„La Plăcinte” moldovenești

TIPĂREȘTE

Stimulat mental și gustativ de review-ul lui @gotty mi-am adus aminte că am trecut și eu de trei ori prin lanțul de restaurante La Plăcinte. Toate vizitele le-am făcut la restaurantul de pe Bdul Dacia nr. 20, primul deschis din București în toamna anului 2013. Prima întâlnire cu restaurantul am avut-o chiar la o lună de la deschidere parcă, atunci când toată lumea se înghesuia „la plăcinte”; următoarele două „atacuri” au avut loc în decembrie 2013 și decembrie 2014.

Sediul din Bdul Dacia este vizibil din stradă, localul are o formă dreptunghiulară, întinzându-se pe întreaga lungime a imobilului ce îl adăpostește. În interior mesele sunt așezate pe trei rânduri; există mese pe mijloc prevăzute cu banchete de 4 persoane și mese de 2 locuri pe partea dreaptă iar cele mai mari au 6 locuri. Decorul impresionează încă de la intrare: șirul de corpuri de iluminat atârnă din tavan, abajurul fiind traforat (pe laterale sunt niște lampioane mai mari din material textil colorat); pereții sunt pictați, cred, cu diverse motive populare; pe pereți există vase pictate și sunt înrămate diverse modele de țesături tradiționale; chiar și fotoliile sunt îmbrăcate în materiale cu motive rurale – totul abundă în culori vii. Pe fundal se difuzează atât muzică populară cât și modernă.

Într-adevăr de fiecare dată restaurantul era plin de clienți, dar timpul de așteptare până la eliberarea unei mese a fost mic (o bilă albă pentru scaunele situate la intrare pentru clienții ce așteaptă). Am fost întâmpinați întotdeauna rapid de chelneri (îmbrăcați în cămăși populare pentru a păstra specificul). Sistemul de climatizare/aerisire face față cu brio; în local nu se fumează. Meniul „a aterizat” rapid în fața noastră: frumos colorat, cu fotografii mai mult decât sugestive și prețuri scumpicele.

Bineînțeles că la primele două vizite am „năvălit” peste plăcinte, învârtite și dulciuri – urmând formația mea moldovenească și pofta de „poale în brâu”. Am început cu un pahar de izvar fierbinte – vin roșu cu scorțișoară, lămâie și cuișoare – foarte gustos, ar fi mers la infinit. Am comandat mai multe feluri, gustând apoi câte o bucățică din fiecare. Plăcintele și învârtitele au o mărime considerabilă și satisfac pe deplin papilele gustative și stomacul unei persoane. Să vă spun ce am mâncat: plăcintă domnească cu brânză dulcede vaci și stafide (delicioasă), plăcintă cu cartofi (foarte bună; presupun că acel piure de cartofi este făcut din cartofi fierți în coajă), plăcintă cu cașcaval (un pic cam uleioasă), plăcintă cu vișine (mi s-a părut a fi vișine congelate), învârtită cu brânză de vaci și verdeață (cu un gust fenomenal) și vârful aisbergului: prăjitură de brânză (care a avut un gust demențial – părerea mea).

În timpul vizitei la acest restaurant de luna trecută, am zis să încercăm și ceva de mâncare propriu-zis. Astfel, am comandat frigărui de pui în bacon (alături de piure, salată de legume și un sos din ardei roșii) și tocăniță de pui cu mămăliguță (împreună cu brânză de oi și smântână). Am fost atenționați că felurile principale de mâncare se aduc în 30-35 minute, iar plăcintele/învârtitele în maxim 20 minute – deci poți alege dacă vrei desertul înainte de masă. Cele două feluri principale alese au fost foarte gustoase și suficiente pentru o persoană normală. Mâncarea era caldă și frumos aranjată pe farfurie.

Timpul petrecut la restaurantul La Plăcinte a trecut cu repeziciune într-un mod plăcut; localul este un loc unde îți poți aduce aminte de gustul „moldovenesc” al unor feluri de mâncare ori plăcinte/dulciuri.

---

VIZUALIZĂRI: 3260 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI