieze ei înșiși atunci când ajung aici.

Lângă Curtea Veche, pe Strada Șelari, nr. 13-15, venind dinspre splai, pe partea dreaptă, într-un decor amintind de vremuri trecute, se află intrarea la Crama Domnească - Restaurant Voievodal.

Am mai fost aici și cu alte ocazii, ultima oară - recent - la un eveniment privat, dar pentru că mesele festive organizate cu astfel de prilejuri au cu totul alte reguli, nu mi-am făcut publice impresiile pe AmFostAcolo. Am reținut că interiorul are o ornamentație deosebită, precum și că servirea a fost un adevărat spectacol cu un marș al ospătarilor care defilau cu săbii încărcate cu bucați de carne friptă sau cu platouri de lemn cu diverse fripturi în mijlocul cărora ardea vesel o flacără vie. Nu ne așteptam ca la o masă obișnuită, într-o zi de vineri, toată această desfășurare de forțe să se repete. Aceste amintiri au atârnat însă destul de greu în luarea deciziei de a ne duce invitații la Crama Domnească.

Așadar, cu rezervare telefonică făcută cu trei zile înainte, vineri, înainte de ora 19.00, în drum către restaurant, ne-am plimbat invitații prin centrul istoric al Bucureștiului. Începând cu intersecția Bulevardului I. C. Brătianu cu Strada Halelor, prin Piața Sfântul Anton, trecând pe lângă Hanul lui Manuc, le-am vorbit despre Manuc Mârzaian, despre hanul pe care acesta l-a construit, precum și despre faptul că aici s-a semnat actul care a pus capăt războiului ruso-turc, dar prin care Moldova a pierdut Basarabia - teritoriul dintre Prut și Nistru. Strada Franceză și Curtea Domnească au fost alte momente de istorie românească.

Cei care cunosc centrul vechi al capitalei știu că nu trebuie să te aventurezi acolo cu mașina. Vechile străzi - acum pline de terase și restaurante - sunt doar pietonale și - la traficul actual - nu se găsesc locuri de parcare nici măcar pe undeva prin jur. De altfel, pentru că nimeni nu merge la un restaurant fără intenția de a sorbi măcar un strop de alcool, recomandat este a veni aici cu taxiul sau cu mijloacele de transport în comun. Cel mai aproape se află staţia de metrou Piața Unirii.

Când am ajuns la Crama Domnească se înserase, iar luminile felinarelor care înconjoară intrarea erau deja aprinse. Zâmbind amabil, o tânără ne-a întâmpinat, ne-a verificat rezervarea, apoi ne-a condus la masa care ne aștepta pregătită.

Restaurantul are la parter două saloane de servire. Salonul Domnesc, situat imediat lângă intrare, dincolo de recepție, este ornamentat de jur-împrejur cu portrete de domnitori români care te duc cu gândul la istoria noastră medievală. Pentru a-i identifica, nu trebuie să faci eforturi prea mari deoarece sub fiecare dintre aceste chipuri este înscris un nume. Cu ochii săi pătrunzători, Vlad Țepeș înfățișat în tablouri de mai mari dimensiuni, veghează parcă și astăzi.

Salonul Voievodal este mai încăpător. Aici am fost ultima oară (cu ocazia evenimentului amintit) și aici am fi vrut să ne aducem și invitații, dar pentru că Salonul Voievodal fusese rezervat în întregime pentru un eveniment, n-am reușit să prindem o masă acolo. Am surprins câteva cadre înainte ca invitații să înceapă a sosi. Mesele așteptau pregătite, iar la ferestre, unul lângă altul, erau așezate ghivece cu crizanteme de diferite culori. Prin ferestrele mari, seara se vede frumos iluminată o parte din Curtea Veche cu zidurile din cărămidă parțial năruite. Aceste ziduri, precum și crama de la subsol unde se află vinoteca și unde de asemenea se pot face rezervări, sunt cele care dau cu adevărat parfum de epocă acestui restaurant. De adăugat este și faptul că în interiorul saloanelor de servire, alături de chipuri de domnitori, sunt etalate caftane boierești și imagini cu țărani români în străvechiul nostru port popular.

La Crama Domnească se pot servi gustări reci sau calde, ciorbe, supe și diverse mâncăruri gătite, pește și tot felul de preparate la grătar, asezonate cu garnituri și salate după preferință. Lista de băuturi este foarte lungă. Ea include vinuri provenind din podgorii românești sau din "lumea mare", băuturi spirtoase, bere și diverse băuturi calde sau răcoritoare.

Noi am comandat un platou cald - pentru 2 persoane - (compus din chifteluțe, cașcaval pane, ficăței de pui, cârnăciori, gujoane de pui, murături asortate, fudulii de curcan) și un platou cu carne - tot pentru 2 persoane - (alcătuit din cârnați proaspeți, ceafă de porc, mici, pastramă de berbecuț, pulpe de pui, cartofi prăjiți și muștar) pe care l-am suplimentat cu încă o porție de cartofi prăjiți. Desertul la alegerea fiecăruia, a constat în profiterol, papanași "Crama Domnească" și clătite cu ciocolată. Ca băuturi, bineînțeles, vin și apă.

La acest capitol am de făcut mici observații. Desigur, sunt doar părerile mele. Toate fripturile au fost bune. Micii și cârnăciorii de asemenea. Papanașii - pompos denumiți "Crama Domnească" - nu sunt la înălțimea papanașilor preparați în locații mult mai modeste din București sau din țară. Cine mă cunoaște, știe că am o slăbiciune pentru acest preparat și îl comand oriunde mă aflu și figurează în meniu. Încă nu am găsit la vreunul dintre restaurantele centrului vechi la care am fost (ce să mai spun de Hanul lui Manuc unde m-au dezamăgit total?) papanași pregătiți așa cum trebuie. Clătitele cu ciocolată (de fapt cu nutella) de la Crama Domnească sunt făcute dintr-un aluat prost, rezultând o clătită deloc pufoasă.

Prețuri? Platou cald - 59 lei, platou cu carne - 67 lei, profiterol - 19 lei/porția, papanași "Crama Domnească" - 17 lei/porția, clătite cu ciocolată -13 lei/porția, apă plată Bucovina - 10 lei/sticla de 750 ml, vin Fetească Regală, demisec - 70 lei/ sticla de 750 ml. Pentru alte prețuri, precum și pentru rezervări - dacă sunteți interesați - accesați pagina de internet a restaurantului.

Apreciem că prețurile sunt măricele, dar pe deplin justificate pentru un restaurant cu tradiție, aflat într-un loc atât de încărcat de istorie, care oferă și un serviciu excelent.

Este de reținut că plata consumației se poate face și cu cardul, dar că plata serviciilor (10% din consumație) evidențiată distinct pe bon, se plătește doar cash.

De asemenea, este de reținut că în restaurant nu se fumează. Pentru aceasta, doritorii sunt nevoiți să iasă în stradă.

---

VIZUALIZĂRI: 1902 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI