Incursiuni prahovene: târgul medieval Gherghița

TIPĂREȘTE

Un weekend cald de octombrie ne îndeamnă la drum spre sudul județului Prahova pentru a descoperi urme ale trecutului, vestigii vagi ale unor epoci de crâncene încleștări, dar și de perioade de liniște și dezvoltare economică și culturală. De ani de zile citesc știri despre rezultatele cercetărilor arheologice desfășurate în localitatea Gherghița, azi centru administrativ de comună cu aproximativ 2000 de locuitori, împărțiți în patru așezări. Ei bine, această Gherghița a fost pe vremuri un important târg comercial, o structură urbană înfloritoare.

Urmăm cursul arterei DN 1 până la Potigrafu, unde virăm dreapta pe DJ 100B care ne conduce direct spre Gherghița, traversând o pădure, câmpuri cultivate și câteva localități mici.

Biserica de lemn din Balta Doamnei

Prima oprire o efectuăm la biserica „Sf. Trei Ierarhi” din Balta Doamnei, un edificiu religios din lemn datând din perioada veacurilor al XVII-XVIII-lea. Biserica a fost strămutată din cimitirul așezării în centrul satului, aducându-se astfel la lumină un valoros monument istoric. Așezarea își trage denumirea de la bălțile cu pește existente în zonă (un lac există și azi) care au aparținut Doamnei Stanca, soția lui Mihai Viteazul. Din Curcubeu dăm în Balta Doamnei, unde pescari domnești vânau peștele pentru „gospojda”... Acolo, o bisericuță de lemn, interesantă – scrie Nicolae Iorga în volumul său de călătorii de la început de veac al XX-lea.

Biserica de lemn se află într-o stare bună, aș zice, de conservare, dar este încuiată (nu se mai utilizează pentru slujbele religioase). Grinzile masive de lemn care formează corpul bisericii sunt meșteșugit îmbinate, cuiele de lemn și cele țigănești strângând această legătură. Acoperișul din șindrilă a început să se degradeze ici-colo. Pe pronaos se află o turlă rotundă, iar pridvorul deschis e sprijinit pe câțiva stâlpi de lemn decorați simplu.

În curte se află bustul lui Ștefan cel Mare, lucrare în bronz a sculptorului George Dumitru din 2004. Autoritățile au legat amplasarea acestui bust al domnului moldovean de bătălia din noiembrie 1473, desfășurată pe pârâul Vodna, un afluent al râului Prahova, luptă în urma căreia Radu cel Frumos este învins, înlăturat de pe tronul Țării Românești, locul său fiin luat de Basarab Laiotă cel Bătrân. Planul lui Ștefan cel Mare era acela de a creea o unitate a Țărilor Române în fața pericolului otoman.

Gherghița și bisericile sale

Târgul medieval de la Gherghița este atestat în documente pentru prima dată în secolul al XV-lea și s-a menținut până în veacul al XVIII-lea. Problematica orașului medieval prahovean a apărut târziu în cercetările istorice ale specialiștilor. Campaniile de săpături arheologice desfășurate în perioada 1999-2015, precum și cercetarea izvoarelor documnetare au permis cristalizarea unei păreri despre orașul situat în apropierea confluenței râurilor Teleajen cu Prahova.

Cert este faptul că dezvoltarea protourbană, apoi urbană a așezării s-a datorat poziției geografice la întretăiere de drumuri comerciale, între Transilvania și Dunăre. La 1431, anul atestării documentare, locuitproo târgului Gherghița desfășurau legături comerciale cu negustorii Brașovului. În secolul al XVI-lea orașul primește statut de Scaun al Țării Românești, evidențiindu-se prin rolul comercial, conducerea administrativă prin pârgari și atribuțiile judecătorești.

Pe toată perioada existenței medievale a orașului s-au construit case din piatră, biserici și chiar reședințe domnești (ale domnilor Pătrașcu cel Bun și Mihai Viteazul). După apogeul dezvoltării economice și edilitare a urmat o epocă de regres care a dus la transformarea din oraș în simplă așezare sătească (exact ca și în cazul localităților Târgșoru Vechi, Orașul de Floci). Decăderea a intervenit ca urmare a unor cauze politice și economice: deschiderea unor noi rute comerciale și mutarea centrelor politice.

Domni au stat aici, coborându-se prin Târgoviște, în veacul al XV-lea. era și un loc potrivit pentru privegherea oștilor, pentru apărarea țării. La Gherghița, în acest punct de supt muncele, se întâlnește valea Dâmboviței cu valea Ialomiței, din care venim. Mai sus ceva e Cricovul. De la Târgoviște chiar, de la Buzău, din Moldova pe aici trecea calea veche către București, cea mai nouă dintre capitale. Deci se pecetluiră hrisoave ce purtau însemnarea: „din scaunul domniei noastre din Gherghița”. Roși de țară, grănicerii cei de demult, și-au avut aici cetele. Mulți printre căpeteniile lor erau boieri. Și pe urma domnului veniră, și stătură apoi până târziu în veacul al XVIII-lea, dar tot mai puțini, mai săraci, tot mai țărani, negustorii de la casele de cărămidă cu tarabe de lemn: greci, sârbi, sași. (...) Târgul de odinioară e astăzi măcar un sat mare, un sat de frunte – consemna istoricul Nicolae Iorga în „România cum era până la 1918”.

Am găsit localitatea Gherghița cufundată în amorțeală, liniștită, câțiva locuitori trebăluind care încotro. Așezarea nu are nici un fel de caracter urban (în sensul de azi al termenului), casele – mai noi, ori mai vechi – fiind înșirate de-a lungul câtorva străzi principale. Rămășițele trecutului sunt reprezentate de câteva biserici, singurele urme pe care le poate vedea azi un vizitator.

Biserica „Sf. Procopie”. Pe una din ulițele laterale am găsit cel mai important monument istoric de azi al Gherghiței: Biserica Domnească. Prima impresie nu e încurajatoare și așa va rămâne până la final. Locașul de cult nu se află în stare prea bună și nici împrejurimile nu arată minunat. Biserica poartă hramul „Sfântului Procopie”, ostaș în armata împăratului Dioclețian. Dacă Mănăstirea Stelea din Târgoviște este dedicată împăcării dintre Matei Basarab, domnul Țării Românești și Vasile Lupu, domnul Moldovei (vezi impresii), biserica de la Gherghița este închinată de domnul Valahiei victoriei împotriva oștii moldo-tătare în 1639, la Nenișori, Vasile Lupu abia scăpând cu fuga.

Biserica a fost construită în anul 1641 și poartă amprenta epocii lui Matei Basarab; pisania este valoroasă, ea conține povestea ridicării bisericii, lupta cu Vasile Lupu, menționează ctitorul și, pe lângă motivele florale, e reprezentată stema Țării Românești. Locașul de cult domnesc are un plan dreptunghiular, fațadele sunt despărțite în două registre printr-un model tip funie răsucită. A fost refăcută în 1895, apoi restaurată din nou la sfârșitul anilor ′60. Din păcate starea actuală e destul de proastă, pereții sunt scorojiți, se observă crăpături în zidărie, acoperișul de tablă e jalnic. Păcat!

Alte biserici din Gherghița. Vechiul târg mai are o biserică încadrată în lista monumentelor istorice, și anume „Sf. Dumitru” - de Piatră. Este vorba despre o ctitorie din anul 1705 a unui anume Preda Căpitanul; biserica a fost refăcută și reparată de mai multe ori în secolul al XIX-lea, apoi după cutremurul din 1977. Edificiul religios este folosit astăzi pentru slujbele religioase, aflându-se în apropierea primăriei. La exterior nu impresionează cu nimic, am citit că este deosebită catapeteasma de zid (nu am intrat pentru că se desfășura o slujbă religioasă). Un turn clopotniță străjuiește intrarea în curte, corpul bisericii e destul de scorojit, pe fațade se află pictate câteva medalioane cu sfinți, o turlă octogonală de tablă e amplasată pe naos.

O altă biserică cu ceva vechime, de asemenea introdusă pe lista de monumente istorice, se află în satul Ungureni, așezare componentă a comunei Gherghița, unită chiar cu aceasta din urmă. Biserica este construită din lemn și poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”; datează din 1790 și a fost adusă din Transilvania de către oamenii care au traversat Carpații și au întemeiat satul (e cunoscută sub denumirea „… a Ungurenilor”). Nu am reușit să mă apropii prea mult deoarece se lucra la pavajul curții.

Centrul Cultural Istoric „Mihai Viteazul”. În centrul localității am observat clădirea acestui centru cultural inaugurat în 2016, o instituție culturală cu rol multiplu: muzeu sătesc, bibliotecă publică și sală de spectacole. Eu nu am văzut nici o inscripție de „Muzeu” (oricum era închis) care se pare că valorifică într-o expoziție permanentă istoria fostului târg medieval și cercetările arheologice efectuate în zonă, sub titlul „Mihai Viteazul și Târgul medieval Gherghița” (ziarulprahova.ro/2016/03/ ... -mihai-viteazul). În fața clădirii este amplasat bustul de bronz al domnului Pătrașcu cel Bun, realizat de sculptorul Constantin Ionescu (dezvelit în 2017).

În concluzie, meleagurile românești ascund comori, trebuie doar să îți placă să le cauți și să le descoperi în unghere mai puțin umblate. Avem atât de multe obiective istorice și religioase pe care nu știm să le conservăm/restaurăm, să le punem în valoare într-un mod eficient și să le promovăm adecvat. Dacă autoritățile locale și județene s-ar pune de acord și ar conlucra puțin în privința restaurării bisericii lui Matei Basarab și a promovării muzeului local (cu condiția să aibă și un program de lucru) probabil că alta ar fi soarta acestor obiective. Altfel, cine a auzit de Gherghița?

Călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 1021 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI