Sub dud La Copac

TIPĂREȘTE

O întâlnire cu vechi prieteni, colegi de liceu, m-a purtat mai zilele trecute pe urmele propriilor pași pe strada Pitar Moș, bătută cu asiduitate în cei patru ani de studenție la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine.

Întinsă între străzile C. A. Rosetti și Jules Michelet, în spatele Bulevardului Magheru, strada „mea” ascundea, și probabil încă mai ascunde multe secrete. Cel dintâi e chiar originea numelui său. Se știe că inițial s-a chemat Popa Ivașcu, acesta fiind ctitor în 1795 al bisericii Adormirea Maicii Domnului, situată imediat în spate, pe strada Dionisie Lupu. Se pare că schimbarea denumirii s-a produs cândva pe la jumătatea secolului al XIX-lea, poate că în onoarea unui oarecare boier Moș, care ar fi îndeplinit funcția de pitar (brutar) al Curții Domnești. Alte ipoteze, la fel de neverificate, se referă însă la niște legumicultori vârstnici (un sârb - Pedar, sau un bulgar - Petar) care și-ar fi avut grădinile de zarzavat în apropiere. 

Alte mistere de nepătruns sunt legate de clădirea facultății, situată la nr. 7-13, al cărei interior ciudățel cuprinde coridoare care urcă și coboară la nivele și subnivele în firidele cărora se pot (sau nu😜) ascunde niște pasaje secrete. De altfel, o veche legendă urbană zice că la subsol s-ar afla un tunel care ducea direct la Cinematograful Scala, și prin el măicuțele se furișau să vadă filme, activitate care le era interzisă.

Apropo de măicuțe: construcția datată 1858 a fost ridicată la propunerea lui Barbu Dimitrie Știrbei, domnitor al Țării Românești între 1849-1853 și 1854-1856, care le-a invitat pe surorile de la mănăstirea principală Nymphenburg de lângă München să înființeze o mănăstire și o unitate catolică de învățământ în București. Pe terenul cumpărat de ele de la contele Carol Roseti a luat naștere Școala Sfânta Maria. 

A fost timp de aproape un secol cea mai bună școală cu internat pentru fete din București, unde tinerele studiau științe și limbi străine, muzică, arte plastice și lucrul de mână. Regele Carol I cu soția și mai târziu Regele Ferdinand veneau să asiste deseori la slujbele de duminică ținute în capelă iar fiicele principesei Ileana au învățat aici, alături de alte copile ale elitei bucureștene, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Măicuțele s-au implicat și în domeniul social, îngrijind bolnavii de tifos în Primul Război Mondial iar în al doilea transformând dormitoarele în saloane de spital. Au întreținut cămine de copii orfani și azile de bătrâni, ca și câteva școli mici din cartierele sărace ale capitalei.

În 1948, după preluarea puterii de către comuniști, imobilul a fost confiscat și în locul mănăstirii și școlii Sfânta Maria s-a instalat Școala Tehnică Sanitară și Institutul Pedagogic Româno-Sovietic Maxim Gorki. Dacă partea dinspre intersecția cu strada C. A. Rosetti a rămas școala postiliceală sanitară, în schimb Institutul Gorki avea să fie transformat ulterior în Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, pe care Universitatea din București a cumpărat-o în anul 2022 de la Congregatio Jesu România, căreia îi fusese retrocedată după 1990, contra sumei de 6,45 milioane de euro.

Din păcate, sosind în oarecare grabă dinspre Piața Romană pe strada Jules Michelet, de data aceasta nu am ajuns să-mi revăd Alma Mater. Rămâne pe data viitoare. Voi încerca să suplinesc cu câteva poze preluate de pe net.

La venire, am trecut pe lângă ambasada Regatului Unit și m-am oprit câteva clipe în micul scuar de la intrarea pe strada Pitar Moș, în fapt un soi de părculeț cu câteva bănci și o țâșnitoare, însă invadat de porumbei și îngrozitor de murdar. În capătul său se află o lucrare interesantă, o statuie numită Fântâna cu copii (deși apa nu curge😞). A fost inaugurată în 1935 și este opera sculptorului Ion Iordănescu.

Pe aceeași latură a străzii, dar și vizavi, sunt blocuri moderniste din prima jumătate a veacului trecut, toate semnalizate cu bulină roșie. 🔴Nu știu cum intenționează autoritățile să intervină, dar mai mult decât să mă rog să nu se abată peste ele un cutremur devastator nu am ce face.

Mergând mai departe, am început să mă înveselesc la vederea unor clădiri frumoase, recent renovate. Și asta fiindcă nu numai facultatea mea, cu istoria sa interesantă, atrage atenția pe strada Pitar Moș. O plimbare scurtă de la un capăt la altul oferă prilejul admirării unor realizări arhitecturale în stiluri diverse, un eclectism specific perioadei de mari frământări artistice din prima jumătate a secolului al XX-lea. 

De remarcat sunt, printre altele, casele de la nr. 5 a lui C. Mironescu sau cea de la nr. 19 a arhitectului Ion Mincu. La nr. 8 a locuit compozitorul George Ștefănescu iar în Vila Merpe în stil maur-mediteranean de la nr. 10 a stat personajul fictiv Dănuț din romanul „La Medeleni” al lui Ionel Theodoreanu, dar și Mihail Sadoveanu.

Și chiar vizavi de această casă se află „obiectivul” vizat de mine în acest review ce se vrea culinar... 😉

Totuși nu mă pot abține, așa că mai zăbovesc un pic în trecut: la nr. 23, care găzduiește în prezent Restaurantul La Copac, a locuit prozatorul Radu Petrescu (1927-1982), scriitor considerat precursor al școlii postmoderniste românești, membru, alături de Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și Tudor Țopa, al Grupului de la Târgoviște.

Gata cu istoria, este momentul să vă prezint localul.

Info:

Denumire: Restaurant La copac

Adresă: Strada Pitar Moș 23

Site: https://lacopac.ro/

Email: carciuma@lacopac.ro

Telefon: 0722 704 445

Deschis zilnic între orele 12-24

La Copac e un nume bine ales. Intrigă și e real..., findcă în curtea mare a cârciumii (estimez cam de 60 de locuri) chiar există un pom foarte înalt, mai precis un dud bătrân, despre care unii cercetători nebritanici 🤣susțin că ar fi pe acest pământ de dinainte de Alexandru Ioan Cuza. Că e sau nu adevărat nici nu contează atâta timp că asta-i „signatura” locului, adică cea care l-a făcut cunoscut și apreciat în industria HORECA bucureșteană încă de la începuturile sale, datând din 2009.

De atunci, a devenit un loc de întâlnire preferat nu doar de studenții facultății mele, ci și de scriitori, muzicieni, actori și artiști. De pildă, videoclipul piesei „Praznic năprasnic” a lui Mircea Baniciu/Pasărea Rock a fost filmat aici iar printre oaspeții străini ai localului s-a numărat Goran Bregovici.

Eu una îl știam de ceva vreme. Îi călcasem pragul în mai multe rânduri, însă - nu știu de ce (ba știu, de lene, desigur😁) - nu mă învrednicisem să scriu despre el pe AFA. Cu toate că de fiecare dată îmi plăcuse și mă simțisem bine acolo, motiv pentru care l-am și recomandat colegilor mei.

Atracția principală este, așa cum presupun că ați ghicit deja, acel copac imens din curtea-terasă, o raritate în centrul Bucureștiului. La umbra sa și a umbrelelor de stuf stau majoritatea meselor din lemn nelăcuit, încadrate de scaune și bănci asortate, dotate însă cu pernițe. Pe mese sunt așternute ștergare iar pe perete tronează o carpetă imensă, țesută cu motive oltenești.

Ambientul rustic a fost categoric gândit ca să se integreze în conceptul de bucătărie tradițională românească, specific cu care se mândrește localul, dar și în ambianța relaxată, ușor boemă, atât de diferită de cea fițoasă, modernistă a celor mai multe restaurante din centrul capitalei.

Aceeași senzație o ai și când pătrunzi în clădirea boierească de la începutul secolului trecut, bine restaurată și întreținută, zugrăvită însă la exterior într-o nuanță de bej nu prea atrăgătoare. Sunt două saloane de mici dimensiuni (probabil cu o capacitate totală de 30 de locuri), așadar intime, în care, în afara mobilierului simplu din lemn se remarcă elemente decorative interesante, unele din ele subtil jucăușe: sobă, ștergare, carpete, vase și farfurii din ceramică pictată, pălării de paie, lămpi cu gaz, butoiașe și borcănașe, tigăi și oale lipite pe pereți. Un design original, obținut prin reinterpretarea elementelor tradiționale românești într-un cadru urban.

În același context amuzant notez și „eticheta” toaletelor: „păsăroi” pentru cea destinată bărbaților, respectiv „păsărici” pentru femei. 😆Totuși ce o fi fost în capul lor de au amplasat toaleta pentru dame la etaj, în capătul unei scări de lemn înguste? Pe bune, chestia asta mi-a displăcut total. 😠

Hai să trec totuși peste și să mă focusez, cum se zice mai nou, asupra mâncării. Cu atât mai mult cu cât gastronomia e cea care primează la... La copac, loc unde, potrivit propriei prezentări, „gusturile tradiționale se întâlnesc cu poftele contemporane” .

Meniul e bogat, ai de unde alege. Cum însă cele mai multe mâncăruri sunt pregătite pe loc și - zic ei - exclusiv din ingrediente proaspete, în unele cazuri ești nevoit să aștepți cam mult.

Dar să vedem dacă merită! 

Pentru „îmbucat imediat după trezire” ni se propun feluri precum zacustă, șorici, salată de vinete sau fasole bătură. Aoleu! Chiar există oameni care îngurgitează așa ceva imediat ce se dau jos din pat?!! 🤨Urmează niște salate aperitiv, ciorbe și borșuri, precum și platouri reci și calde pentru două persoane.

Specialitatea bucătarului chef - ciolan de porc gătit lent și servit cu varză, mămăligă și hrean - apare la capitolul denumit „Fum și bunătăți” , care mai include mititei, pastramă de berbecuț, cârnați semiafumați, antricot de vită și steak de porc. „Visul pescarului” vine cu melci de mare, șalău și crap. După care suntem răsfățați cu sarmale, tochitură ori carne la garniță cu mămăliguță, pui cu ciuperci, șnițel cu sos de brânză, varză călită, aripioare de pui cu sos de usturoi. Iar lovitura de grație ne-o dau deserturile: clătite, înghețată, papanași, profiterol.

Pe lista de băuturi găsim bere alcoolică și ne, la draught sau sticlă, spirtoase, cocktailuri, vin, cafea, sucuri.

Apa e din partea casei și e adusă la carafă imediat ce te așezi.

Ce s-a comandat?

Eu am băut un espresso lung și o halbă mică de Staropramen, după care am înfulecat (da, ăsta-i termenul, recunosc cu rușine😳) o porție zdravănă de sărmăluțe cu mămăligă. Da’ zău că ezistă o explicație🤣: încă nu am învățat să gătesc sarmale și ultima dată le savurasem în versiunea delicioasă gătită de soț. Și, într-un total dispreț față de excesul de calorii, la final am împărțit cu o colegă o porție de papanași cu afine.

O bunătate și sarmalele, și papanașii! 😋 Iar costul total - 95,50 lei, mi s-a părut rezonabil.

În jurul meu s-a băut bere sau vin roșu și s-a mâncat carne la garniță, pește, mici și salate iar evaluările au fost unanim pozitive. Mă bucur că au mers pe mâna mea și că am ales din nou un local cu bucătărie tradițională românească.

Ce ar mai fi de zis?

Serviciul a fost foarte bun; am avut o chelneriță trecută de prima tinerețe dar foarte agilă. Totuși, așa cum fuseserăm preveniți, pentru unele feluri s-a așteptat mult. Ceea ce n-a fost tocmai de mirare, și asta nu numai din cauză că mâncărurile erau preparate pe loc: dacă la 17:30, când am ajuns noi, nu erau decât două sau trei mese ocupate, la plecare, în jurul orei 21, terasa era plină. Vremea bună pentru mijlocul lunii septembrie îi scosese pe oameni din case.

Nu vă sfătuiesc să veniți cu mașina aici: restaurantul nu are parcare proprie și pe stradă mai mult ca sigur nu veți găsi locuri libere. În împrejurimi însă, în Piețele Lahovary și Romană și pe Bulevardul Magheru sunt multe stații de autobuz și troleibuz, precum și stația de metrou Piața Romană. 

Prețurile sunt cât de cât convenabile, deși deloc mici, însă diversitatea ofertei ajută la alegere în caz că aveți un buget limitat.

De menționat și că La Copac oferă meniuri fixe la prânz (33 lei) de luni până vineri și că în weekend au de multe ori muzică live sau diverse evenimente culturale și proiecții de filme. Eu însămi am asistat în urmă cu câțiva ani, într-un weekend, la reprezentația dată de o formație de lăutari care m-au făcut să-mi amintesc cu nostalgie de romanțele cântate în duet de părinții mei. 👩‍🎤👨‍🎤

Una peste alta, mâncarea excelentă, serviciile bune și mai ales atmosfera plăcută și decorul unic, la umbra unui dud secular, fac din acest restaurant un loc de întâlnire perfect între prieteni. Sau cu familia.

Recomand! ❤️

Și fiindcă tot l-am pomenit pe Mircea Baniciu, iată videoclipul filmat în interiorul cârciumii La copac:

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 441 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI