Centrul Vechi al Târgoviștei

TIPĂREȘTE

Prin monumentele sale istorice, muzee și locuri de recreere orașul Târgoviște a constituit de mai multe ori ținta călătoriilor noastre de weekend. La acest fapt a contribuit și distanța relativ mică la care se află de București, circa 70 de km pe DN 71; de câteva ori am tranzitat orașul în drum spre alte destinații (Sinaia, Câmpulung Muscel ori Bran).

Am vizitat multe din obiectivele turistice ale Târgoviștei și încă mi-au mai rămas locuri interesante de văzut. De cele mai multe ori am urmat Calea Domnească sau str. Petru Cercel (centura), am poposit în Parcul Chindia și Parcul Mitropoliei, am văzut câteva case vechi pe străzile din preajma unor muzee dâmbovițene. Recunosc că până de curând nu am știut de existența unui „Centru Vechi” cu străzi pietonale, restaurante/terase și frumoase clădiri de patrimoniu. Am remediat (parțial) această lipsă de informare și am făcut o scurtă plimbare pe aceste străduțe cu parfum de tei.

Calea Domnească a constituit și de această data punctul de plecare în excursia per-pedes prin fosta capitală a Valahiei. „Ulița Mare” se întinde paralel cu valea râului Ialomița și a constituit principala arteră a târgului care a atins un grad de dezvoltare urban ridicat încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea. De-a lungul acestei străzi se înșiră astăzi multe din clădirile istorice, monumentele și muzeele orașului. Secole la rând orașul a fost cuprins într-un spațiu sub formă de triunghi isoscel având baza situată spre râul Ialomița. În perioada interbelică se evidențiază o nouă arteră, strada Alexandru Ioan Cuza, care pornea din Calea Domnească și ajungea în Parcul Mitropoliei. Este locul unde se desfășura viața mondenă a orașului, era zona comercială unde clădirile aveau la parter prăvălii și magazine, iar la etaj locuințe.

Am parcat chiar la intrarea pe strada Alexandru Ioan Cuza, lângă sediul Crucii Roșii din Târgoviște. Ce găsim la doar câteva zeci de metri distanță în stânga și în dreapta pe Calea Domnească? În dreapta arterei se află Mănăstirea Stelea, valoros complex monahal din secolele al XV-XVII-lea, Muzeul de Istorie, o clădire neoclasică datată 1901-1902 și destinată inițial a găzdui Palatul de Justiție, Muzeul de Artă, un imobil cu influențe baroce ridicat în 1892-1894 pentru Prefectura județului Dâmbovița (vezi impresii), Muzeul Național al Poliției Române, adăpostit într-o construcție de secol al XVIII-lea (refăcută) destinată a fi reședință a fiilor lui Constantin Brâncoveanu – „Casa coconilor” (vezi impresii). În stânga străzii Al. I. Cuza se află impresionantul Complex Național Muzeal „Curtea Domnească”, în cadrul căruia se detașează Turnul Chindiei, ruinele curții domnești, bisericile și casa „Dionisie Lupu” (curteadomneascadintargoviste.ro). Lângă acest ansamblu muzeal se află Parcul Chindia și Grădina Zoo din Târgoviște, considerată a fi prima astfel de amenajare din țara noastră (vezi impresii).

În multe din orașele României străzile centrale, istorice, au fost demolate în diferite proporții de buldozerele regimului comunist în cadrul proceselor de sistematizare a localităților. Așa s-a întâmplat și la Târgoviște unde o parte a caselor de pe străzi cu vechime au fost distruse. Totuși aerul de epocă se mai simte în câteva zone istorice ale urbei târgoviștene, colțișoare din oraș reușind să îți aducă în fața ochilor minții aspecte ale vieții de demult. Strada Al. I. Cuza și Ion Heliade Rădulescu constituiau locurile de promenadă ale tinerilor de altădată, ale oamenilor cu stare, ofițerilor și medicilor, oamenilor de casă și ucenicilor etc. Negustorii și meseriașii aveau prăvălii la parterul caselor, existau farmacii și ateliere fotografice, săli de teatru, cârciumi și patiserii, dar și case de plăceri.

Ne începem periplul la pas pe strada Al. I. Cuza, pe lângă case împodobite cu frumoase arcade la intrare și diverse stucaturi decorative pe fațade și în jurul ferestrelor. Imediat ne atrage atenția pe o străduță laterală clădirea impunătoare a Poștei Vechi – o superbă construcție din 1906 în stil neoromânesc, operă a arhitectului Alexandru Clavel. Fațadele din cărămidă roșie, arcele trilobate de la ferestre, ocnițele oarbe și brâul împletit sunt elemente preluate din vechea arhitectură religioasă a Țării Românești.

Intrăm pe pietonal unde ne întâmpină clădirea Centrului Județean de Cultură – Școala de Arte „Octav Enigărescu” (main.radioromaniacultural ... rtoriului-16228), de fapt un monument important pentru educația și cultura populației din Târgoviște – este vorba despre localul primei școli publice a orașului, ridicat în 1864 (școala funcționa din anul 1833; din 1960 poartă numele poetului „Vasile Cârlova” al cărui bust este amplasat în curte – autor Vasile Blendea, 1972).

Pe o suprafață nu foarte mare, în Centrul Vechi și împrejurimi, cred că se află 8-10 biserici. Una dintre ele este Biserica Târgului – „Adormirea Maicii Domnului”, monument istoric de secol al XVII-lea. Cărturarul Udriște Năsturel, logofăt al Curții Domnești, ctitorește lăcașul pe temeliile unei biserici mai vechi. De-a lungul vremurilor, negustorii și meșteșugarii din oraș au contribuit la întreținerea bisericii și au efectuat pe cheltuiala lor reparațiile necesare. În mijlocul unei curți îngrijite se înalță biserica monument, pe fațadele căreia se mai observă urme de pictură; observăm lângă biserică bustul domnitorului Mihai Viteazul (autor Petre Năstăsescu, 1968).

Urmează un front de case, unele incluse pe lista monumentelor istorice, care și-au păstrat și în vremurile noastre funcțiunea comercială (restaurante, pub-uri, ceainării, cafenele). E duminică după-amiază, terasele sunt pe jumătate ocupate. Una din aleile laterale poartă chiar numele de „Strada Negustorilor”.

Ieșim în mijlocul unui frumos spațiu verde, Piața Libertății, un loc de recreere străjuit de trei monumente. Într-un capăt se află Primăria, o clădire în stil Beaux Art inaugurată în 1897, edificată de arhitectul italian Giovanni Baldassare Vignossa. Am admirat detaliile arhitecturale de pe fațadă, ceasul care bate la oră exactă, clopotul, roza vânturilor. În mijlocul spațiului înconjurat de flori se află bustul lui Ion Heliade Rădulescu (autor sculptorul Frederick Storck, 1927). În partea opusă Primăriei a fost amplasat mai recentgrupul statuar „Brâncovenii” (autor Olimpiu Eli Petre, 2001).

Pietonalul se continuă spre Parcul Mitropoliei și Piața Mihai Viteazul unde zărim statuia ecvestră a voievodului Mihai Viteazul (autor Mihai Marcu, 2001). Ruinele Palatului Mitropolitan și Catedrala Mitropolitană le-am vizitat cu mai mulți ani în urmă (vezi impresii).

Ne întoarcem din periplul nostru pe strada Alexandru Ioan Cuza, printre terase viu colorate, case de epocă și balcoane de fier forjat. Înainte de a ieși în Calea Domnească dintr-un mic parc de colț ne privește bustul de piatră a lui Vlad Țepeș (autor Peter Balogh, 1969).

Orașul Târgoviște ascunde numeroase comori istorice, arhitecturale și spirituale, vă recomand să le descoperiți, pas cu pas.

După micile căsuțe, vine un turn de biserică mare, apoi altul și altul. Ele se grămădesc în sfârșit, împreună, la un loc cu clădiri orășenești învălmășite. E Târgoviștea, fosta capitală pe care o acoperă giulgiul de aur învechit a amintirilor, e Suceava Țării Românești, dormind în umbra bisericilor salecare-i sunt strălucite monumente funerare. Aceasta este descrierea pe scurt oferită de istoricul Nicolae Iorga orașului de pe malul Ialomiței. Cărturarul continuă cu descrierea centrului vechi: Strada duce mai departe, între clădiri cu două rânduri, unele nouă, altele refăcute: câteva case arată limpede un trecut care e însă cel de alaltăieri abia. Aici sunt prăvălii, aproape numai românești, câteva berării. Mai încolo, pe lângă o mare școală ajungi într-un cartier de oameni bogați, cu case care au o bună înfățișare: întocmai precum Calea Victoriei, comercială în cea mai mare parte... Acesta e însă numai salonul de primire actual, locul de primblare, sediul autorităților: o primărie, o prefectură și un tribunal, care ar ședea bine oriunde – și taraba negustorilor de astăzi.

Plimbări frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 6874 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI