BUN
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
O experiență gastronomică deosebită într-un cadru așijderea
Al doilea restaurant pe care l-am încercat în București a fost Hanu’ Berarilor Casa Elena Lupescu. Tati l-a ales, nu mă întrebați cum. Am decis să mergem acolo sâmbătă după-amiază împreună cu fiica noastră (Liviu a declinat invitația, din motive obiective). Ca să nu avem surprize, am sunat și-am făcut rezervare. La fața locului se va fi dovedit că a fost o decizie înțeleaptă, căci pe terasa din față toate mesele erau fie ocupate, fie rezervate, iar înăuntru se desfășura un eveniment. Mai au o terasă destul de mare undeva în stânga clădirii, pe aceasta am descoperit-o ulterior, nu știu dacă acolo am fi găsit loc. În fine, recomand să rezervați în avans, mai ales în weekend, e mai sigur așa.
La telefon am fost întrebați la care din locații dorim să mergem, ocazie cu care am aflat că Hanu’ Berarilor are 3 locații: Casa Elena Lupescu (Bd. Pache Protopopescu 51), Uranus (Calea Rahovei 157A) și Casa Oprea Soare (str. Poenaru Bordea 2, sect. 4). Toate – case interbelice reabilitate, transformate în „berării gastronomice” , după cum se autointitulează. Tati pe prima o știa și la ea am rezervat.
De la hotel am luat un Bolt, picioarele noastre se resimțeau încă după lungul periplu prin Muzeul Satului (la întoarcere aveam să mergem pe jos însă, cam 30-40 de minute am făcut). Mașina ne-a lăsat chiar în fața intrării arcuite, dincolo de care se întinde o alee pietruită până la vila frumoasă, cu mai multe niveluri și decorațiuni în stil neo-românesc. În stânga este prima terasă, alcătuită din mese rustice din lemn și scaune cu pernuțe, la umbra câtorva copaci și a unor umbrele uriașe. (În continuare se face un fel de coridor prin lateralul casei – sunt înșirate și acolo câteva mese – ce se deschide în terasa din spate, pe care am vizitat-o la final; voi atașa câteva poze).
Am fost invitați la masa rezervată, într-un fel de separeu verde, care ne-a plăcut foarte mult. A apărut și Milena imediat, ne-am sincronizat destul de bine. Am primit meniuri și ne-am apucat de studiu individual. Preparatele sunt grupate pe categorii: aperitive, zemuri, salate, găteli, pește, măcelărești, burgeri, garnituri, deserturi; la final, câteva variante de mic dejun. Denumirile sunt scrise în română și engleză, sub fiecare sunt notate ingredientele principale, cantitățile și prețul.
Tati a decis să înceapă cu un borș de cocoș (27,5 lei). Noi, fetele, am zis că vrem doar fel principal, poate ceva dulce la final, așa că eu am ales șnițel de pui (39 lei), orez cu legume (17 lei) și salată de murături (14,5 lei), iar Milena burger de rață (68 lei). Tati a plusat, desigur, cu un fel principal numit friptura berarului (75 lei), alcătuit din cotlet de porc, cartofi copți cu rozmarin și salată de varză. Drept lichide, am optat pentru câte un pahar de berea casei, iar fiica noastră a dorit un pahar de vin alb; astea nu mai știu cât au costat, am uitat să pozez nota de plată. Cred că am luat și niște apă în completare, de obicei așa facem.
Evident, primele au venit băuturile și „zama” lui Tati, servită cu chiflă și ardei iute. Am gustat și eu din ea, era foarte bună, acră doar cât trebuie, cu ingrediente solide din belșug, inclusiv tăieței de casă. N-au întârziat nici felurile principale. Mi-a plăcut că orezul era gătit ca un pilaf, însă 3 biluțe mi s-a părut o cantitate cam mică; șnițelul a fost însă fix ce trebuie, cu crusta crocantă și interiorul suculent. Iar murăturile – iami, deliciu! Companionii mei s-au declarat și ei foarte mulțumiți de alegerile făcute. N-a mai rămas loc de desert (deși mi-a cam rămas gândul la tortul de mere).
La final am avut nevoie să vizităm toaletele, prilej să inspectăm din mers și interiorul casei. Evenimentul privat (un botez cred) tocmai se terminase, oamenii plecau, așa că am reușit să surprind un cadru fără prea multe personaje. Frumos, stilat, princiar! Oglinzi, candelabre, mobilier din lemn masiv... Mi-a plăcut.
Nota de plată cred că s-a învârtit în jurul sumei de 300 lei. Un raport preț/calitate rezonabil. Am plecat foarte încântați de această experiență, pe care am fi dispuși s-o repetăm fără rezerve.
Trimis de crismis in 30.03.24 12:19:01
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@crismis:
”Nota de plată cred că s-a învârtit în jurul sumei de 300 lei. Un raport preț/calitate rezonabil. Am plecat foarte încântați de această experiență, pe care am fi dispuși s-o repetăm fără rezerve.
... dar cu rezervare!
Cand am văzut locația, m-a dus gândul la niște prețuri... wooow! De targă, cum ar spune un clasic în viață. Dar 300 de lei pentru trei persoane, cu berule incluse este de mare bun-simț.
Adevărul ca localul arată fantastic de frumos și recunosc, cât am stat in București, le-am ocolit de teama prețurilor. Acum... Dacă voi mai avea ocazia, și o voi mai avea, sigur, poate le fac și eu o vizită.
Să vă fie de bine și să mai rezervați... fără rezerve!
@Zoazore: Mulțumim!
Nu mi-am bătut capul de unde știa Tati despre locul ăsta, dar a mărturisit ulterior că a fost acolo cu nu știu ce ocazie profesională și tocmai de-aia l-a ales, că i-a plăcut mâncarea și, uitându-se pe meniu, a constatat că prețurile nu-s chiar "de targă".
... Păi... Să ai ocazia să-i treci pragul cât mai curând! Cu rezervare, musai! 😉
Mor după melodie, „Ederlezi” , chiar dacă imnul de primăvară al țiganilor, este un cântec de ținut minte. Bregovici și Kusturica, cu a lui „Vremea țiganilor” ni l-au adus!
În 2007, primăvara, eram la Vrnajacka Banja, la o sindrofie mai oficială, așa, și, la protocol, melodia a fost cântată de un taraf sârbesc și-a ridicat asistența în picioare !
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Nov.2024 [Restaurant Casa Oamenilor de Știință / Casa Assan] Restaurantul Casa Oamenilor de Stiinţă, de vizitat clădirea — scris în 19.11.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2024 [Restaurant E3 by Entourage] Restaurant: E3 by entourage, - excelent — scris în 09.11.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2024 [Un Poco Pizza Fresca] Poco Pizza - se putea și mai bine — scris în 07.11.24 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 [Restaurant La Copac] Sub dud La Copac — scris în 01.10.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 [Restaurant Long Fong] Long Fong - Restaurant chinezesc în București — scris în 09.09.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 [Cafe Bar La Pod by Gogu Constantinescu] Nonagenari la restaurantul ˝La pod˝din parcul Carol — scris în 05.09.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2024 [Restaurant Cococerie] Cococeria – amintiri din copilărie — scris în 20.08.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ