Fast food în Promenada mall

TIPĂREȘTE

Zilele trecute într-o dimineaţă primăvăratică de iarnă am primit invitaţia de la o familie de prieteni să mergem în oraş la o cafea. Vrei calule ovăz? Sigur că am acceptat mai ales că mă luau cu maşina de la scara bocului. Am stabilit să mergem pe undeva pe aproape pentru că prietenul, cu toate că avea state vechi de conducător auto (50-60 de ani fără nicio tamponare), nu avea chef să străbată Bucureştiul aglomerat la orice oră, mai ales că era vineri. ˝Nicio problemă˝ le-am zis eu ştiind că pe strada mea spre nord, restaurantele şi cafenelele se ţin lanţ. Numai în clădirea Agora şi peste drum de ea sunt 6-7. Pornirăm noi încrezători la drum dar pace să găseşti loc de parcare nici pe o latură, nici pe alta a străzii sau pe străduţele adiacente. ˝Doamne, -mi-am zis- pe oamenii ăstia i-a lovit atât de tare criza încât merg la serviciu pe jos sau cu metroul de şi-au lăsat maşinile acasă? ˝ Clar că nici în partea dinspre Calea Floreasca a mallului Promenada nu am găsit loc.

Câteva cuvinte despre Promenada ca să nu predic în pustiu: este situat pe Calea Floreasca nr. 246B cu ieşire şi în bdul Barbu Vacarescu. A fost inaugurat în 2013, investiţia realizată de Raiffeisen Evolutio ridicându-se la 130 mil eu. Mallul are patru etaje cu o suprafaţă desfăşurată de 55000mp. Cele două etaje de parcare subterană au 1300 locuri. Activitatea mallului este diversă predominând magazinele comerciale dar sunt şi spaţii de distracţie (bowling, patinoar, cinema, locuri de joacă, spaţii verzi) cât şi cele gastronomice

Prietenul şi-a adus aminte că pe strada paralelă, bul. Barbu Văcărescu este o parcare mare subterană a aceluiaşi mall Promenada. Ne-am luat după săgeţi, ne-am rotit ceva şi am coborât în parcarea de 1300 locuri. La subsolul -2 nu a fost nicio problemă să parcăm chiar în apropierea liftului. Să spui cuiva ˝Bună ziua, am venit şi noi˝? Nici vorbă. Pustiu. E adevărat că pe pereţi erau afişe, regulamente dar cine stătea să le citească? Am urcat cu liftul la etajul unu apoi pe o scară rulantă la etajul 2 unde ne-am oprit, adică nu ne-a dus scara mai departe. Ştiam de terasa cu restaurante de pe acoperiş dar fiind soare cu dinţi la mijloc de ianuarie, n-am mai scotocit pe unde să ajungem la ea, - că oricum toţi trei aveam reumatism- aşa că am preferat s-o vizităm altădată. În faţa noastră se deschidea un spaţiu imens de sute de metri pătraţi, la mijlocul lui fiind măsuţe cu 3-5-6 locuri iar pe laturi spaţii comerciale în general al unor firme cu denumiri străine. Erau frumos iluminate, vitrinele ornamentate cu dichis şi am observat că la unele servirea era cu ˝împinge tava˝, la altele comandai şi ţi se aducea la masă, dar puteai lua şi la pachet. Să vă dau câteva denumiri de firme, pot să vă asigur că erau fără număr, fără număr: Mesopotamia, Burger King, Salad BoX, K toans, Tutti cafe, Sushi, Pep&Peppers, Libanese, Safir, etc. etc şi Cuptorul cu lemne (singura firmă care ne amintea că suntem în România). M-am lămurit că ingrămădeala de mese din mijlocul sălii era o dezordine organizată, fiecare firmă având în gestiune un număr precis de mese. Ce şi cum se mânca? O tânără servea supă intr-un castronel, la o masă patru tineri mâncau cu beţişoare şi din ce mi-am aruncat ochii predominau mâncărurile asiatice. Era destul de aglomerat pentru o zi de vineri la unsprezece şi jumătate. Cu siguranţă că majoritatea clienţilor erau coorporatişti care lucrau la multinaţionale în blocurile înalte de dimprejur. De ce spun asta? Cei mai mulţi aveau cravate, articol vestimentar urât de tineri şi purtat numai dacă le cere managerul. Cred că nu ne-am fi simţit în largul nostru printre ei şi vice versa aşa că am intrat într-un spaţiu închis numit Tutti cafe. Aceasta era o cafenea-cofetărie, exact cum ne doream. În tot spaţiul mai era doar o domnişoară care sirota o cafea, restul mulţimii voia să fie liberă în spaţii deschise. Ni s-a adus un carton cu lista de prăjituri. Toate aveau 130 gr şi costau 25 lei porţia. Din poze, ca gospodină veche ce sunt, am remarcat că la toate blatul era acelaş, doar crema era diferită. Servirea a fost promptă. Singurul lucru care m-a deranjat au fost trei bubuieli puternice ca de tun care veneau din interior, adică din spaţiul închis în care eram. Am concluzionat că tortul fusese în congelator, a trebuit să fie tranşat cumva şi apoi un minut pus la microunde că porţiile erau uşor călduţe. Încolo, foarte bun ca gust. Cafeaua servită într-o ceaşcă normală era Filicori Zechinni, 20 lei. Deşi beau cafea de cel puţin 50 de ani, asta fără să socotesc anii de nechezol, nu am simţit un gust diferit faţă de Lavazza de exemplu, ca să nu pun la socoteală Jacobsul nostru cel de toate zilele. Cu apă plată şi bacşişul încă neimpozabil ne-a costat 170 lei. Banii sunt făcuţi să circule. Obrazul subţire cu veselie se ţine! . Am povestit, am comentat, am bârfit doar aveam ce, dintr-o viaţă de aproape nouă decenii.

La plecare, am spus că nu aşi vrea să cobor pe scara rulantă şi, cum nimereşte orbul în Brăila, am găsit un lift care ne-a dus fix la parcarea de la -2. Acum, e acum. De intrat am intrat prin efracţie dar cum ieşim fără bilet de intrare? Prietenul a găsit un automat care nu se activa la Master Card iar butonul de lei (trebuiau trei hârtii de 1 leu) era blocat. Ne-am îndreptat cu maşina spre ieşire şi fie ce-o fi! doar n-o să rămânem în recluziune. La ieşirea dinspre Barbu Văcărescu nu era nimeni şi bariera închisă. Am făcut cale întoarsă şi la ieşirea dinspre Calea Floreasca o doamnă ciufulită ne-a făcut hatârul să ridice manual bariera, luând cei 3 lei fără bon, că doar suntem acasă, nu-i aşa?

Servit prompt şi cu amabilitate

Felia de tort a fost gustoasă, cafeaua însă era obişnuită, nu merita preţul

Am plasat în nordul capitalei în mallul Promenada, alături de Sky Tower

---

VIZUALIZĂRI: 607 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI