Întâlnire cu fostele colege de serviciu la restaurant Capitol.

TIPĂREȘTE

Cam de două ori pe an, ne întâlnim ˝noi fetele˝, câte am mai rămas din 40 colege din acelaş serviciu dintr-un institut de proiectare. Anul ăsta, ne-am adunat numai şapte, nu că s-ar fi dus celelalte- da, câteva au plecat- dar din celelalte, unele s-au mutat din Bucuresti pe la copii dar cele mai multe nu au mai avut chef, ori le durea ceva, ori... s-au sălbăticit. Aşa era să mi se întâmple şi mie, astenia de primăvară s-a lăsat cu  o stare de oboseală dar m-am mobilizat să merg, mai ales că eu făcusem rezervarea. Asa se face că zilele trecute taxiul m-a lăsat la usa unei clădiri somptuoase Hotel- Restaurant Capitol, pe Calea Victorie 29 colţ cu str. C. Mille, vis a vis de Cercul Militar National şi cofetăria Capsa. La parter funcţionează restaurantul  iar în cele cinci etaje, un hotel de 4 stele, cu 80 de camere şi 10 apartamente, cu preturi pe măsură. Înainte de a vă povesti despre restaurantul propriu zis, vreau să scriu doar câteva fraze despre istoricul acestei clădiri

Scurt istoric.

Clădirea a fost construită în 1901 şi se numea hotel Louvre, la parterul acesteia fiind un magazin cu mărfuri franţuzesti. Până la incendiul din 1911 în clădire au funcţionat birourile unor societăţi de asigurari, Clubul Sportiv sau Societatea Scriitorilor Romani. A fost refăcut de arhitectul Arghir Culina iar în 1921 arhitectul Paul Smarandescu l-a remodelat pentru Banque Belge pour l’Etranger, cea mai mare bancă de pe piaţa românească. Café Royal deschisă la parterul clădirii  între 1935-1945 era locul preferat de întâlnire al protipendadei din Bucuresti. In 1950, in timpul comunismului, cladirea a devenit sediul Centrocoop. În 1976 cladirea s-a inchis si, dupa drastice renovari si modernizari, s-a redeschis publicului sub numele de “Hotel Capitol” . Ultimile renovari au avut loc după anii 2000 dar s-a păstrat atât în hotel cât si în restaurant atmosfera de epocă.

 Restaurantul Capitol.

Restaurantul Capitol se află la parterul clădirii cu 5 etaje în care se află hotelul Cpitol. În clădire se intră direct din stradă printr-o recepţie luminoasă şi elegantă. Din recepţie se accesează atât  cafeneua cu aer interbelic şi vedere spre Calea Victoriei cât şi în restaurantul hotelului, pe latura dinspre strada Constantin Mille. Restaurantul are două săli care pot fi amenajate pentru evenimente: Louvre (capacitate 150 persoane) şi Royal (capacitate 100 persoane). Prima sală cu ferestre uriaşe spre stradă, este decorată în stil clasic cu corpuri de iluminat elegante, canapele îmbrăcate în plus verde, separeuri din lemn, tavan cu casete încrustate. Sala  Royal este modern decorată, predomină culoarea alb şi are o eleganţă sobră.

 Alegerea meniului

Există două tipuri de meniu:

-¨mănâncă cât poţi˝  tip bufet suedez, se poate consuma de luni până vineri, între orele 12-15. Pe o tejghea sunt prezentate 3-4 feluri de supe şi ciorbe, 6-7 tăvi cu felul doi constand din peste, pui, porc, garnituri de legume, orez şi câteva sortimente de prăjituri. Poţi servi din toate, o dată- de două ori, cât ai capacitate de a mânca, la pretul de 49 lei. Băutura şi cafeaua se plătesc separat. Este afisat meniul săptămânal, fiecare zi având o dominantă, de ex. peste dar se găsesc şi alte preparate inclusive mâncare vegan. Oferta zilei este afisată pe stradă la intrarea în resrtaurant şi în interior. La ora la care am venit noi salonul în care se servea bufet suedez era plin de clienţi care probabil vin zilnic la o mâncare gustoasă şi ieftină.                    

- ˝a la carte˝ în care servesti ce doreşti din meniul prezentat de chelner. Nouă ni se rezervase o masă în elegantul salon Royal destinat unor evenimente şi in care mai erau două mese ocupate.

 Ce am servit?

Fiecare dintre noi a comandat ce a vrut a la carte. S-au servit, inclusiv eu, trei porţii ceafă de porc cu cartofi natur (58 lei/ portie), 2 portii somon la grătar cu broccoli (83 lei/ porţie), două porţii file dorada cu sos de lămâie (81 lei/ porţie), o supă cremă de legume (21 lei), salate. Ca băuturi: Campari orange, bere cu sau fără alcool, apă plată. Porţiile au fost mari aşa că nu s-au mai comandat dulciuri. În total bonul a fost de 767 lei, cu bacsis 85 lei, acceptabil pentru niste pensii decente.  Era cât pe ce să nu oferim bacsis din cauza unor nemulţumiri dar nu am avut ce reproşa chelnerului.

Multumiri şi nemulţumiri.  

Am fost foarte mulţumite de serviciul chelnerului: prompt, politicos, prezent. Ne-a făcut fotografii, ne-a adus gecile de la cuier- chelner de modă veche, nota 10.

Două aspecte ne-au deranjat foarte tare. Cele trei colege care am comandat ceafă de porc, am primit-o tare ca piatra. Trebuia foarte mărunţită ca să înghiti fără a mai mesteca bucăţelele, altfel îţi riscai dantura. Eu am mancat aşa cam o treime, restul am luat la caserolă. Acasă am dat ceafa prin blender, am amestecat-o cu cartofii natur, prăjit puţin şi mi-am scos prânzul  pe a doua zi.

Cât eram încă la masă, personalul hotelului a început să aranjeze sala pentru o conferinţă care urma să aibă loc după câteva ore. Desi i-am atenţionat, trageau mesele pe parchet cu un zgomot asurzitor desi dacă ar fi lucrat două persoane la deplasarea lor şi le-ar fi ridicat puţin nu s-ar fi auzit. A fost jumătate de oră cu un zgomot asuirzitor.

Concluzie

Ne-am simţit bine între noi amintindu-ne de vremurile în care am fost colege de serviciu (şi aici, eu eram decană de vârstă), am admirat aranjamentul retro al sălilor şi dacă nu ar fi fost nemulţumirile semnalate vi l-aşi fi recomandat fără reţinere. Poate că în sala în care se servea la bufet, nu am fi avut aceste neplăceri.  

---

VIZUALIZĂRI: 108 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI