Sărata Monteoru – o liniște deplină la început de vară

TIPĂREȘTE

Stațiunea ocupă o poziție pitorească, înconjurată în toate părțile de dealuri acoperite de păduri, la adăpostul curenților, prezintând o climă temperată constantă. Emanațiunile de gudron ale minelor de păcură, aflate în apropiere, dau acestor băi efecte terapeutice minuate în afecțiunile organelor respiratoare... Sunt două oteluri mari în genul celor mai mari oteluri din străinătate... Băile au o instalațiune modernă (totul în marmoră) și se pot compara cu cele mai renumite băi din străinătate. Pe lângă cele două oteluri, este un casino de toată frumusețea, instalat în parc. Sunt spicuiri din descrierea publicată în „Marele Dicționar Geografic al României” (vol. V din 1902).

În Curbura Carpaților, la umbra dealurilor submontane, pe pământuri buzoine se află o așezare care (încă) atrage turiști, mai ales din cei aflați în căutarea unui tratament care să le mai ostoiască durerile fizice, dar și din cei dornici de relaxare și odihnă. Într-o zi din această primă lună de vară atât de capricioasă din punct de vedere meteorologic am făcut câțiva pași prin stațiunea balneoclimaterică Sărata Monteoru.

După plimbarea la Pietroasele, la noul ansamblu dedicat tezaurului „Cloșca cu puii de aur” (vezi impresii), am pornit pe DJ 205 către comuna Merei, apoi am virat stânga pe DJ 203G, șosea care străbate stațiunea și duce spre Mănăstirea Ciolanu. Deși poate a mai pierdut din frumusețea de altădată, din clădirile valoroase și forfota de vizitatori stațiunea Sărata Monteoru și-a păstrat pitorescul așezării geografice și efectele apelor minerale.

La jumătatea lunii iunie am găsit o localitate cufundată în liniște, cu caracter preponderent rural, cu trafic auto minim, cu pensiuni și hoteluri în pregătire pentru sezonul cald. Parcările de dimensiuni apreciabile aflate în stațiune sunt goale, piața cu căsuțe de lemn e închisă, ștrandul cu apă sărată nu dă prea multe semne de amenajare deși câțiva muncitori se învârt prin curte, părculețul copiilor e închis din motive de pandemie. Piscina Duet e gata de deschidere, totul e aranjat, în fața hotelului Ceres se lucrează la terasa exterioară, câteva persoane mișună prin fața puținelor magazine alimentare deschise. Peste tot sunt indicatoare și panouri către diverse categorii de unități de cazare.

Vila Monteoru. Dezvoltarea stațiunii buzoiene e strâns legată de petrol, ape minerale și implicarea familiei Monteoru. În prima jumătate a veacului al XIX-lea familia unui grec se refugiază din Bulgaria în Țara Românească, este vorba despre tatăl lui Grigore C. Constantinescu, cel care își va adăuga la nume particula „Monteoru” – nume preluat și de localitatea de reședință a familiei (Sărata). Grigore Monteoru devine proprietar pe mai multe moșii în zonă, începe exploatarea petrolului și ridică două rafinării de prelucrare a țițeiului, construiește gara, școala și biserica, contribuie la exploatarea apelor minerale și inaugurarea stațiunii în 1895, se implică chiar și în politică (devine parlamentar).

Conacul Monteoru a fost construit prin 1888, reședința fiind generoasă din punct de vedere spațial. Pe lângă mina de petrol și instalațiunile necesare, comuna are demn de văzut: castelul proprietarului, care pe lângă arhitectură și gust estetic, întrunesce o rară și binevoitoare ospitalitate – scria geograful Basil Iorgulescu în dicționarul geografic dedicat județului Buzău publicat în 1892. Construcția cu pereții din calcar fasonat e împărțită în spații de socializare și afaceri la parter (salon, birou, bucătărie, sufragerie, camere pentru servitori etc.) și dormitoare la etaj. Planul vilei se concentrează în jurul unei săli generoase dotate cu un luminator natural; în interior se pot vedea tavane și uși pictate.

Am putut „gusta” puțin din frumusețea acestui mic palat în 2008 când încă funcționa o tabără de copii în interior și am avut acces în curtea vilei. O scară de onoare te conduce către intrarea principală, o galerie largă înconjoară construcția, blocuri de calcar fasonat îmbracă pereții, balustradele de la parter și cea a balconului de la etaj e ornamentată cu frumoase modele vegetale. Acum proprietatea a fost retrocedată moștenitorilor și accesul este interzis.

Ne-am plimbat atunci prin ceea ce a fost parcul englezesc, amenajat la cererea lui Grigore Monteoru și definitivat în 1904 de dr. Constantin Angelescu, ginerele lui Monteoru. Pentru un design natural perfect au fost aduși arhitecți peisagiști care au îmbinat diferite specii de arbori, arbuși și alte plante într-un reușit parc de relaxare, iluminat electric la începutul secolului al XX-lea. În parc se află un bazin al unei fântâni arteziene, precum și un minunat chioșc de grădină realizat din fier forjat și blocuri de piatră. Pe gardul exterior am descoperit o placă de piatră care ne spune că acolo se afla „Fontâna Gr. C. Monteoru. 1890” . În anul de grație 2020 am admirat vila și parcul de după gard gândindu-mă la ce s-ar putea amenaja în acest spațiu.

Capela Monteoru. Peste drum de conac se află capela familiei, construcție realizată de arhitectul german Eduard Honzik între 1902-1903, arhitect care încă din timpul vieții lui Grigore Monteoru a contribuit la edificarea clădirilor balneare din stațiune, a casinoului și a grădinilor conacului. Capela adăpostește rămășițele pământești ale fondatorului stațiunii – Grigore Monteoru – și a altor șase membri ai familiei; în curte se află alte două monumente funerare. Biserica-capelă este destul de mare, o cupolă grandioasă tronează pe acoperiș, un portal de templu grecesc străjuie intrarea. Un gard de piatră înconjoară curtea, poarta e încuiată; de pe Internet aflăm și vedem imagini cu pictura lui Costin Petrescu și vitralii deosebite.

În apropierea vilei Monteoru vedem și biserica „Adormirea Maicii Domnului” ctitorită de proprietarul Grigore Monteoru pe la 1876. De asemenea, în zonă se află Monumentul Eroilor – un soldat în postură de atac, bronz dedicat localnicilor căzuți pe fronturile Primului Război Mondial.

De aici plecăm spre centrul așezarea balneoclimaterice depășind un perete de piatră amenajat cu mai multe căderi de apă care ne informează că pătrundem în stațiune. De-a lungul străzilor aproape pustii vedem câteva case mai vechi cu o frumoasă arhitectură rurală, cu traforaje din lemn ornamentale pe sub streșini. Ne întâlnim și cu un autobuz al companiei publice care face curse regulate, zilnice, între orașul Buzău și Sărata Monteoru (parcă era nr. 19).

Ce posibilități de distracție am zărit în scurta plimbare prin Sărata Monteoru? Bineînțeles, în afară de relaxarea/bălăceala în ștrand și piscine. Aproape de conacul familie Monteoru, situată pe o muchie de deal, se află o tiroliană destul de lungă cu acces printr-un turn cu mai multe etaje. În apropierea hotelului Ceres se află parcul de joacă „Picii veseli” , iar spre pădure văd o Grădină de mure de unde se pot achiziționa în perioada coacerii fructe de pădure (zmeură, mure) și butași. În zona pădurii se află parcul de aventură „Escapada” (citsaratamonteoru.ro/even ... entura-escapada) care oferă „senzații tari” prin copaci.

Vă puteți plimba în micul parc Monteoru sau pe malul râului Sărata care străbate stațiunea, deși debitul nu e prea strălucit, nici curățenia pe anumite porțiuni și nici amenajările (am găsit un podeț pitoresc, dar periculos, deteriorat). La liber se află și una din sursele de apă minerală binefăcătoare pentru bolile de stomac: Izvorul nr. 6.

Am zărit și câteva indicatoare către trasee turistice existente în zonă: către Mina de petrol (nevizitabilă), Lacul Verde, Schitul Negoiță, „La Cruce” , „La Cetățuie” (ruinele unei fortificații dacice).

Concluzii. Nu știu ce să vă recomand în acest moment, mie îmi place această zonă submontană, acum era foarte multă liniște, dar bănuiesc că în iulie-august crește aglomerația. Dacă știm să ne dozăm așteptările și să apreciem orice colț de „frumos” putem avea un concediu reușit chiar și în locuri mai puțin promovate.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 6387 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI