Pietroasele – Toate-s vechi și nouă toate

TIPĂREȘTE

Ușor, ușor se dezmorțesc călătoriile prin țară, mai întâi cele scurte de o zi, apoi cele care înglobează întreg weekendul. Urmează concediile mai lungi...

Zona submontană a județelor Prahova și Buzău este deosebit de ofertantă din punct de vedere al peisajului natural, al podgoriilor producătoare de vin, al vestigiilor istorice etc. câteva fotografii zărite în acest început de an pe pagini de Internet semnalau niscavai schimbări în bine în comuna Pietroasele. Acest lucru mi-a adus aminte că am câteva obiective restante de vizitat în arealul acestei localități. O incursiune de o zi mi-a dezvăluit peisaje deosebite și noutăți pozitive, de fapt o balanță între bine și rău care sper să se încline spre cel dintâi atribut (mai e puțin de lucru).

Acces. Pornind din Capitală poți opta pentru varianta DN 1 sau A3 spre Ploiești, deviere prin Ghighiu-Bucov (DN 1A) cu încadrare pe DN 1B spre Buzău. Eu am ales varianta mai scurtă sugerată de aplicația Waze, o diagonală prin Balotești –A3 –Gherghița –Fulga –Mizil de unde mai sunt doar 20 km până la destinație. Un total de circa 95 km de la ieșirea din București parcurs prin sate și printre câmpuri încă pline de maci, pe un covor asfaltic foarte bun. Acest traseu îți permite să te oprești în târgul medieval al Gherghiței care mai păstrează un monument important: Biserica Domnească „Sf. Procopie”(vezi impresii)

Localitatea Pietroasele e situată în zona Dealurilor Istriței, aparținând Subcarpaților de Curbură, la mică distanță de Vf. Istrița (749 m). Grote preistorice și urme ale civilizației dacice îi dovedesc rădăcinile adânc înfipte în istorie. Locuitorii micilor așezări s-au ocupat vreme îndelungată cu exploatarea pietrei și creșterea animalelor. Dicționarul Geografic, Statistic, Economic și Istoric al Județului Buzău din 1892 scrie: Comuna e una din cele mai vechi ale județului... Toate tradițiile sale au de object cetatea Pietroasa și cele mai noi, tesaurul de la Pietroasa.

În centrul comunei, la întretăiere de drumuri găsim câteva din punctele importante pentru comunitate: Primăria, Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial (soclul de piatră e făcut în 1930) și parcul comunal (un spațiu verde mic cu bănci, echipamente de joacă pentru copii și câteva sculpturi în piatră –leul uriaș, leul frumos). În direcția opusă la circa 600 m se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” și intrarea în Stațiunea de cercetare Pietroasa (înființată la 1893, vezi aici amănunte: pietroasaveche.ro/istoric).

Obiectivele istorice de la Pietroasele

I. Castrul și termele romane. La 650 de m distanță de Primăria Pietroasele în direcția Merei descoperim în dreptul unui pod indicatorul de monument istoric: „Therme romane”. Am parcat autoturismul pe marginea șoselei și am coborât pe lângă pasarela supraterană construită în 2011 pentru protejarea vestigiilor antice deschizând o mică portiță. M-am strecurat printre buruiene, m-am aplecat și am efectuat mersul piticului pentru a ajunge la ruinele de sub pod.

Dacă ruinele aflate sub pod sunt decopertate și pline de gunoaie, cele din afara podului sunt acoperite de vegetație. Lipsa unui panou cu explicații, schițe ori hărți îți îngreunează „înțelegerea”zidurilor de piatră. Camerele din piatră și cărămidă, cu urme de tencuială, micile bazine cu trepte reprezintă urmele edificiului cu hypocaust (baia romană) . Dimensiunea castrului e mult mai mare (124x158 m) resturile fortificației întinzându-se sub case, grădini, magazine.

Descoperite mai întâi prin anii '70 băile garnizoanei romane, necropola și castrul au fost cercetate mai pe îndelete în anii 2000. Cercetătorii s-au pus de acord că această fortificație datează din secolul al IV-lea, din vremea împăratului Constantin cel Mare care fortifică limesul numit Brazda lui Novac de Nord, un val de pâmânt înalt de 3 m și un șanț adânc de 2 m, opunându-se atacurilor goților. Castrul din piatră de la Pietroasele întărea ultima parte a acestei frontiere și găzduia elemente ale Legiunii a XI-a Claudia care avea sediul principal la Durostorum (orașul bulgăresc Silistra de azi –vezi impresii).

Din cauza neamenajării acestui obiectiv arheologic am spus că există încă o balanță între bine și rău în comuna Pietroasele. Nu am reușit să mai identific în camerele termei romane picioarele de cărămidă care susțineau podeaua și lăsau să treacă aerul cald ori pardoseala din plăci. Cercetările arheologice demonstrează importanța castrului și faptul că prin amploarea construcțiilor și, mai ales, prin prezența unor asemenea terme cu finisaje superioare se demonstrează rezidența unui personaj roman cu funcție înaltă (ar fi vorba chiar de nepotul de frate al lui Constantin cel Mare, comandantul Dalmatianus). Amenajarea acestor vestigii romane unicat prin valoare ar ridica și mai mult potențialula turistic al comunei.

II. Tezaurul de la Pietroasa. Odiseea celei mai celebre descoperiri de pe teritoriul României e binecunoscută, tezaurul numit și Cloșca cu puii de aur (datorită formei fibulei mari și a celor mici) generând o imagine pe care (sper) o identifică toată lumea. Descoperit în anul 1837 de doi țărani care spărgeau piatră pe dealurile Istriței, tezaurul format din 22 de piese (sau 24/29), vase și podoabe, a trecut prin momente nefericite (spargere intenționată, topire, furt, incendiu) dar și prin restaurări și creări de replici până la depozitarea în siguranță în Tezaurul Muzeului Național de Istorie din București.

Din cele circa 40 de kg de aur cât se pare că atârnau toate piesele s-au păstrat până azi doar 12 obiecte în greutate de aproape 20 kg aur (tava mare, cana înaltă, patru fibule, două coșulețe poligonale, patera/farfuria și trei colane). O parte din piese sunt împodobite cu pietre prețioase, iar pe un colan se observă caractere runice. De aici a pornit analiza originii acestui tezaur ajungându-se la atribuirea unei posesiuni germanice, posibil lui Athanaric, regele vizigoților. Valoarea tezaurului și lucrătura elaborată conduc către ideea de utilizare ceremonială a vaselor și podoabelor care probabil că aparțin unei curți imperiale sau a unui personaj extrem de avut de la o asemenea curte. Detalii amănunțite găsiți în lungul articol de pe Wikipedia: ro.wikipedia.org/wiki/Tez ... de_la_Pietroasa.

Piesele tezaurului pot fi admirate în sala Tezaur de la Muzeul Național de Istorie din București, lucru pe care l-am făcut de vreo două ori. Am să postez câteva fotografii din 2019, piesele sunt minunate, lângă vitrine există panouri cu informații succinte.

Vizita la locul tezaurului din Pietroasa a început din centrul localității, loc de unde pornește drumul proaspăt asfaltat și marcat spre satul Pietroasa Mică. Șoseaua urcă pe o porțiune de circa 2 km având o diferență de nivel de aproximativ 175 m;am oprit undeva deasupra satului și m-am cocoțat pe un tăpșan pentru a avea o imagine de ansamblu asupra așezării și împrejurimilor. Părăsim DC 147 spre stânga în dreptul unei fântâni urmărind indicatorul spre locul descoperirii comorii pe strada Tezaurului. Chiar înainte de a depăși ultimele case ale cătunului observăm curtea plină de sculpturi a maestrului pietrar Ion Moacă (evz.ro/ion-gogu-moaca.html).

Mai avem câteva sute de metri până la locul unde se afla monumentul simplu de piatră ridicat în 1979 de locuitori pentru a marca pesupusul loc al descoperirii tezaurului. Până acolo noua șosea e destul de îngustă, dar e prevăzută cu o terasă de belvedere la marginea satului și cu vreo 2 alveole pentru posibilele întâlniri între autovehicule. În capăt șoseaua se dublează pentru a permite întoarcerea și parcarea câtorva autoturisme.

Ei bine, vechiul monument de piatră a fost inclus într-un ansamblu impozant care celebrează prin mai multe simboluri zona Pietroasa și, cu precădere, locul descoperirii tezaurului. Fondurile provin dintr-un proiect PNDR finanțat cu fonduri europene desfășurat în perioada iulie 2018 –iulie 2020 (ansamblul e gata pentru inaugurare): Pe urmele tezaurului „Cloșca cu puii de aur” (site oficial: peurmeletezauruluicloscacupuiideaur.ro).

La construcția ansamblului monumental s-a utilizat calcar de Năeni, iar componentele cred că reprezintă „bogățiile”comunei Pietroasele: locul descoperirii tezaurului, elementele antice (castrul și cetatea dacică), exploatarea pietrei și celebrele podgorii. Astfel avem un portal de intrare, alei din lespezi de piatră, trei coloane, o masă de piatră sculptată înconjurată de scăunele pătrate, un posibil izvor, două decupaje de butoaie de vin conținând povestea tezaurului și imagini cu piesele recuperate. Vechiul monument a fost dublat de un altul care expune cinci piese din tezaur sculptate în calcar alb de Năeni, piese realizate de fostul primar al comunei Năeni care e un cunoscut meșter pietrar. O alee în trepte de piatră urcă spre un punct de belvedere;zona monumentului e supravegheată video și luminată de corpuri de iluminat montate pe stâlpi. Un aspersor de suprafață uda iarba proaspăt răsărită pe porțiunile cu pământ.

Alte obiective în zonă

Cel mai apropiat loc cu valențe istorice este cetatea Gruiul Dării aflată la 2,3 km distanță de locul Tezaurului, la ieșirea din satul Pietroasa Mică (circa 950 m);din drumul comunal mai sunt 150 m până pe platoul unde s-au desfășurat cercetările arheologice care au condus la atestarea unei așezări preistorice și a unei cetăți dacice din piatră.

Un alt loc interesant îl reprezintă „Biserica dintr-o Piatră”din Năeni (vezi impresii), un punct religios pitoresc prin arhitectură și amplasament. În jur găsim necropola tracică cu morminte din piatră, grote preistorice și sculpturi ale taberei din Năeni.

De asemenea, de interes sunt drumețiile pe Vârful Istrița sau traseul spre Chilia lui Ambrozie –excelent descrise în articolul lui @crazymouse din toamna lui 2018 (vezi impresii).

Concluzii. Cred că apariția noului monument dedicat Tezaurului „Cloșca cu puii de aur”va constitui un punct de atracție pentru zona viticolă Pietroasa. Pajiștea care înconjoară ansamblul se poate transforma într-un loc ideal de petrecere a timpului liber în mijlocul naturii cu condiția păstrării curățeniei (ar trebui amplasate coșuri de gunoi).

Întreaga zonă a Subcarpaților Curburii și a dealurilor submontane din Prahova și Buzău ne dezvăluie priveliști minunate, colțuri de natură puțin cunoscute, oameni primitori, produse naturale. Și pe ici, pe colo autoritățile locale mai mișcă lucrurile în direcția bună, astfel că vă invit în drumeție.

Alexandru Odobescu a dedicat tezaurului o mare parte din cercetările sale, lucrarea publicată la Paris în mai multe volume constituind azi o valoroasă pistă de cercetare. La finalul primului volum istoricul afirmă: În această publicație, eforturile mele vizează tocmai prezentarea obiectului acestei descoperiri neprețuite într-o lumină mai puțin întunecată și pentru a face compatrioții mei, precum și publicul luminat în străinătate, să simtă că valoarea comorii din Pétrossa nu constă doar în greutatea considerabilă a aurului care o compune, ci mai ales în raritatea acestor monumente prețioase, singurele și unice urme din perioada cea mai tulburată și obscură din istoria țării care le-a păstrat pentru noi. .

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1090 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI