GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Muzeul Național de Istorie a României, Columna lui Traian
Vă spuneam în articolul meu de ieri despre M. N. I. R. că sub picioarele noastre se află încă istorii nedeslușite, că noi călcăm zilnic fără să știm peste rămășițele unor culturi înfloritoare cândva care ne-au format ca popor. Atunci când arheologii primesc fonduri, muncesc cu pasiune și mereu descoperă lucruri noi, uneori din pură întâmplare, alteori ca o răsplată a sorții pentru efortul depus timp îndelungat. Așa s-a întâmplat în 2010 la Drobeta- Turnu Severin când, din pură întâmplare, muncitorii unui șantier de construcții au găsit ruinele unui amfiteatru roman reprezentat pe Columna lui Traian, căutat de peste 100 de ani! Pentru că Drobeta a fost un oraș foarte important în timpul Imperiului Roman - aici fiind capătul de peste Dunăre a Podului lui Traian și un castru - se speră ca până în 2020 și ruinele acestui amfiteatru să fie introduse în circuitul turistic.
Ceea ce v-am povestit mai sus are legătură cu ultima mea vizită la M. N. I. R., unde există copia Columnei lui Traian și unde este redat, pe un fragment de pe columnă, amfiteatrul descoperit recent și despre care istoricii ajunseseră să creadă că era doar un plan al lui Apolodor, care rămăsese neîmplinit.
Revenind la M. N. I. R., copia columnei se află în sala special amenajată, de 1.700 mp, de fapt transformată din curtea interioară a Palatului Poștelor într-o încăpere mare cu bolta transparentă pentru a lăsa să pătrundă lumina, numită sala Lapidarium; pe două nivele, unul la subsol, la care se ajunge pe scările largi din stânga și dreapta ușilor prin care se intră venind din holul mare al muzeului. Privirea este atrasă imediat ce pășești în Lapidarium de soclul columnei la scara 1/1 ce se ridică de la nivelul de jos prin golul liber din mijlocul sălii și scenele prime, 1-6 de pe fus. În dreapta se află o machetă a Forului lui Traian, de jur împrejurul sălii sunt pietre funerare, sarcofage de piatră, statui de zei, fragmente de piatră din diverse lăcașe de cult, chiar o cristelnița de piatră, pisanii de la mânăstiri ce astăzi nu mai există. La nivelul de jos al sălii, se poate vedea de aproape soclul columnei, toată lucrată din amestec de praf de marmură cu ciment alb care are de câțiva ani o ușă noua de bronz; "filmul" de pe corpul ei, fusul cum i se zice, este expus fragmentar pe pereții din jur, scenele 7 -19 fiind jos, în ordine, fiecare tablou fiind numerotat și având câteva explicații. De asemeni pe balustrada sălii sunt fotografii ale scenelor de pe columnă, prezentate ca un film, cu numărul și explicațiile necesare. Tot aici, în laterale, sunt și panouri grafice explicative, fotografii ale columnei așa cum se pare că a fost inițial, colorată dar și poziția ei în Forul lui Traian de la Roma: în stânga este copia unei stampe din sec. XVIII ce redă columna cum era inițial, cu statuia lui Traian iar în dreapta o alta cu statuia Sf. Petru în vârful columnei. Ghizii muzeului vă recomandă să nu ratați câteva scene: portretul lui Decebal 101, pacea primului război 64 - 65, luarea tezaurului dar și sinuciderea lui Decebal 122 și 116, scena predării capului lui Decebal, implicarea femeilor dace care torturau prizonierii, discursul lui Traian în fața armatei, construirea de drumuri de către soldații romani, Traian în ritualurile religioase.
De ce avem noi o copie în mărime naturală la București? Pentru că, spun unii istorici, Columna lui Traian poate fi considerată actul de naștere al poporului român și pentru că acest monument colosal al antichității, ca valoare istorică, artistică și mărime, dovedește că strămoșii pământeni ai noștri, dacii, au fost un popor deosebit pentru acele vremuri, greu de cucerit, bogați, singurul popor învins de Imperiul Roman căruia i s-a purtat respect. Copii ale Columnei lui Traian mai sunt, 4 la număr, în Franța, Anglia și Italia.
Copia care se află la noi are o poveste mai lungă. Ideea susținută de M. Kogălniceanu, Al. Odobescu, Tzigara-Samurcaș își găsește împlinirea în 1934 -'36 când arheologul Emil Panaitescu, director al Școlii Române din Roma, obține finanțarea de la statul român și comandă lucrarea la Vatican, șef al comisiei fiind directorul tehnic al muzeelor pontificale; deși terminată în 1943, este împiedicată aducerea în țară din cauza războiului și apoi instalarea comunismului; păstrate în diverse muzee, componentele columnei ajung totuși în România în 1967, eforturile fiind făcute de ministrul de atunci, Cornel Burtică. Discuțiile inițiate de N. Ceaușescu prin ministrul C. Burtică au fost secrete, cuvântul ultim asupra sumei ce trebuia dată l-a avut Papa Paul al VI-lea (cel care 6 ani mai târziu îl primește la Vatican pe N. Ceaușescu). Este expusă întâi la Muzeul Satului, apoi la Muzeul de Istorie al P. C. R., de aici în 1972 ajunge la M. N. I. R.
Și câteva cuvinte despre Columna lui Traian cea de la Roma, originala. Decebal, regele Daciei, obținuse, înainte de urcarea pe tron a lui Traian, un acord de pace cu Roma care- l transformase într-un rege clientelar și nu tributar, adică el primea anual sume mari de bani de la Imperiul Roman, specialiști în construcții și instructori militari, fapt ce nu a fost pe placul noului împărat, cu atât mai mult cu cât starea financiară a imperiului se degradase dramatic dar și pentru că dacii nu doreau să se supună romanilor. Aurul ce era în pântecele Apusenilor a fost de asemeni un factor hotărâtor pentru pregătirea meticuloasă și foarte costisitoare de cucerire a Daciei, fapt ce avea să se întâmple, cele două războaie, 101 -102 și 105-106 fiind decisive. Traian, împăratul care a reușit să-i înfrângă pe daci, se întoarce la Roma în toamna lui 106, ducând ca pradă 165 tone de aur și 331 tone argint, pe lângă alte bogații. Dăruiește câte 650 de dinari fiecărui contribuabil al Romei, dă scutire de taxe timp de un an și organizează jocuri cu 10.000 de gladiatori timp de 123 de zile. Apoi îi comandă lui Appolodor din Damasc construirea celui mai mare for imperial al antichității și a columnei care va avea în final o înălțime de 40 m, adică atât cât a avut dealul care trebuia desființat pentru a se ridica forul lui Traian. Forul este inaugurat în 112 iar la 12 mai 113 columna. Columna din 18 blocuri de marmură de Carara, reprezintă scene din cele două războaie, primul în partea superioară și al doilea în partea de jos, toate concepute după comentariile împăratului Traian în a sa "De bello dacico", manuscris pierdut definitiv ca și restul scrierilor despre războaiele cu dacii (dacă nu apar cândva din subsolurile Vaticanului, cum se mai comentează). Scenele sculptate și care au fost și pictate inițial sunt sub forma unui papirus ce se înfășoară de 23 de ori pe fusul columnei, are o lungime de 200 m și o lățime variabilă -0,89 m în partea de jos și 1,25 m la vârf, tocmai pentru a fi ușor văzute -sunt cam 2500 de chipuri și 123 sau 124 de scene. În vârf era statuia lui Traian, din bronz, în uniformă militară, statuie dispărută nu se știe când și înlocuită în sec. XVI cu cea a Sf. Petru. Sub soclul columnei se află camera mortuară unde a fost depusă urna de aur cu cenușa împăratului, furată de vizigoți când au cucerit Roma.
Columna lui Traian este un monument dedicat triumfului unui împărat care a dus imperiul pe cele mai înalte culmi dar, prin reprezentarea dacilor, demni și viteji, este un semn de prețuire pentru un dușman puternic, greu de cucerit și demn, singurul care a primit această cinste dintre toate popoarele învinse de romani.
Voi încheia transmițându-vă un mesaj, de fapt amintindu-vă de celebrul "Badea Cârțan" care, după 43 de zile de mers pe jos și 4 perechi de opinci rupte pe drum, a reușit să presare pământ românesc și spice de grâu pe soclul columnei și, tot el, "dacul coborât de pe columnă", avea sa fie propus la al XII-lea congres de istorie al orientaliștilor ținut la Roma în 1899, să depună coroana de lauri, din partea a 700 de participanți veniți din 40 de țări!
Trimis de elviramvio in 20.04.16 19:56:26
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (elviramvio); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 44.43158570 N, 26.09703580 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Din păcate, deși este un subiect amplu tratat, nu putem fi de acord cu fragmentarea impresiilor la un obiectiv care provin din una și aceeași vizită. Articolul se publică fără PMA standard, putând fi însă apreciat cu voturi simbolice.
@elviramvio - Frumos scris... am poposit și eu pe îndelete în fața scenelor de pe Columnă aflate la Muzeul Național de Istorie. Am fost uimit cu mai mulți ani în urmă când am citit despre faptul că scenele de pe Columnă au fost colorate... în școală nu auzisem despre așa ceva.
Și încă ceva... nici nu terminasem de citit articolul și gândul mi-a fugit la Badea Cârțan și a sa călătorie pe jos până la Roma... surpriză! Ultimul paragraf îi este dedicat.
@tata123 -
Ma bucur ca ti-a placut. Despre culorile Columnei am aflat prima data pe tv5 apoi am cautat materiale si asa am gasit ceva interesant: se pare ca romanii si-au colorat statuile, de fapt le pictau dar timpul desigur ca a distrus vopseaua. Sunt multe amanunte pe care nu le-am mai scris aici in articol, unul este cel cu armele, unele se pare ca pe columna originala erau din cupru, altele doar pictate. Si importanta deosebita pe care a dat-o biserica catolica columnei este interesanta.
@mishu -
Si eu:vazut ecoul tau, citit, multumesc fain.
@elviramvio -
Eu am vizitat muzeul în iulie 2010 și chiar am scris atunci un review: Pachet promoţional „boc”: două muzee într-o zi.
La vremea vizitei mele, fotografiatul în Lapidarium și la Tezaur costa 70 de lei.
Tot atât costă și acum?
Cât privește Columna, cred că i-ai dat mult prea mult credit în recuperarea replicii lui Cornel Burtică, un celebru nomenklaturist al „epocii de aur”.
În plus, l-ai înaintat și în funcție, făcându-l ministru, el fiind la vremea respectivă doar ambasadorul României comuniste la Roma.
Adevăratele merite aparțin academicienilor Constantin Daicoviciu, Virgil Vătăşeanu și Emil Condurachi.
Chiar și în ce privește plata replicii Columnei faci o mică eroare: în realitate nu regimul Ceaușescu a plătit-o, ci regimul Antonescu.
În review-ul meu, citat mai sus, am făcut aceste precizări, informațiile venind dintr-o sursă cât se poate de credibilă, precizată în text.
@Costi -
Mulțumesc pentru lectură și apreciez intervenția. Am citit ecoul dar pe telefon îmi este mai greu să scriu. Da, am o greșeală, aceea legată de tov. Burtică, mi-l amintesc și ca figură, știu și cine a fost dar l-am avansat post-mortem, lui nu-i mai folosește (am făcut o astfel de gafă și la serviciu cu șeful meu, un celebru general-medic, noroc că omul avea un teribil simț al umorului și nu s-a supărat că pe el l-am lăsat fără multe grade).
Despre meritul aducerii în țară a columnei, ei da, se poate scrie preț de un roman fluviu dar oamenii noștri de cultură, din păcate, nu puteau mișca nimic dacă N. C. nu dorea asta. Și mulțumită obsesiei lui N. C. pentru un naționalism greu de înțeles, avem totuși copia columnei, avem tezaur, avem încă manuscrise vechi. Nu-l regret pe N. C. dar nu pot să nu recunosc că a avut și câteva fapte bune (în spiritul columnei, să-i recunoaștem și meritele) iar Burtică a semnat documentele, din ordinul șefului statului, deci conform unor legi nedrepte, unii cu sudoarea, alții cu laurii.
Despre plata care s-a făcut la aducerea în țară: este peste suma plătită de statul român înainte de război, a fost un supliment, mare,
nu a fost doar în bani și aici poate găsiți informații la două culte mari din România! De ce sfințiile lor iubesc aurul tăcerii nu mă întrebați, eu sunt doar o muritoare de rând și așa cum am scris, discuțiile au fost secrete.
Încă o dată mulțumesc pentru ecou și vot, îmi plac intervențiile care mă obligă să mă întorc iar la texte și informații vechi.
PS: fotografiatul, nu filmatul, este gratis dar fără blitz, nu și la magazin unde mi-au zis că nu am voie să fotografiez prețurile cărților și hărților (!) După 1 iunie se revine le tarifele vechi, nu știu însă dacă și fotografiatul urmează să fie taxat.
Am uitat să spun că știam articolul din 2010, îl știam și pe cel semnat Michi, am "cujetat" dacă să scriu, știam că al doilea articol al meu despre muzeu nu primește puncte multe dar am considerat că merită să-l scriu și pentru foarte puțini arginți.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Muzeul Național de Istorie și Palatul Parlamentului într-o Sâmbătă de primăvară — scris în 23.03.24 de vladix18 din CăLăRAşI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 Expoziţia : Dacia, ultima frontieră a romanităţii (II) EXCEPŢIONALĂ — scris în 05.07.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 Expoziţia „Dacia, ultima frontieră a romanităţii˝ (I) – Excepţională — scris în 04.07.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2023 Jucăriile copilăriei la … Muzeul Jucăriilor — scris în 03.02.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jan.2023 Muzeul Național de Istorie a României și expozițiile temporare — scris în 15.01.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jan.2019 Istoria la 1900 de ani distanță – Columna lui Traian — scris în 21.01.19 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2018 Muzeul Național de Istorie a României – Tezaurul istoric — scris în 05.07.19 de Mitica49 din BRăILA - RECOMANDĂ