De pe scena războiului, direct la frigărui de berbecuț

TIPĂREȘTE

Bancul zilei

Umor negru!

Luna octombrie a fost o lună destul de grea pentru noi! Așa că am luat decizia să ne mai destindem un pic și am ales o piesă de teatru la sugestia fostului meu coleg de liceu Mihai Călin. Poate părea că o piesă despre război nu este cea mai potrivită pentru noi, dar a fost o piesă despre absurditatea războiului o piesă tip Mash, cu mult umor negru.

La sugestia soției după spectacol am zis să mergem la un restaurant, să mai ne destindem un pic. Astfel această seară la teatru a meritat să fie încheiată cu o cină bună, mai ales când restaurantul se afla chiar deasupra locului în care tocmai am petrecut aproape două ore urmărind o piesă care îți dă serios de gândit.

După cum spuneam anterior în cazul nostru, seara începuse la Teatrul Național din București, cu spectacolul No Man’s Land, o poveste despre absurditatea războiului, despre oameni prinși în situații fără ieșire și despre cât de complicat poate deveni ceva ce, teoretic, ar trebui să fie foarte simplu, să rămâi în viață.

După atâta tensiune dramatică, pe la ora 21 am considerat că merităm o schimbare de decor. Și cum nu aveam chef să traversăm Bucureștiul în căutarea unui restaurant, am ales varianta cea mai comodă, să urcăm câteva etaje.

Destinația era Aria TNB, restaurantul situat la etajul al treilea al Teatrului Național, deasupra agitației din Piața Universității. O poziționare excelentă, mai ales pentru spectatorii care vor să continue seara într-o atmosferă plăcută, fără să mai aibă nevoie de mașină sau de un nou program de orientare prin Capitală.

Restaurantul impresionează prin spațiul generos, amenajarea modernă și elegantă, dar mai ales prin poziționarea sa. Salonul interior are aproximativ 600 de metri pătrați, iar terasa se întinde pe circa 1.200 de metri pătrați, oferind o perspectivă aparte asupra centrului Bucureștiului. Evident datorită vremii câinoase de afară nu se punea problema să stăm la terasă.

Seara, orașul capătă un farmec diferit privit de sus. Luminile clădirilor, traficul de pe bulevarde și agitația din jurul Universității alcătuiesc un spectacol permanent. Și, spre deosebire de cel de la teatru, aici nu trebuie să cumperi bilet ca să vezi ce se întâmplă.

Atmosfera restaurantului este una contemporană, cu mobilier confortabil, elemente decorative atent alese și un aer de local elegant, fără să pară excesiv de protocolar. Este genul de loc potrivit atât pentru o cină romantică, cât și pentru o întâlnire între prieteni sau, cum era cazul nostru, pentru prelungirea unei seri culturale.

După ce ne-am instalat, am trecut la partea cea mai importantă a vizitei și anume studiul meniului. Acesta propune preparate din bucătăria internațională, cu influențe mediteraneene, de la paste și fructe de mare până la diverse specialități din carne. Nu este foarte variat, dar de multe ori prefer așa.

Noi am ales frigărui de berbecuț și rață, două preparate suficient de diferite încât să ofere mesei puțină diversitate gastronomică.

Când au sosit farfuriile, am înțeles imediat că ne aflam într-un restaurant care merge pe conceptul de fine dining. Preparatele erau aranjate cu grijă, aproape artistic, fiecare ingredient având locul său bine stabilit. Nimic pus la întâmplare, nimic în plus, totul gândit să impresioneze mai întâi privirea și abia apoi papilele gustative.

La capitolul gust, nimic de reproșat. Atât berbecuțul, cât și rața au fost gustoase, iar prezentarea a fost deosebită. În schimb, porțiile erau destul de mici, așa cum se întâmplă frecvent în restaurantele care pun accentul pe rafinament și pe experiența gastronomică, nu pe cantitate.

Este genul de bucătărie în care bucătarul îți oferă o mică operă de artă, iar tu trebuie să te hotărăști dacă o fotografiezi sau o mănânci. Și, cum porția nu este foarte generoasă, trebuie să iei această decizie destul de repede.

Am apreciat gustul și atenția acordată prezentării, chiar dacă, din punctul meu de vedere, puțin mai multă mâncare în farfurie nu ar fi stricat deloc compoziția artistică. Dar probabil că în fine dining spațiul liber din farfurie face parte din rețetă și se plătește separat prin prestigiul bucătarului.

La capitolul băuturi am rămas însă modești, doar apă și bere. După o piesă despre război, nu simțeam nevoia să declanșăm și o confruntare cu lista de cocktailuri sau cu prețurile unor vinuri sofisticate.

În plus, berea are marele avantaj că nu necesită explicații gastronomice. Nu trebuie să-i analizezi buchetul, notele florale sau postgustul. Este suficient să fie rece, iar restul vine de la sine.

Mi s-a părut interesant contrastul dintre cele două părți ale serii. Cu puțin timp înainte urmărisem pe scenă o poveste apăsătoare despre conflict și supraviețuire, iar acum stăteam liniștiți la masă, deasupra Bucureștiului, preocuparea principală fiind alegerea dintre berbecuț și rață.

Poate că tocmai acesta este farmecul unei ieșiri la teatru urmate de o cină, spectacolul îți pune mintea la treabă, iar restaurantul îți oferă ocazia să revii la problemele obișnuite ale vieții.

Aria TNB are și avantajul unui amplasament mai puțin obișnuit. Nu sunt multe restaurante din București unde poți ajunge direct după spectacol, fără să părăsești practic clădirea teatrului. Iar priveliștea asupra centrului Capitalei completează experiența. Sincer îl aveam de mult în plan, dar până acum nu a fost să fie. Nu adduce anul, ce adduce ceasul. Nici nu mă gândeam când am plecat spre teatru că ne vom încheia seara la restaurant, mai ales la acesta.

Am încheiat astfel o seară în care am combinat cultura cu gastronomia, fără deplasări inutile și fără prea multe complicații. Asta și datorită vremii câinoase din București din 1 noiembrie.

Cât despre No Man’s Land, piesa ne-a demonstrat cât de absurd poate deveni un conflict atunci când nimeni nu mai știe cum să iasă din el, mai ales că ajungi să te bați cu prieteni buni.

După ce s-a terminat piesa de teatru a fost o sesiune de întrebări și răspunsuri, dacă noi ca români credem că s-ar putea repeta conflitul din fosta Iugoslavie, evident întrebări fără răspuns…... Dar care te pun pe gânduri.

Din fericire, la Aria TNB lucrurile au fost mult mai simple. Fiecare și-a ales mâncarea, am băut apă și bere, iar singura confruntare posibilă era între frigăruile de berbecuț și rață.

Și, după o seară petrecută în compania războiului pe scenă, pot spune că acesta este genul de conflict gastronomic pe care îl prefer oricând. Chiar dacă, judecând după dimensiunea porțiilor, bătălia s-a încheiat înainte să apucăm să ne încălzim!

P. S. Toată distracția ne-a dus 250 de lei cu taxa de serviciu inclusă. Asta doar la partea de restaurant.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 18 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI