GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Restaurantul Marshall - rusinica!
Am fost rugata de o prietena “de afara” sa caut un restaurant in care sa ne simtim bine. Fata venea (a se citi vizita batranei doamne) sa faca parastas parintilor si sa se intalneasca cu vechii prieteni, cum se spune “mortii cu mortii, viii cu viii”. Sarcina era grea pentru mine pentru ca pe de o parte nu stiam cum i-a evoluat gustul in cei cativa zeci de ani de cand a plecat din tara, pe de alta, din patriotism local nu as fi vrut s-o duc intr-o carciuma dar nici sa fac prapad din pensia ei care, ca si la noi, e supusa recesiunii. Gasirea fostilor prieteni care pe vremuri la aniversari faceau sa vibreze peretii de beton ai blocului si sa se deslipeasca linoleumul gri cand dansam pe muzica magnetofonului Tesla, a fost o alta problema. Care nu mai existau fiind plecati dincolo definitiv, care erau acriti de varsta sau de boli, care nu mai stiau cine suntem, vai, Doamne! cu chiu cu vai ne-am adunat sase persoane valide. Moamaa! Ce am mai scotocit ce s-a postat pe amfostacolo.ro si pe [un alt sait de specialitate] care prezinta un top al celor 500 restaurante din Bucuresti, ce m-am uitat si crucit citind preturile, din care unele exorbitante. Am rasuflat usurata cand prietena mi-a dat telefon sa opresc o masa la restaurantul Marshall si numai acolo, pentru ca i-a fost recomandat de alti romani stabiliti afara.
Restaurantul Marshall este amplasat in buricul Bucurestiului pe o straduta linistita in apropiere de Batistei, la cinci minute de Teatrul National. Cu ocazia investigatiilor facute am aflat ca patronul este un prosper om de afaceri, un adevarat mecena care a sponsorizat din bani proprii excursii ale artistilor pensionari in tara si in strainatate.
Restaurantul este amplasat in curtea din spatele hotelului cu acelas nume. Intreaga curte este o imensa parcare. Sala are capacitatea de 140 de locuri dar inafara de salonul propriu-zis mai este o gradina cu 90 de locuri care vara cred ca e o oaza de culoare si parfum in centrul Bucurestiului. Tufe de trandafiri, crizanteme, arbori cu grija plantati ramasesera in prag de iarna doar ca umbra a unor frumuseti ofilte, asa cum eram si noi.
Mesele de patru (doar cateva), sase, zece si de mai multe persoane erau acoperite cu fete de masa impecabile iar scaunele aveau o forma confortabila. Sala fiind foarte lunga era intunecoasa dar un numar mare de lampi “art nouveau” asezate in randuri paralele dadeau impresia unui tavan multicolor. La capatul salii era o bucatarie deschisa prevazuta cu ventilatoare si hote puternice, clientul putand sa vada ce i se ofera si cum se prepara.
Adevarata originalitate a restaurantului o reprezinta sutele, poate miile de fotografii de actori, cantareti si instrumentisti asezate pe toti peretii restaurantului. Am trait momente de emotie si nostalgie privind fotografiile Tamarei Buciuceanu, Margaretei Paslaru tanara si apoi nu prea, Florin Piersic, Carmen Stanescu inca frumoasa la maturitate, regizori, directori de teatru, scenografi dar si cei disparuti: Gh. Dinica, Dina Cocea, Fintesteanu, Misu Fotino, dna Bulandra, preafrumosul Geo Barton, Emil Bota si altii. Cu Gina Patrichi plecata prea devreme am fost colega de liceu iar cu Silvia Popovici datorita asemanarii lumea ne confunda pe una cu cealalalta. Dar ce va insir eu nume de stele ale scenei care au stralucit in a doua jumatate a secolului trecut, cand multi dintre ei au ramas numai o amintire a octogenarilor sau stau cuminti in fotografiile document din restaurant?
Fiind zi de lucru, chiar daca era seara, in restaurant nu erau ocupate decat doua-trei mese din care una cu un actor cunoscut venit la o cafea pe care a sorbit-o vreo doua ore.
Am apreciat ca felurile de mancare aveau denumiri romanesti si nu am fost pusi in situatia de a ghici ce se ascunde sub un nume pompos. Nu ma pricep la preturi dar cred ca au fost destul de piperate si nu pe deplin justificate. Astfel o gustare de post destul de comuna in care era o lingura de salata de vinete, una de zacusca, alta de fasole batuta, o rosie, ½ ardei gras si doua masline costa 16 lei. Acasa ar fi costat 4-5 lei, sa zici 6 lei pentru ambient si oricum, o ornam mai frumos. Dorada la gratar 39 lei, piept de pui 22 lei, legume la gratar constand din cateva ciuperci, feliute de dovlecei si ardei 13 lei portia, “scump, doamna, scump!” Prietena noastra ne-a sugerat sa comandam muschi de vita argentinian, de care auzisem dar marturisesc ca n-am gustat niciodata. Nici ea, cu tot Parisul in care locuieste, nu mancase vita argentiniana si nici de Kobe. Pretul era descurajant 80 lei portia dar frantuzoaica ne-a linistit spunand ca e la jumatate fata de cel din restaurantele frantuzesti.
Tocmai cand asteptam friptura, - mentionez ca bucataria era deschisa si aproape de masa noastra dar nu razbatea niciun miros pana la noi - a venit chelnerul si ne-a legat de gat niste servete albe enorme, lungi pana in poala, asa cum desigur ati vazut prin filmele de epoca si cum imi amintesc ca purtau unchii mei cand mancau raci fierti. Dupa cateva minute chelnerul a aparut cu o tava pe care era o plita incinsa pe care sfaraia o bucata de carne, groasa de cativa cm. Fereasca Dzeu sa te fi atins cu mana de tava ca pielea se facea imediat soric si nu aveai scuza ca n-ai facut instructajul de protectie a muncii. Alaturi era un bol cu legumele la gratar de care v-am scris si niste castronele mici, unul cu sare grunjoasa, altul cu unt frecat cu marar si altul cu hrean. Cand sa bag cutitul in carne, sangele a tasnit ca din artere in sala de operatii. Chelnerul mi-a spus sa am rabdare ca bucatile se vor frige pe plita si vor fi exact medium, asa cum am cerut. M-a ajutat sa le tai marunt si urmatoarele minute m-am ocupat de autroservire adica sa le intorc cu furculita pe o parte si pe alta. Cand le-am mancat erau destul de tari si atoase si suspendand orice conversatie, atenta la mestecat, ma gandeam cate milioane m-ar costa daca imi rup vreo punte, dinte sau masea.
A urmat placinta casei, placinta cu mere cu inghetata, portie mare si buna care avea in compozitie si cateva alune, 15 lei - nu mai spun cat m-ar fi costat acasa ca veti zice ca sunt meschina si ca nu asa se traieste. Acum, ce sa ma mai schimb?
Bautura a fost foarte buna: gin tonic 17 lei, Chivas 25 lei, limonada 10 lei, Segarcea Sauvignon blanc 50 lei si rosu 65 lei sticla.
Spre sfarsitul mesei cand ne-a intrebat chelnerul daca am fost multumiti i-am spus politicos ca aia nu era vaca argentiniana ci o damboviteana batrana si atoasa. S-a scuzat, a baiguit ceva ca “poate s-a incurcat la transat” si la nota de plata a facut o reducere de 10% la total revenind intreaga consumatie la 90 lei in care 10 lei a fost bacsisul chelnerului care marturisindu-se si-a sters jumatate din vina.
Nu si-a meritat banii pentru ca si serviciul a lasat de dorit, personalul dezbatand ceva important la bucataria deschisa si venind abia la a doua sau a treia strigare. Pacat ca la un restaurant aparte, frecventat de actori si oameni de cultura se merge cu asemenea mismasuri de carciuma ordinara din Ferentari.
PS. Zilele astea am primit un telefon de la frantuzoaica. Vine la primavara sa faca monument (parintilor, doar cui?) si ma roaga pe mine sa gasesc un restaurant bun, ponderat ca pret, cu mancare buna si antren. Cred ca am sa citesc toate review-urile si site-urile de profil si tot n-am sa fiu sigura ca am sa aleg bine. Este vorba si de imaginea Romaniei asa ca trebuie sa spal rusinea. Grea sarcina!
Trimis de Michi in 28.11.12 22:22:06
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Michi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Michi, imi pare rau pt. experienta voastra, chiar daca nu a fost pe masura asteptarilor modul cum ai povestit mi-a placut f. mult. In speranta ca iti pot veni de ajutor, pe viitor ti-as recomanda acest loc, am fost de 2 ori si de fiecare data am fost f. multumita.
@adryana: Si eu am citit referinte foarte bune. Posibil fie sa fi lipsit seful, fie, auzind-o pe prietena mea vorbind cu accent sa zica "asta [oricum] pleaca [din țară], nu ne face reclama negativa", fie, - sa privim adevarul in fata - sa se gandeasca "astia sunt batrani, inghit orice" desi dupa consumatie ar fi trebuit sa vada ca vor iesi in profit.
Imi pare rau de remarcile prietenei "La voi toti fura".
Foarte interesant review. Ca de obicei - Felicitari!
E vorba despre un restaurant, dar invatam o multime de lucruri noi (pentru unii din noi - adica moa) si cu care nu am avut tangenta.
”Este vorba si de imaginea Romaniei asa ca trebuie sa spal rusinea. Grea sarcina!
Sunt curios sa citesc acel viitor review Sunt sigur ca veti gasi o solutie.
Supersimpatic review-ul tău Michi! L-am savurat rând cu rând, așezându-mă și eu la masa voastră, cu șervetul atârnat sub bărbie până-n poală, mestecând fără spor friptura ”argentiniană”, comparând în final cheluiala totală cu bucatele pe care eu însămi le-aș fi preparat acasă din aceeași sumă.
Cea mai tare fază mi s-a părut cea cu grătarul ”la botul calului”, cum se zice. O fi de bon-ton, dar cred că dacă ai fi știut că vei ”bucătări” și la restaurant, ai fi preferat să le inviți pe tovarășele de ospăț chiar la tine acasă, sau la un restaurant obișnuit, fără pecetea celebrității, adeseori supraevaluată. Că slavă Domnului, dintr-astea nu ducem lipsă, avem de unde alege, mai ales în București.
Îți urez succes la viitoarea încercare!
Ca sa ramanem in tonul distractiv al d-nei Olaru, am sa va povestesc si eu o patanie de-a mea din 1997, decembrie, in Germania
Eram in Regensburg, unde am stat cateva zile la in probleme de serviciu, legate de o nava exportata in Olanda. Din partea romana eram 3 persoane (dintre care eram singurul vorbitor de limba engleza (iar germana... aproape limba gimnastica). Din partea clientilor, un tinerel olandez de 22 de ani care vorbea engleza destul de bine si germana... aproximativ. Ei bine, ne invita intr-o seara la un restaurant chinezesc... si hai sa comandam . Dupa ce m-am lamurit ca ce voia el sa manance era un fel de pui cu oarece ananas si alte chestiuni dulci (deh, nu aparuse Masterchef la noi), am comandat (noi cei trei, adica eu si ailalti doi dupa mine), ceva ce prietenul olandez zicea ca-i cu ceva... purcel.
Cand am vazut mancarea (cu multe legume sotate si niste fasiii dubioase de carne, care numai a porc nu aratau), eu m-am riscat, insa ceilalti doi au mancat legumele si... orezul .
Finalul a fost apoteotic: i-am spus ca daca incep sa latru... a doua zi am sa-l musc!
...
N-am latrat!
Seara frumoasa!
Aoleo, ce ti-e si cu... astea! Menuul a costat 900 lei, nu 90 (unde ar fi fost norocul?) si chelnerului i s-a dat 100, adica un milion. Bineinteles ca a platit frantuzoaica. Dupa atati ani, tot evaluez valoarea in lei vechi dar mai fac si gafe ca cea de mai sus.
În procesul de reoganizare a impresiilor de tip ”Unde Mâncăm” (în București, cazul de față), am constatat că resturantul descris mai sus s-a închis.
Impresiile au fost notate ca fiind ARHIVATE.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Nov.2024 [Restaurant Casa Oamenilor de Știință / Casa Assan] Restaurantul Casa Oamenilor de Stiinţă, de vizitat clădirea — scris în 19.11.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2024 [Restaurant E3 by Entourage] Restaurant: E3 by entourage, - excelent — scris în 09.11.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2024 [Un Poco Pizza Fresca] Poco Pizza - se putea și mai bine — scris în 07.11.24 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 [Restaurant La Copac] Sub dud La Copac — scris în 01.10.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 [Restaurant Long Fong] Long Fong - Restaurant chinezesc în București — scris în 09.09.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 [Cafe Bar La Pod by Gogu Constantinescu] Nonagenari la restaurantul ˝La pod˝din parcul Carol — scris în 05.09.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2024 [Restaurant Cococerie] Cococeria – amintiri din copilărie — scris în 20.08.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ