37

TIPĂREȘTE

Merg la spital să mă caut de boale. Se face de ora treișpce. Cam târziu, știu. Bolnav poți fi maxim până la doișpce trecute fix. Se apropie ora prânzului. Și pe bună dreptate pentru că în drumul meu, pe la Piața Romană, mă îndeamnă necuratu’: oferim unul pahar de vin la fiecare porție de mâncare comandată. Stă oferta-n drum, meniul este alături și terasa este fix la un pas: scaune fancy din pluș fin, blue stins (cum e aia se vede în poze) terasă în curte, pereți de sticlă, clădire străveche cum sunt prin centru dar bine întreținută. Măi, să fie! Uite tratamentul! Ce să caut la spital?

Dar, ca să respect programul, dau totuși o tură la spital și mă întorc glonț la crâșmă: e fix la fel cum o găsisem și cu oferta-n drum, așișderea. Diferența constă în faptul că sunt mai multe mese ocupate. Sigur n-au băut tot vinul!

După bunul meu obicei mă învârt pe terasă și prin salon ca să văd unde este mai răcoare dar și ca să mă vadă, să nu zac jumătate de oră într-un colț de terasă fără să știe nimeni de mine. Manevra are succes. Masa mare e ocupată de gazde, de fapt. Vine un băiet la mine. Îl întreb dacă-mi dă un vin la o ciorbă de perișoare (24 de lei). Își întreabă superioarele de la masă, acestea spun da și el îmi zice mie da. Super bine!

Iau un loc în colț. Imediat vine vinul – rece, în pahar aburit – super bun la începutul ăsta de vară – și curând vine și ciorba de perișoare: un deliciu = 4 perișoare și nu 3 așa cum se obișnuiește, legume aromate, leuștean felii, o aromă demențială și un gust sublim. Sunt unele locuri din astea super adevărate și a37bistro este unul astfel.

Am sfârșit ciorba și vinul (alb că puteam alege rose, altfel dar am preferat alb), mi-a luat farfuria, paharul l-a lăsat pe masă (se poate reumple, la o adică, nu?), am cerut nota dar nu s-au grăbit, m-au lăsat să șed. Inspirată politică, nu?

În fine, vinul m-a aburit un pic dar nu destul încât să mai cer un pahar. Combinația era suficientă. Dar, adevărat, am avut nevoie de un timp de relaxare. Plata le-am lăsat-o cash pe masă fără să mă mai deranjeze careva.

O ciorbă și un pahar cu vin cu 25 de lei (24 + 1, nah) nu-i chiar așa pomană curată dar suntem în centrul Bucureștilor și, nah, așa merge piața aici, se cheamă că-i ofertă. În special apreciez calitatea, ambientul, vinul bun, ciorba delicioasă și, zău, de mai trec pe aici, mai intru la ei, de au ofertă.

Terminam ciorba de servit și mi-am amintit: fix în curtea asta se vindeau covrigi cu mulți ani în urmă și luam câte un șir înainte să mergem la bere la vreo crâșmă din vecini. Vremurile s-au schimbat. Nu pot cârcoti, ciorba și vinul le prefer unei beri cu covrigi iar de ambient, ce să mai spun? Elegant și prietenos. Recunosc, m-am simțit bine de parcă aș fi regăsit prieteni de-o viață, în hăinuță nouă și elegantă.

Merită amintit ambientul sonor deosebit de plăcut. Parc-ar fi o crâșmă de la mare unde toți se știu de mulți ani. În spatele meu se vorește despre sentimente romantice și despre călătorii la Paris. O fi de la vin?

Bravo a37bistro!

Revin.

Peace & love,

Brotherhood never die!

????‍♀‍

Numai de bine tuturor!

Serviciile au fost maxim urgente dar și inspirate pentru că dacă nu aveau oferta pusă discret dar vizibil în drum, nu serveam ciorbă de perișoare azi la prânz. Tot inspirat era expus și meniul în drum chiar dacă este destul de limitat (în definitiv este doar un bistro, sunt vreo 6 mese afară și vreo 4 la interior) dar ambientul este atât de reconfortant că am stat cu drag la ei.

Cred că nu-mi amintesc să fi servit vreodată o ciorbă de perișoare așa delicioasă. M-a lovit aroma de cum a pus pe masă ciorba fierbinte.

Vinul a venit în pahar aburit, delicios. Rar găsesc un vin bun dar acesta era, cu adevărat, delicios. Aveau la alegere: alb sau rose.

Este central, în Piața Romană după colț dar este un colț care îmi stârnește multe amintiri și îmi pare familiar. Este la intrarea pe o stradă micuță cu trafic mai puțin deci nu bâzâie traficul chiar în capul omului. Se aude mai de departe, ca zgomot de fond. E cu vedere la ase.

---

VIZUALIZĂRI: 347 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI