GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
În cerdac la Hanu’ lui Manuc
Luna iulie este pentru noi una încărcată de evenimente. Toate se cer marcate și toate trebuie sărbătorite. Așa se face că sâmbătă, 9 iulie, ne-am petrecut seara la Hanu' lui Manuc. De ce la Hanu' lui Manuc?
În primul rând pentru că este simplu de ajuns acolo, apoi pentru că nu i-am mai trecut pragul de foarte multă vreme. Plimbându-ne prin centrul vechi al capitalei, am trecut de multe ori pe lângă zidurile hanului aruncând și o privire în curte prin poarta întotdeauna larg deschisă, dar timpul și alte interese presante nu ne-au permis să rămânem mai mult.
Cel mai simplu se ajunge acolo cu metroul sau cu taxiul. Toată lumea știe că a fi propriul șofer într-o astfel de conjunctură este o mare aventură în zilele noastre în primul rând pentru că nu există locuri de parcare în apropiere, apoi pentru că cel de la volan va avea interdicție la anumite băuturi mult jinduite într-o seară caldă, de vară.
Despre Hanu' lui Manuc - veche clădire din centrul Bucureștiului, important obiectiv turistic şi monument istoric - nu voi povesti nimic. De ce este el menționat în toate ghidurile orașului și de ce îl vizitează străinii care ajung în capitala noastră se poate afla cu ușurință pentru că internetul abundă de astfel de detalii. Voi spune doar că cel care a pus bazele edificiului cu rol atât de important în istoria românilor este Manuc Mârzaian, "un armean deștept și peste fire de bogat" născut în 1769 la Rusciuc (astăzi Ruse), în egală măsură negustor, cămătar și - după unii istorici - agent secret. Intermediind diverse legături, informând și negociind când în numele rușilor, când în numele otomanilor, în perioada războiului ruso-turc Manuc a știut să profite și în nume propriu.
Pe terenul care aparținuse inițial Curții Domnești, Manuc Bei reușise să construiască în 1806-1808 un han modern care va găzdui apoi, timp de câteva luni, oficiali ruși și turci, în cele din urmă acesta fiind locul în care s-a semnat actul care a pus capăt războiului ruso-turc (1806-1812). Pe zidul din stânga porții, vizitatorii de astăzi pot vedea o placă montată "cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la încheierea Tratatului de pace ruso-turc semnat la 16/28 mai 1812 când partea dintre Prut și Nistru a Țării Moldovei, denumită apoi Basarabia, a fost cedată de Curtea Otomană Imperiului Țarist."
Așadar, cu rezervare telefonică făcută cu trei zile înainte, sâmbătă, aproape de ora stabilită, ieșeam din metrou la Piața Unirii. Strecurându-ne printre clădirile aflate la intersecția Bulevardului I. C. Brătianu cu Strada Halelor, din Piața Sfântul Anton ajungem imediat în fața porții celei mari prin care se intră în curtea hanului. Tot acolo ajungi și dacă - după ce ai ieșit din metrou - mergi pe Strada Halelor, apoi faci dreapta pe Strada Căldărari.
Dincolo de poartă, în curtea hanului, am fost întâmpinați de tinere amabile și zâmbitoare - hostess - care au verificat rezervarea, după care una dintre ele ne-a invitat să o urmăm în cerdac, la masa rezervată.
Cerdacul cu scară exterioară, cu stâlpi și cu balustrade frumos modelate în lemn, înconjoară clădirea la cele două etaje. Când am fost noi, adică într-o zi de vară, mușcate roșii așezate în suporturi speciale adăugau un plus de frumusețe părții superioare a vechiului han. De la masa noastră din cerdac se vedea, ca dintr-o lojă de teatru, întreaga amenajare a grădinii. Împărțită în sectoare posibil de acoperit în caz de ploaie, decorată cu plante și arbori înalți, cu o fântână cu ciutură în care erau așezate - ornamental - câteva sticle cu vin, la terasă abia dacă se mai găseau locuri libere la ora la care am ajuns noi acolo.
Din păcate, am aflat cam târziu că în cerdac fumatul este interzis (nu știu cât din cauza legii fumatului în spații publice și cât din cauza faptului că acolo totul este din lemn). Așa încât, am solicitat să ni se găsească două locuri în grădină, acolo unde soțul meu putea fuma în voie. Neajunsul schimbării locurilor rezervate inițial ne-a adus o compensație cât se poate de îmbucurătoare. Soțul meu și-a regăsit doi prieteni și colaboratori din lumea tenisului, astfel că - fără vreun aranjament inițial - am beneficiat de o companie plăcută de-a lungul întregii seri. Cu o țuiculiță de Bran, cu limonadă cu sirop de soc, printre alte multe povestiri din tenis, priveam admirativ și comentam amenjările grădinii și partea de construcție dinspre curtea interioară, arcadele cerdacului de sus și ușile rânduite ale celor 107 foste odăi pentru oaspeți.
Nu-mi pot reprezenta cum arăta hanul în vremea lui Manuc Mârzaian, când la parter se înghesuiau nu mai puțin de 23 de prăvălii, 10 magazii pentru mărfuri, două saloane mari și 16 camere pentru servitori și bucătari. Citisem că Hanu' lui Manuc avea și o galerie subterană în care s-ar fi putut adăposti 500 de persoane. Dacă toate acestea mi le puteam doar imagina, am avut prilejul să văd aievea o parte dintre cele 15 pivnițe boltite despre care fusesem informată că se aflau la subsol. Crama cu pereții din cărămidă aparentă, decorați cu butoaie și intrări arcuite din fier forjat, primește oaspeții care preferă o rezervare acolo.
Fiind vară, cu timp frumos și temperatură plăcută, cea mai mare parte a clienților preferă mesele în aer liber, în cerdac sau în grădină. Un taraf cu un solist la nai, apoi o cântăreață și trei grupuri de dansatori au făcut din seara de sâmbătă petrecută la Hanu' lui Manuc o seară de sărbătoare. Trebuie să menționez că dansatorii au avut câteva reprize de jocuri populare, fiecare din altă zonă folclorică a țării, înveșmântați - firește - în costume tradiționale specifice zonei respective.
Deși terasa a fost aglomerată tot timpul cât am rămas noi acolo, așteptarea comenzii nu a fost prea mare. Toți cei din personalul de servire, amabili și zâmbitori, au avut o prestație excelentă.
Ce am comandat și - pentru orientare - câteva prețuri?
Platoul lui Manuc, un aperitiv pentru 2 persoane (crochete de cașcaval, ruladă de pui cu șuncă, mentă și cașcaval, chifteluțe de miel, brânză de burduf rumenită și legume la jar) - 49,5 lei, pâine de casă (mică) - 4,2 lei, papanași - 18 lei/porția, profiterol 21 lei/porția, țuică Bran - 8,4 lei/40 ml, limonadă cu sirop de soc - 13,90 lei/500 ml și berea casei nefiltrată 10,9 lei/halba (400 ml).
Pentru alte oferte cu prețurile aferente accesați meniul restaurantului
Legat de acest aspect trebuie să fac două mențiuni. Mai întâi că papanașii, o specialitate preferată și mult încercată de mine prin alte părți, aici, la Hanu' lui Manuc, nu ne-au fost aduși în forma lor tradițională (rotundă și cu un moț în vârf), ci sub forma unor bile - destul de multe - stropite cu smântână și dulceață de afine, rostogolite într-o banală farfurie adâncă.
A doua remarcă se referă la faptul că la Hanu' lui Manuc berea casei, nefiltrată, poate fi servită "la metru", un metru însemnând 4 l de bere repartizată în 10 halbe. Suna interesant, pentru mine mai mult amuzant, dar pentru a comanda un metru de bere trebuia să fim ceva mai mulți la masă. Noi eram doar 4 și nici unul dintre noi prea băutor.
În final…
Apreciem că Hanu' lui Manuc este o locație atractivă, bine amplasată în centrul vechi al capitalei, cu o istorie interesantă pentru cei care au timp a o desluși.
Prețurile - poate cam mari - sunt pe deplin justificate pentru un restaurant cu tradiție, aflat într-un loc atât de încărcat de istorie, care oferă pe lângă un serviciu excelent și câteva ore de program artistic.
Este de reținut că plata consumației se poate face și cu cardul.
Ce nu mi-a plăcut? Nu mi-a plăcut faptul că în grădină, în acel frumos decor vegetal, la mese ajunge adesea fumul de la grătar.
Cei care vor accesa Comoara din centrul Vechi vor afla cum arată acum Hanu' lui Manuc, ce eforturi s-au făcut pentru renovarea lui, precum și cine este persoana căreia i se datorează noua înfățișare a hanului.
P.S. Atenționez că pentru rezervare nu trebuie să vă bazați pe formularul de contact online. Deși am cerut în mod expres o rezervare la cerdac, am primit prin e-mail un răspuns prin care eram înștiințați că "Din pacate noi modernizam bucatariile si avem inchis pana la sfarsitul lunii Iulie 2016." Am reușit să facem rezervarea telefonic, la un al treilea număr descoperit pe site, după ce - cu o zi înainte - încercaserăm în zadar, de mai multe ori, cele două numere de telefon făcute publice. Pentru că la final, împreună cu nota de plată primești și o carte de vizită, rezervarea viitoare se va face, desigur, fără probleme.
Trimis de iulianic in 10.07.16 16:10:51
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@iulianic -
Cu ocazia Iepurasului, Floria m-a invitat la o cafea acolo; i-am promis ca ne vom revedea dupa concediul meu, acesta a trecut, e deja istorie asa ca imi tot fac curaj pe caldurile astea sa-i dau un mesaj. Articolul tau m-a convins și caut pe prognoza o zi putin mai altfel decat cele de acum.
@iulianic - Mereu m-a fascinat curtea hanului construit la începutul secolului al XIX-lea de Manuc Bei. Scările de acces din lemn, foișoarele, stâlpii de lemn ce susțin arcade trilobate, stucaturile, acoperișul de șindrilă, ceardacurile întinse pe două etaje - toate au un farmec aparte. Hanul e un model la scară mai mare și mai modernă a vechilor ratoșe din diverse zone ale țării. Activitatățile economice, diplomatice și culturale ale armeanului l-au plasat pe acesta într-o postură fruntașă în viața Țărilor Române din primele decenii ale secolului al XIX-lea.
Voi căuta să ajung la Hanul Lui Manuc pentru a gusta un mizilic și o bere.
@tata123 - Îți doresc să ajungi la Hanul lui Manuc "pentru a gusta un mizilic și o bere" sau măcar un desert și o cafea. Pentru mine motivul principal al vizitei a fost construcția. De mâncare… găseam oriunde.
Acum eu îmi doresc să ajung la Hâncești (Rep. Moldova), acolo unde s-a retras Manuc Bei după construirea hanului de la București și unde a înălțat un palat cu care moldovenii se laudă pe plan turistic. Din documentația căpătată la Vaslui (despre care am pomenit deja) am aflat că există un parteneriat turistic între cele trei județe limitrofe Prutului (Vaslui, Hâncești, Leova), iar despre Conacul Manuc Mârzaian ghidurile moldovenești spun că "Acest loc de mult trebuia să devină o Mecca turistică". De asemenea mai spun că edificiul este enorm, "dar nimeni nu mai poate spune câte odăi au fost în trecut. Pe parcursul anilor încăperile au fost împărțite și reîmpărțite. Palatul a fost înălțat într-un timp record, doar într-un an." Până în 1991 în acea clădire a fost Colegiul de Construcții - Hâncești.
Tot acolo mai există un Castel de vânătoare înălțat în 1881 de urmașii lui Manuc Bei. În prezent castelul adăpostește un muzeu în care istoria familiei lui Manuc își are un loc binemeritat.
@iulianic - Aici ai foarte mare dreptate, mergi la Hanul lui Manuc pentru ceea ce reprezinta locul in sine si nu pentru mancare.
Si eu imi doresc sa ajung acolo si din acelasi motiv.
Pozele sunt minunate si prezinta atat de frumos acel loc care se vede ca a fost muncit ca sa arate astazi asa cum este el.
Felicitari, votat cu mare placere.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Nov.2024 [Restaurant Casa Oamenilor de Știință / Casa Assan] Restaurantul Casa Oamenilor de Stiinţă, de vizitat clădirea — scris în 19.11.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2024 [Restaurant E3 by Entourage] Restaurant: E3 by entourage, - excelent — scris în 09.11.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2024 [Un Poco Pizza Fresca] Poco Pizza - se putea și mai bine — scris în 07.11.24 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 [Restaurant La Copac] Sub dud La Copac — scris în 01.10.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 [Restaurant Long Fong] Long Fong - Restaurant chinezesc în București — scris în 09.09.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 [Cafe Bar La Pod by Gogu Constantinescu] Nonagenari la restaurantul ˝La pod˝din parcul Carol — scris în 05.09.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2024 [Restaurant Cococerie] Cococeria – amintiri din copilărie — scris în 20.08.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ