Restaurantul Torna fratre, cu siguranţă ritorno frate!

TIPĂREȘTE

Locaţie şi specific

Torna fratre este un local amplasat întro-o casă veche dar fără mari pretenţii pe strda Tunari nr. 34. Casa este în fundul unei curţi care în sezonul cald probabil este o grădină atractivă. Încă de la poartă am fost anunţaţi că localul are specific de mâncăruri tradiţionale româneşti dar şi cherhana. Un tabel cu felurile de mâncare şi preţuri este expus imediat ce treci de poartă. După denumiri dar şi din ce am întrebat, se servesc şi feluri de mâncare moldoveneşti (Basarabia), macedonene (aromâne), lipoveneşti iar din ţară din toate provinciile. Unele denumiri nu-mi erau familiare ca tarator (aromâni), cavarma de raţă (meglenoromâni, nordul Greciei) dar mi-am adus aminte cu nostalgie de colţunaşii cu ghebe pe care mi-i făcea bunica. Există şi meniul zilei de 18 lei compus din trei feluri la alegere. Restaurantul are parcare interioară în curte.

Înainte de a ne aşeza la masă, lecţia de istorie

˝Torna, torna, fratre˝, în traducere˝ întoarce-te, întoarce-te frate˝, sunt primele cuvinte consemnate în protroromână in anul 587. Ele au fost rostite în limba părintească de un soldat în timpul unui marş de noapte al armatei bizantine contra avarilor. Întâmplarea se datorează unui sac cu provizii care stătea să cadă de pe un măgar de povară. Torna! adică întoarce! a fost îndemnul către conducătorul catârului ca să fie restabilit echilibrul poverii. Auzind această voce în întuneric, toţi oştenii au început să strige torna, torna fratre! ceeace a produs panică în ambele armate care au luat-o la fugă. Faptul este consemnat de istoricul Theofilat din Suimocatta. De aici încep interpretările: unii istorici spun că expresia aparţine latinei vulgare, alţii că este prima expresie în aromână, alţii, alte explicaţii. Mai credibil este G. Brătianu care a scris :... ˝ reprezintă o expresie din limbajul roman, aşa cum se formase el în acea epocă în regiunile balcanice şi dunărene”; „ele aparţin probabil unuia şi celui mai însemnat din substraturile peste care limba noastră [română, n. n. ] s-a clădit˝

Cum arată restaurantul

Restaurantul nu e mare, nu e opulent, nu e salon, nu e cârciumă, nu e bombă, nu e modern. Cum ar fi fost să serveşti sarmale privindu-te în oglinzi veneţiene? Dar o saramură de peşte într-o sală decco sau cârnăciori într-un club exclusivist? Pentru meniul pe care-l oferă, restaurantul arată exact cum trebuie şi departe de mine vreo intenţie peiorativă, dimpotrivă.Este un restaurant intim care-ţi inspiră energii pozitive ( nu cred în ele dar faptul că acolo nu te complexezi, că personalul este foarte curenitor şi politicos că lumea din jur, cel puţin în ziua în care am fost duminică face parte din clasa mijlocie după tonalitate, că nu vin fiţe şi fiţoşi oripilati că nu e măncare după alte comtinente. Se.ntră într-un holişor micuţ în care este barul-tejghea. La stânga o sală, la dreapta trei de dimensiuni potrivite, una într-alta după schema unei case vagon de la începutul secolului trecut. Reţinusem telefonic o masă şi deşi era duminică la prânz aproape toate mesele erau ocupate la ora 14. În alte restaurante cu mai mult ştaif, duminica la prânz chelnerii joacă zaruri pe mese şi pândesc umbra vreunui client. Mesele erau frumos aranjate cu feţe de masă albe peste care era aşternut un ştergar roşu. Veselă şi pahare de calitate plus un bucheţel de flori. Scaunele cu spătar erau capitonate cu piele sintetică. În sală se fuma (ca fostă veche fumătoare mi-era groază că au să ni se îmbibe hainele cu miros de tutun). Nici vorbă. Ventilaţia în tavan absorbea tot fumul şi deşi la masa alăturată se fuma ţigară de la ţigară, nu am simţit niciun miros. Ce era foarte frumos şi am mai văzut numai la restaurantul Marshall de pe Batiştei? Fotografii pe toţi pereţii. Numai că acolo erau poze cu actori, aici fotografii cu ţărani, scene câmpeneşti, un Creangă, un Eminescu, o moară, o biserică, unele îngălbenite de timp. Doamne, ce mi-au plăcut! Veţi vedea în poze.

Ce am mâncat şi băut

Eram patru persoane şi sărbătoream ziua de naştere a soţului meu.Primise cadou o sticlă de vodcă Finlanda şi chelnerul ne-a lăsat să servim din ea. Dealtfel tăriile servite de restaurant nu erau un cap de ţară de scumpe: martini 8 lei, vodcă, cognac 7-8 lei, ţuică 7 lei, whiskey 11 lei, preţuri pentru 40 ml. Ni s-a adus meniul. Băieţii au servit câte o ciorbă 7-10 lei, femeile ca aperitiv o singură porţie de icre de ştiucă 22 lei. Ca băutură prietenii nostri au servit o carafă de 500 ml vin alb 14 lei, soţul bere care era destul de mare, Golden Brau 7 lei, eu bere fără alcool 8 lei că băusem vodcă Până aici a mers şnur. Acum e acum! Am aşteptat ˝fratre˝ pentru felul principal peste jumătate de oră, hai să zic 40 minute, că de foame am ras toată pâinea din coşuleţ. O altă scădere e că nu aveau chiar tot ce era în listă. Aş fi mâncat nişte sărmăluţe cu carne dar mne! fiind în post, probabil au zis că nu se consumă. S-a comandat: soţul ceafă la grătar cu cartofi la cuptor 23 lei (porţie mare), prietenul raţă ˝ cavarma˝ cu mămăliguţă şi mujdei 32 lei, eu plachie de crap cu ciuperci şi mămăliguţă, prietena saramură de crap cu mămăliguţă (câte 27 lei), ambele porţii enorme. Personal, eu aş fi gătit plachia mai scăzută, era cam zeamă dar delicioasă ca gust. Aşa s-o fi făcând în cine ştie care regiune. Ca dulce clătite cu dulceaţă de vişine bune-bune 9 lei/ porţia iar din partea casei câte un păhărel de vişinată trăznet. A costat 214 lei în patru persoane şi cu bacşiş 240. Noi nu prea mergem la restaurante dar zic că a fost convenabil. Chelnerul a fost prompt şi atent deşi avea mai multe mese în gestiune.

Pentru cine este interesat ce se mai poate mânca — restaurant-tornafratre.ro/meniu-romanesc

Concluzie.

Cu siguranţă că vom reveni – retorno frate! — şi vom face reclamă acestui restaurant tradiţional românesc la care se mănâncă bine sub raport cantitatv, calitativ şi cost. Dacă pe la bucătărie s-ar mişca mai repede, totul ar fi perfect. Amfostacolo!

---

VIZUALIZĂRI: 3265 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI