JWSteakhouse (Marriott) / De mers... mai ales daca sunteti invitati!

TIPĂREȘTE

Intrerup putin seria dedicate Indiei (doar pentru scurt timp, insa) pentru ca nu rezist sa nu postez un review despre un restaurant unde am fost astazi si unde mi-a placut f tare. Este vorba despre JW Steakhouse din cadrul hotelului Marriott, restaurant inaugurat acum cateva luni, dupa alte multe luni in care s-au tot chinuit sa-l amenajeze si, recunosc, tot trecand pe acolo, priveam cu curiozitate gandindu-ma ”mai, dar ce tot fac astia aici de le ia atata timp?! ”…

Ei, uite ca am ajuns sa vad astazi…Amenajat simplu, dar elegant si cu bun gust, mai mult spre contemporan decat spre clasic, restaurantul are o bucatarie deschisa unde vezi realmente tot ce face bucatarul, “chef”-ul, mai bine zis (pt ca am aflat ca au un chef argentinian; bineinteles! , am zis in sinea mea, nici nu se putea altfel), noi nu am putut savura spectacolul pt ca acolo era partea dedicata fumatorilor, iar noi ne-am asezat la nefumatori.

Ospatarul nostru, un baiat tanar si un pic timid, un pic rigid in dorinta de a fi perfect, dar care se vedea ca se straduia, poate un pic cam prea mult (un baiat care cand va mai capata acea relaxare data de experienta, va fi un ospatar chiar f bun) vine cu menu-ul de bauturi din care spicuiesc: cateva cocktail-uri pe baza de whisky si bourbon, 20-25 lei, bere, vinuri la pahar: romanesti, frantuzesti, chiliene si americane- deloc ieftine, 25-35 lei paharul, noi fiind la pranz si intorcandu-ne la job, nu ne-am putut “spurca” cu bunatati bahice, asa ca am luat un Pepsi mic (da’ miiiic de-a binelea, adica 200 ml, de-abea mi-a umplut paharul, nici nu stiu cand l-am baut), scump si-asta, 12 lei, stati, ca distractia cu banii de-abea acum incepe. Lista de vinuri, pe care am cerut-o doar de curiozitate, m-a dat pe spate prin varietate, dar si prin preturi: cel mai ieftin vin, un Chardonney de Samburesti- 800 lei, cel mai scump Chateau Petrus Pomerol France (nu stiu ce recolta, nu scria) - 8900 lei, am scris bine, nu e un 0 in plus, 89 de milioane vechi.

Nu va plictisesc, menu-ul se gaseste de altfel si pe site, oricum trebuie sa revin (seara si fara masina!), problema cu vinurile trebe musai aprofundata!

Pana sa beau Pepsiulicul meu mititel, a si venit ospatarul cu menu-ul, bazat dupa cum era de asteptat pe vita, adusa din State si Uruguay. Nu doar vita, insa, ci si porc, miel si mult peste si fructe de mare (homar, somon norvegian, crab, cod). Carnea iti este adusa cruda la masa, ca sa ti-o prezinte si sa-ti alegi singur bucata si cantitatea –ai de ales intre diverse gramaje, de la 150 la 900 g) si bineinteles ca dupa aceea precizezi si cum o vrei facuta.

Garnituri deosebite, gen sparanghel la gratar, crema de spanac (ei spun-si n-am motive sa nu-i cred- ca e facuta de mana, adica spanacul nu e taiat la mixer) care arata f bine, o salata spectaculoasa de cruditati (tragand cu ochiul la masa vecina), topping-uri deosebite, gen béarnaise cu homar sau béarnaise cu crab si sparanghel, supa de vita sau de crab, ei bine, cam “finesuri” de-astea…

Am comandat un muschi de vita mediu spre bine facut si legume la gratar, carnea a fost cu adevarat deosebita, pe langa ca era facuta exact asa cum trebuie, cu un pic de crusta deasupra si roz-suculenta la interior, era si frageda de ziceai ca bagai cutitul in unt, fara exagerare; legumele nu erau chiar ce ma asteptam eu, ma gandisem la niste legume un pic marinate initial si apoi puse pe gratar, cu un pic de usturoi si otet balsamic, ei bine, n-au fost rele (rosii, ciuperci, porumb, vinete, dovlecei si sparanghel), doar cu putin ulei de masline si o sare speciala, f buna. Friptura este atat de buna pt ca folosesc o carne de cea mai buna calitate, dar au si o “masinarie” moderna, supersmechera si scumpa care le permite sa faca niste steak-uri perfecte.

A, cum de uitam, sa va povestesc ca pana sa aduca ce am comandat ne-au “omenit” cu niste piinici calde, cu mac si sare pe deasupra, proaspat scoase din cuptor, cu unt…Doamne, ce chin pt cei care vin cu ganduri de dieta!... Ciupercutele la tigaie au fost si ele f bune.

Ei, cu desertul a fost mai greu, venisem cu ganduri mari, de regim, chipurile, asa ca am plans un pic pe menu-ul de dulciuri si m-am multumit (vorba vine!) cu o cafea (nota mare ospatarului care a venit cu zaharina fara sa-i precizez, se prinsese baiatul!...), dar incerc sa va descriu: cum va suna ceva gen budinca de casa cu sos bourbon si inghetata de casa, prajitura calda de ciocolata cu inghetata de vanilie, bezele de ciocolata umplute cu crema…Va ma zic? Prietena cu care am fost, o slabatura, , l-a intrebat pe baiatul care ne servea care este cel mai comandat desert si ni s-a spus ca este o prajitura cu branza tipic americana, cu o margine de biscuit (ca un fel de cosulet), dar ca este o portie f mare. Vine desertul, apetisant intr-adevar (doar vizual pt mine, juuur!), cu o mandra capsuna care trona deasupra, arata superbine, beneficiara acestor delicii nu i-a dat insa decat un 8, ei, asa sunt unii norocosi, mai carcotasi din fire…

Ce sa va mai spun, o masa intr-adevar gustoasa, dar nu f copioasa, fara bautura ne-a costat 400 lei (cu totul, daca intelegeti ce vreau sa spun). Deloc accesibil, de, trebuie sa-si scoata si ei investitia, care am inteles ca a fost f mare; recomandarea mea este sa mergeti la acest restaurant, neaparat sa mergeti, este chiar de bifat, dar daca insa sunteti invitati este si mai bine!!

Sa nu uit, un colt dragut, cigar lounge, unde n-am vazut pe nimeni in acel moment, dar sunt sigura ca este apreciat la nevoie; mare varietate de whisky si bourbon pt cunoscatori la bar.

Poze n-am facut, ma dusesem doar sa mananc, n-aveam camera la mine, dar chiar si daca as fi avut-o, nu ma apucam sa fac poze farfuriilor. Dar sper sa ma credeti pe cuvant!

---

VIZUALIZĂRI: 2077 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI